RECORD NEDORIT ÎN BELGIA. PREŢUL LITRULUI DE BENZINĂ A DEPĂŞIT 1,5 EURO

Preţul litrulul de benzină a trecut, pentru prima dată, pragul de un euro şi cincizeci de cenţi. Preţul ar fi trebuit să fie şi mai mare, dar guvernul a mai redus din accize pentru a-l menţine la un nivel suportabil. Automobiliştii s-au resemnat şi se aşteaptă chiar la noi creşteri, în condiţiile în care preţul barilului de petrol a depăşit 100 de dolari.

Un studiu realizat de Banca Naţională a Belgiei a stabilit, totuşi, că în ultimul timp creşterile de preţuri au fost mai mari decât în alte ţări ale zonei euro.

Antena 3

TRUPELE SUA ATACATE DE O BACTERIE UCIGAŞĂ

O bacterie misterioasă face ravagii în rândul trupelor americane mobilizate în Irak şi Afganistan. În ultimii trei ani, cel puţin şapte militari au murit din cauza inamicului invizibil. Alte câteva sute de soldaţi zac în spitale. Medicii sunt deocamdată neputincioşi în faţa bacteriei extrem de rezistente care ameninţă vieţile soldaţilor. Specialiştii au avertizat doar că infecţiile se răspândesc din ce în ce mai repede.

Antena 3

"Lupescu ăsta este un funcţionar pus de Mircea Sandu"

Preşedintele Ligii Profesioniste de fotbal, Dumitru Dragomir, a comentat pentru gsp.ro acuzele finanţatorului Politehnicii Timişoara, Marian Iancu la adresa lui Ionuţ Lupescu. "O să vedeţi ce scandal uriaş o să iasă între oamenii de fotbal şi un funcţionar. Lupescu ăsta este un funcţionar pus de Mircea Sandu, că pe el nu l-a ales nimeni în funcţia pe care o are la federaţie. Se întîmplă lucruri incredibile şi o să iasă un mare scandal. Ce caută Lupescu să facă delegări eu nu pot să-mi dau seama, nu pot să înţeleg", a zis "Corleone".

Acesta a continuat atacurile la adresa lui Lupescu: "Nu sîntem sănătoşi, nu ne dăm seama că se încalcă toate regulamentele UEFA, FIFA, toate. Lupescu nu are dreptul să facă delegările arbitrilor, atunci Comisia Centrală a Arbitrilor e aleasă la mişto. Să se spele pe cap Lupescu cu toate delegările lui, că îmi dau seama că nu mai contează CCA. Eu am tras semnale de alarmă, dar nu îi interesează!", a spus Dragomir în exclusivitate pentru Gazeta Sporturilor.
from gsp.ro

IANCU: "LUPESCU UN NEBUN"

Ionut Lupescu nu scapa de acuzatiile finantatorului timisorean, Marian Iancu

Presedintele CA al lui Poli Timisoara, Marian Iancu, l-a acuzat, sâmbata, pe directorul general al FRF, Ionut Lupescu, ca nu este în deplinatatea facultatilor mintale, dupa ce acesta l-a delegat la partida *** Cluj-Universitatea Craiova pe centralul Istvan Kovacs, transmite corespondentul NewsIn.

"Lupescu merita sa ajunga la Sapoca! E un nebun! Cer în mod oficial un examen psihiatric la care sa fie supus Ionut Lupescu. Eu cred ca este bolnav cronic si spun asta chiar daca nu am studii de medicina sa ma exprim în termeni medicali. Tot ceea ce face si iesirile lui îmi demonstreaza pe zi ce trece ca este un caz patologic. În plin scandal el deleaga un arbitru ungur la meciul lui *** Cluj, care sa greseasca flagrant, apoi trimite la Dinamo un arbitru care are 10 meciuri în Liga I. Sunt semne clare ca nu e normal", a spus, sâmbata, Marian Iancu, pentru NewsIn.

Oficialul timisorean si-a continuat tirul la adresa directorului general al FRF: "A spus de cinci ori saptamâna trecuta ca e dinamovist. Nu vreau sa-l jignesc, dar nu e bine deloc ce se întâmpla cu el. Vrea sa semene animozitate, energii negative care sa degenereze în scandal. Fizionomia lui asta arata, ca a unui nebun".

from prosport.ro,

PUTIN. INDEPENDENŢA KOSOVO – UN PRECEDENT „GROAZNIC”, CARE SE VA ÎNTOARCE ÎMPOTRIVA OCCIDENTULUI

Independenţa din Kosovo a creat un precedent „groaznic”, care se va întoarce împotriva Occidentului. Aceasta este opinia exprimată de preşedintele Vladimir Putin la întâlnirea sa de adio cu liderii celorlalte foste republici sovietice. Principalul scop al intalnirii a fost prezentarea urmaşului lui Putin, Dimitri Medvedev, în faţa viitorilor săi colegi.

Republicile separatiste din Georgia, Abhazia şi Osetia de Sud, anunţaseră că vor cere summitului CSI recunoaşterea independenţei lor, invocând precedentul Kosovo. Liderii Transnistriei aveau aceleaşi intenţii. Oficial, tema nu s-a aflat pe agenda discuţiilor, dar preşedintele Putin nu a pierdut ocazia să comenteze situaţia din Kosovo: „Precedentul creat în Kosovo este unul groaznic. În esenţă, s-a distrus întregul sistem al relaţiilor internaţionale, format în câteva zeci sau chiar sute de ani.”

În stilul său direct, Putin a avertizat ţările care au sprijinit independenţa Kosovo că vor avea de suportat consecinţe imprevizibile. Recunoaşterea Transnistriei şi a celorlalte republici separatiste din CSI nu este totuşi la ordinea zilei, deoarece şi Federaţia Rusă s-ar putea confrunta cu revendicări similare. Pe de altă parte, atât Putin cât şi Dimitri Medvedev au dat asigurări că Rusia va menţine, şi după alegerile de la 2 martie, aceeaşi politică faţă de fostele republici sovietice.

Potrivit presei ruse, Medvedev ar putea vizita în zilele următoare Belgradul, în actuala sa calitate de preşedinte al concernului Gazprom.

Antena 3

Hackeri din Serbia, România şi Rusia, suspectaţi că atacă site-uri din Kosovo

Site-urile unor instituţii de presă din Kosovo au fost atacate în ultimele zile de hackeri din Serbia, România şi Rusia - ţări care se opun independenţei fostei regiuni sârbe, susţine Guvernul de la Priştina.

"Guvernul Republicii Kosovo are cunoştinţă de atacurile hackerilor la mai multe site-uri din Kosovo, cum ar fi cel al agenţiei KosovaPress, dar nu poate interveni pentru remedierea problemei pentru că nu avem propriile domenii", a anunţat Executivul de la Priştina, citat de pagina online a agenţiei KosovaPress.

Surse anonime au declarat că atacurile cibernetice sunt organizate sistematic din Serbia şi din ţări care se opun independenţei Kosovo, precum România şi Rusia. Sursele citate nu au putut spune dacă atacurile informatice sunt comise la nivel instituţional sau de către indivizi.

Agron Ibishi, director în cadrul Ministerului kosovar al Seviciilor Publice, a confirmat că aceste atacuri au avut loc, fără a spune de unde provin.

"Hackerii pot ataca domeniul unei ţări, dar Kosovo nu are propriul domeniu, deoarece furnizorii locali de Internet cumpără domeniul din Serbia şi Muntenegru", explică oficialul kosovar.

from mediafax.ro

Aurolacii, scoşi de NATO din canale

Primăria Sectorului 2 a puricat peste trei kilometri de conducte de termoficare pentru a strânge oamenii care locuiesc în canalizare.

Canalele Regiei Autonome de Termoficare (RADET) sunt considerate un real pericol pentru Summitul NATO care va avea loc la Bucureşti în aprilie. Un adevărat comando a descins ieri-dimineaţă în reţelele de termoficare pentru a le curăţa de aurolaci. Şi, ca treaba să fie rezolvată până la capăt, după evacuarea persoanelor fără adăpost, capacele de canal au fost sudate.

Summitul NATO de la Bucureşti este motiv de curăţenie în catacombele Capitalei. Frica de eventuale atentate teroriste l-a făcut pe primarul Neculai Onţanu să intre în canale şi să îi scoată pe suspecţi: aurolacii Capitalei.

"Din perspectiva Summitului NATO ce va avea loc la Bucureşti, magistralele RADET cresc gradul de risc de atentate, putând fi folosite într-un eventual atentat terorist care ar pune în pericol întregul oraş", spune Neculai Onţanu.

Descindere cu peripeţii

Vineri, 22 februarie, ora 6.00 dimineaţa. Mai multe maşini ale Poliţiei Comunitare şi Ambulanţe sociale se strâng în faţa Primăriei Sectorului 2. Asistenţii sociali primesc ultimele sfaturi de la primarul Neculai Onţanu. Un lucru este cert.

Oamenii străzii din canalul de la Iancului trebuie scoşi din reţeaua de termoficare şi trimişi în centre de primire din Capitală sau la gară… cei care nu sunt din Bucureşti, pentru a fi transportaţi în localităţile natale. Ajunse în zona Iancului, echipele de asistenţi sociali şi de poliţişti comunitari i-au cam speriat pe aurolaci.

Unii au fugit prin intersecţie, alţii prin canalizare. Echipele de poliţişti au scotocit zona şi au capturat un singur locatar al canalului din Iancului. Speriaţi de un eventual eşec, responsabilii de la sectorul 2 au continuat să purice reţeaua de termoficare.

Agentul Soare

Un poliţist intră în canalizare între Piaţa Iancului şi Pantelimon. Timp de 10 minute nu dă un semnal. "Agent Soare! Mai eşti acolo?", au întrebat colegii, de la gura canalului. Prompt, omul răspunde: "Afirmativ!" Iese din reţeaua de termoficare, însă cu mâna goală. Echipele de intervenţie nu se dau bătute. Merg spre un alt capăt al magistralei de termoficare.

Ţinta este intersecţia de la Morarilor, în apropierea bulevardului Basarabia. Ambulanţele şi maşinile Poliţiei Comunitare opresc la câţiva metri de canal. Acelaşi agent Nicu Soare intră în acţiune. Coboară în canal şi după nici un minut începe să îi scoată pe oamenii fără adăpost unul după altul. Într-o jumătate de oră, 13 aurolaci sunt încărcaţi în dube şi duşi la Direcţia de Protecţie Socială pentru identificare. Oamenii fără adăpost din această zonă făceau parte din peisaj.

"De trei ani, de când trec eu cu tramvaiul pe aici, îi văd la gura canalului. Stau cu punga în mână şi se droghează", ne spune Marin Nicolae, muncitor la Electrica. O doamnă care locuieşte în zonă ştie mai multe despre oamenii străzii. "Dimineaţa stau aici în intersecţie şi cerşesc pe la maşini sau pe la lumea din staţia de tramvai. Seara îi vezi în faţă la pizzerie şi la cârciumă. Toată ziua suflă în pungi", ne spune Maria Ion.

Aşa a fost la Francofonie

În septembrie 2006, când Bucureştiul a găzduit summitul Francofoniei măsurile de securitate au semănat cu cele de acum. Atunci, autorităţile au decis ca, în perioada desfăşurării lucrărilor, bugetarii să nu lucreze, circulaţia în centru a fost restricţionată, iar maşinile oficialilor aveau culoar unic. Două elicoptere au survolat permanent traseul pe care s-au deplasat preşedinţii statelor participante la summit.

Mai mult, autorităţile locale au făcut Capitala bec. De frica unor acte teroriste, coşurile de gunoi de pe culoarul unic au fost luate, iar capacele de canal sudate. Peste 3.500 de forţe de ordine au fost mobilizate numai în zona centrală a Capitalei.

Supăraţi că i-a trezit poliţia

Cei 13 locatari ai canalului de la Morarilor au fost sculaţi din somn de echipele Primăriei Sectorului 2. Înainte să fie îmbarcaţi în dube, oamenii au fost percheziţionaţi, însă în loc de arme aveau la ei aurolac, în sticluţe de plastic. Persoanele fără adăpost au fost chiar intrigate că au fost luate pe sus. "Când l-am scos pe ultimul, am fost luat chiar tras la răspundere.

M-a întrebat un băiat că ce hal de poliţie mai este şi asta, de scoală oamenii din somn la şase dimineaţa", se plângea agentul Poliţiei Comunitare Sector 2 Nicu Soare. În final oamenii au fost identificaţi. Patru copii au fost cazaţi în regim de urgenţă la adăpostul "Dănilă Prepeleac", iar adulţii care nu aveau adăpost în sectorul 2 au fost trimişi la gară pentru a fi preluaţi de Poliţia Transporturi Feroviare şi transportaţi în localităţile de baştină. Oamenii din canal erau din Bucureşti, Ilfov, Teleorman, Dâmboviţa, Iaşi şi Botoşani.

După ce au fost luate persoanele fără adăpost, echipe de muncitori au sudat capacele de canal. Edilul Sectorului 2, Neculai Onţanu, spune că magistralele de termoficare fac legătura între diferite puncte din oraş, iar de la periferie se poate ajunge şi în centru, fiind pericol de organizare a unor acte teroriste.

from adevarul.ro

ORGANIZAŢIA DE TINERET A PD-L ÎŞI ALEGE LIDERII

Organizaţia de Tineret a Partidului Democrat-Liberal îşi alege sâmbătă preşedintele. Sunt de altfel, primele alegeri de la înfiinţarea partidului. Singurul candidat pentru funcţia de preşedinte este europarlamentarul Monica Iacob Ridzi. Pentru funcţia de secretar general al organizaţiei de tineret alegerile vor avea loc duminică. Pentru această poziţie sunt două candidaturi, Bogdan Boza şi Elena Băsescu.

Dacă la alegerile pentru scaunul de preşedintele lucrurile sunt relativ clare, Monica Iacob Ridzi fiind singurul candidat în această funcţie, situaţia se complică în cazul alegerilor pentru funcţia de secretar general. Recent, contracandidatul Elenei Băsescu în această funcţie declara că „Elena Băsescu are proiectul ei, numit Elena Băsescu, şi trebuie să câştige”. El acuză „moştenirile de tron” din cadrul partidului.

La convenţie participă 800 de delegati, dintre care 645 din fostul PD si 155 din fostul PLD. Monica Iacob Ridzi are 30 de ani şi a fost deputat pâna în decembrie 2007, când a fost aleasă europarlamentar.

Antena 3

Politeţea mortală de la Auschwitz

HOLOCAUST „Domnilor, doamnelor, ştim că aţi avut un drum foarte greu”

Lustig Oliver avea 17 ani când a ajuns la Auschwitz-Birkenau. A privit norii negri de fum care ieşeau pe coşurile crematoriilor, chiar când erau incineraţi părinţii, unchii, trei dintre fraţi şi bunicii lui

Acolo a hotărât că trebuie să se salveze ca să scrie ce a trăit. Deşi n-a dorit să fie nici scriitor, nici ziarist, până la 81 de ani a scris 12 cărţi despre Holocaust

Început de mai 1944 în Şoimeni (27 km de Cluj). Cele două radiouri din sat zvonesc că sfârşitul războiului nu-i departe. Se lasă seara. Ţăranii pun capul pe pernă sperând. Câţiva dintre ei pot chiar să jure că dacă-şi ciulesc bine urechile aud tunurile sovietice, deşi ruşii-s de-abia la poalele Carpaţilor.

În zorii următori, ca în toate satele din nordul Ardealului, jandarmii au săltat cele trei familii de evrei din sat, printre care şi Oliver Lustig (pe atunci de 17 ani) cu ai lui. Ticsite cu evrei culeşi din Şoimeni şi din satele dimprejur, carele trase de bivoli au pornit pe Drumul Ţării spre Cluj, escortate de jandarmii hortişti. Când să iasă din sat, s-a iscat un mic ambuteiaj.

„Tot satul, cu mic, cu mare, ne-a încercuit şi literalmente ne-a acoperit pe toţi acolo în care, cu merinde pentru drum: plăcinte, mămăligă caldă, brânză. Căldura satului meu a fost unul din izvoarele forţei mele psihice în toate lagărele prin care am trecut, când ştiam că nu mai am nici părinţi, nici fraţi care să trăiască”.

Oliver şi neamurile lui au fost exportaţi la Auschwitz. Cu trenul: „Şi totdeauna trenul era făcut nemţeşte. Erau vagoane de vite. Scria pe unele pentru 24 de cai, dacă nu mă înşel. Înăuntru erau împinşi câte 60-70 de oameni, cu tot calabalâcul. Mulţi din cei bolnavi n-au rezistat. Când murea câte unul, nu era loc să întinzi un cadavru şi atuncea ăla era ridicat şi rezemat de o margine lângă perete şi proptit cu bagaje. Într-o noapte, când s-a făcut linişte şi copiii dormeau, am auzit o mamă care avea un băiat doctor cum îl implora să îi facă o injecţie cu otravă să o omoare, că ea nu mai rezistă”.

Ca „facilităţi”, vagonul avea o găleată de apă într-un capăt al vagonului şi alta pentru nevoi fiziologice, la celălalt. „Dar ce-i o găleată pentru 60 de oameni? Am şi acum în minte chipul unei fete de 16-17 ani când i-a venit să-şi facă nevoile şi nu putea ajunge la găleată din cauza înghesuielii. Şi ştiţi, atunci era altul gradul de pudicitate. Mamă-sa a luat o oală mai mare pe care a adus-o pentru fiert, a înfăşurat fata într-o pătură pe care o avea acolo şi s-a aşezat să facă chiar lângă noi. Acolo a început degradarea morală”. După patru zile şi trei nopţi, peronul de la Auschwitz Birkenau a fost împânzit de 3.000 de evrei înspăimântaţi.

Peronul despărţirii pe vecie

La fiecare şase ore era descărcat un nou tren ticsit cu evrei, interval de timp în care peronul trebuia eliberat de lotul din transportul anterior, inapţii – băgaţi în camerele de gazare şi duşi la crematoriu, iar cei buni de muncă – cazaţi în barăci, or, asta nu se poate face în haos, în ţipete, în urlete şi mică răscoală: „Gândiţi-vă dacă vine un SS-ist, loveşte o mamă, ea scapă copilul şi începe să urle, că ceilalţi 3.000 de oameni încep să se-mpingă şi să facă agitaţie. Ar fi trebuit să îi împuşte, ceea ce ar fi creat doar complicaţii şi pierdere de timp”.

Problema a fost abordată ştiinţific de nazişti, un SS-ist adresându-se prin megafon pe un ton mieros mulţimii în care se afla şi Oliver: „Domnilor, doamnelor, ştim că aţi avut un drum foarte greu, n-aţi avut apă şi ce mânca, dar nu noi am organizat transportul. De-acum totul va fi bine. Aţi sosit într-un lagăr de muncă. Va trebui sigur să munciţi, dar dacă veţi executa ordinele veţi fi foarte mulţumiţi cum veţi putea trăi aici”.

Evreii s-au liniştit şi pâlnia a prins a vorbi iar: „Dar avem şi-o veste proastă. Tocmai azi n-avem suficiente autobuze şi cum mai sunt încă 3 kilometri până la lagăr, va trebui să mergeţi pe jos. Însă pentru bătrâni, bolnavi, invalizi şi pentru mamele cu copii până la 14 ani vom face rost de transport, aşa că pe ei îi rugăm să treacă de cealaltă parte a şinelor pe celălalt peron, iar persoanele în putere să rămână pe loc”.

Nici Oliver Lustig, nici ceilalţi n-aveau de unde şti că la câteva sute de metri mai încolo, pe mame, copii şi bunici îi aşteptau camerele de gazare şi crematoriile: „M-am despărţit de mama fără să o sărut, ori să-mi iau rămas bun de la ea. Nu mi-am îmbrăţişat fraţii. Nimeni nu ne-a forţat să ne despărţim, n-a fost cum zic unii, cu câini lupi asmuţiţi pe noi. N-a fost un plânset sau vreo împotrivire, fiindcă n-am bănuit nici o clipă că despărţirea avea să fie pe veci”.

Când ceaiul e dulce la Auschwitz

În fiecare baracă erau câte 1.000 de oameni. Noaptea dormeau pe ciment, unu-n altul: „Exact ca sardelele, aşa eram. Ca să te muţi de pe o parte pe cealaltă parte, o sută ne întorceam deodată”. Nici la 81 de ani Oliver Lustig n-a scăpat de sechelele de atunci: „Dacă ceva mai simt şi-acum este acest os pe care am dormit patru luni de zile pe cimentul gol”.

Prima noapte a fost cea mai grea: „I-am întrebat pe colegii mai vechi când o să ne vedem părinţii şi fraţii de care ne-am despărţit”. Răspunsul primit făcea să înnebunească pe loc câte unul-doi inşi la fiecare transport: „Ieşiţi afară, că doar e deschisă uşa, şi uitaţi-vă în sus.

Norii ăia negri îi vedeţi? Deasupra lor se înalţă sufletele lor spre cer. Dar dacă sunteţi obosiţi culcaţi-vă, că vă puteţi duce mâine să priviţi, doar că ce-o să vedeţi mâine o să fie sufletele ălora care or sosi la noapte cu trenul”.

La vremea mesei, în faţa barăcii se aduceau 4-5 butoaie mari cu fiertură care era împărţită cu polonicul în vase: „Ne retrăgeam câte cinci-şase, făceam cerc şi oala trecea de la unul la altul. Luam în gură cât puteam şi toţi se uitau la mărul lui Adam ca nu cumva să înghit de două ori, iar dacă mâncarea din butoaie se termina când mai erau acolo 100 care n-au primit, ghinionul lor”.

Ceaiul, „nişte butoaie cu apă fiartă”, le mai dilua însă acidul gastric din stomac. O vreme, însuşi Oliver a fost responsabil de distribuirea ceaiului. Până într-o zi, când unul din cei care cărau butoaiele a pus limba şi a ţipat: „Fraţilor, e dulce!” şi s-a spart ordinea: „Toţi au năvălit pe butoi şi se-mpingeau, se trăgeau. Secundele treceau şi ştiam că dacă vine SS-ul iese scandal de moarte. Când am văzut că nu pot să-i mai controlez, am hotărât de unul singur: «Răsturnaţi butoiul»“.

De fiecare dată când trebuia un nou lot trimis la muncă la Dachau, evreilor li se spunea „Vine Menghele la selectare“. Atunci toţi se dezbrăcau şi se aliniau câte cinci, aşteptându-l pe doctor: „El era grăbit şi unul câte unul treceam prin faţa lui. Îi tria pe cei mai tari, iar pe cei mai slăbiţi, la care nu mai era speranţă că îi poţi trimite la munci, de ce să le mai dea mâncare? Îi punea să stea într-o parte şi seara veneau maşinile şi îi duceau la crematoriu. Şi să-i vezi pe ăia mici mai din faţă cum trăgeau sub tălpi nisip cu degetele de la picioare, să se mai înalţe cu un centimetru să pară mai voinici”. În total, din nordul Transilvaniei au fost duşi la Auschwitz peste 150.000 evrei. Doar 15% s-au întors, printre care şi mărunţelul Lustig Oliver, devenit între timp major.
from gandul.info

Americans are NOT stupid - WITH SUBTITLES

Apartamentele fără repartitoare, „taxate” de Guvern cu 10% din factură

Factura la un apartament fără repartitor este echivalentă cu cea emisă pentru locuinţa cu repartitor care a avut cel mai ridicat consum

La această sumă se adaugă zece la sută, pe criteriul că apartamentele fără repartitor consumă „un pic mai mult”

În lunile decembrie şi ianuarie, locatarii care nu şi-au montat repartitoare în apartamente, dar care locuiesc în blocuri unde majoritatea locatarilor au recurs la această soluţie, au plătit facturi exorbitante. Deşi autorităţile şi firmele de repartitoare au strigat sus şi tare că s-a făcut risipă, secretul facturilor „umflate” stă în modul de calculare a acestora, aprobat chiar de Guvern.

„Persoanele care nu au repartitoare în apartamente şi locuiesc într-un condominiu unde majoritatea are plătesc o factură echivalentă cu cel mai ridicat consum înregistrat de repartitoare pentru un apartament cu aceeaşi suprafaţă la care se adaugă un procent de zece la sută”, ne-a explicat Dorel Geană, director adjunct, direcţia Utilităţi publice din cadrul Primăriei Capitalei. Astfel, o persoană care locuieşte într-un bloc de garsoniere şi nu are montate repartitoare va plăti o factură echivalentă cu cea pe care o plăteşte proprietarul garsonierei care a avut cel mai mare consum, la care se adaugă zece la sută.

Iulian Băndoiu, director tehnic în cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC), explică însă că nu este obligatoriu ca factura la căldură a persoanelor care nu au repartitoare să fie mai mare decât a persoanelor care au montate repartitoare. „Dacă suprafaţa caloriferelor este identică, într-adevăr, proprietarii care nu au repartitoare vor plăti cel mai mare consum înregistrat pentru un apartament cu aceeaşi suprafaţă utilă la care se adaugă zece la sută, dar dacă locatarii nu au repartitoare şi au calorifere cu o suprafaţă mai mare, atunci factura va ţine cont de suprafaţa termică”, ne-a explicat acesta.

În plus, Băndoiu a declarat că este normal ca un apartament fără repartitor să plătească mai mult cu zece la sută deorece „consumă un pic mai mult”. Asta în condiţiile în care, chiar dacă locuinţele cu repartitoare fac economii, căldura „în exces” din apartamentele fără repartitor trece la vecinii mai chibzuiţi. Conform datelor de la ANRSC, din cele 576.000 de apartamente din Bucureşti, au fost montate repartitoare în circa 200.000.

from gandul.info

Asus M930, pretendent la titlul de Communicator

Încă de când am auzit primele zvonuri şi am văzut primele imagini, am fost conştient că Asus M930 va fi un rival pentru Nokia E90, cel mai bun communicator deocamdată. Şi pentru a vedea cum stau lucrurile am intrat în posesia lui M930 chiar înainte de a fi anunţat oficial, la CEBIT 2008, în luna martie.

Asemănările dintre Asus M930 şi Nokia E90 mă obligă la un articol care să urmeze linia de comparaţie dintre cele două dispozitive. Ca telefoane inteligente cu pretenţie de Communicator, ambele au adoptat tactica cu două ecrane, unul exterior mic, şi unul intern mai mare, ambele pot fi folosite cu uşurinţă ca telefon cu clapeta închisă şi ambele pun mare preţ pe tastatura QWERTY.

Ca unul care a testat şi Nokia E90 şi face o comparaţie la prima vedere, am remarcat imediat că Asus M930 este mai mic. Asta eraevident şi din specificaţii, numai că realitatea îţi dă imaginea clară asupra diferenţelor de dimensiuni. Şi evident mai uşor: 158 de grame faţă de cele 210 ale lui E90. Mai mic şi mai uşor, dar cu ce preţ?

Citeste tot testul pe www.go4it.ro

Vă place Volvo XC60?

*Noul XC60 va fi prezentat, în premieră, la apropiatul Salon Auto de la Geneva

*Primele unităţi vor fi disponibile în Europa, la toamnă

„Nu este doar cel mai sigur Volvo conceput vreodată. Dacă mă întrebaţi pe mine, este şi cel mai surprinzător. Nu e rea combinaţia, nu-i aşa?”, întreabă încântat Fredrik Arp, preşedintele Volvo Cars. Are şi de ce! Noul crossover al companiei pe care o conduce are toate motivele să sperie concurenţa. În fond, vorbim de segmentul auto cu cea mai uimitoare competiţie în ultimii ani, în care principalul jucător este deocamdată BMW X3 şi unde va apărea şi Q5 de la Audi.

XC60 este combinaţia între două stiluri auto - o caroserie atletică cu gardă la sol înaltă şi roţi mari, dar şi linii fine, sportive, specifice unui coupé. „Dacă astăzi îmi spuneţi că puteţi recunoaşte un Volvo de la o sută de metri, pot să vă spun că XC60 emană spiritul Volvo de la o distanţă de cel puţin de două ori mai mare”, spune şeful Departamentului de proiectare de la Volvo.

XC60 - cel mai sigur Volvo

Fiind un Volvo, XC60 are parte de tot ce-i mai sofisticat la capitolul siguranţă: City Safety, o tehnologie unică în lume, face ca acesta să fie cel mai sigur Volvo construit vreodată. Sistemul în cauză permite şoferului să evite sau să reducă efectele cauzate de impactul la viteze mici, atât de comun în coloanele din traficul urban. Concret, în cazul în care maşina urmează să intre în coliziune cu autovehiculul din faţă şi şoferul nu reacţionează, frânează automat. În plus, XC60 beneficiază de toată experienţa şi tehnologia acumulate până acum de Volvo în domeniul siguranţei.

3 variante de motorizare

Noul XC60 va fi lansat cu trei variante de motorizare: T6 cu turbocompresor şi o putere de 285 CP şi două versiuni diesel D5 cu turbocompresor şi 185, respectiv 163 CP. În 2009, va apărea şi o versiune cu motor diesel Euro 5, de 2,4 litri, cu tracţiune faţă şi o putere de 163 CP. La cele 3 versiuni actuale, tracţiunea este integrală.

Volvo XC60 va fi construit la fabrica Volvo Cars din Ghent, Belgia. În Europa, maşina va fi pusă în vânzare în cea de-a doua parte a anului. Nu se cunoaşte încă preţul, dar, după toate probabilităţile, acesta va fi comparabil cu cel al concurentului BMW X3, al cărui preţ de pornire este de 34.367 euro (inclusiv TVA).

from gandul.info

Afacerile din satul cu o sută de cuptoare

Locuitorii din satul Sântion Luca din judeţul Covasna sunt celebri pentru pâinea cu cartofi bătută cu laţul protejată la nivelul UE .

În patria cartofilor albi, adică judeţul Covasna, pe vechiul drum comercial dintre Moldova şi Ardeal, ţăranii din Sântion Lunca şi-au făcut renume din pâinea tradiţională cu cartofi bătută cu laţul.

Maşinile străinilor opresc special pentru asta. Aici, în satul în care fiecare familie deţine un cuptor de pâine cât de mic, afacerile se întâlnesc la poartă. De la cele mici la cele mai mari, clădite cu sudoare şi credite la bancă, după ultimele norme europene.

Dacă vreodată veţi străbate drumul european dintre Bacău şi Braşov, care face legătura între Moldova în Ardeal, cu siguranţă veţi opri în aşezarea covăsneană Sântion Lunca, la vreuna din tejghelele scoase la porţi pentru a cumpăra vestita pâine mare şi rotundă cu cartofi.

Din cine ştie ce motiv, chiar de nu veţi găsi "semnele" comerţului stradal scoase să ia ochii trecătorilor grăbiţi, întrebaţi de "hazy kenyer" şi, indiferent de om, faţa lui se va lumina ca o zi de duminică după slujba de la biserică.

Atenţie! Curiozitatea poate dăuna în acest caz grav dependenţei, dar mai ales consumului de combustibil auto. Pentru că, odată ce ai gustat vestita pâine a localnicilor, este aproape imposibil să mai rezişti asaltului papilelor gustative. Şi, astfel, aproape sigur, indiferent dacă ai treabă prin zonă sau nu, cauţi motiv să te întorci.

Pâinea, un concept de viaţă

În Sântion Lunca, sat din comuna Ozun, ţăranii nu concep viaţa fără a avea în propria gospodărie cuptor pe vatră. Pentru că, de când se ştiu ei, din moşi-strămoşi, aici, oamenii locului nu înţeleg cum pâinea poate fi altfel decât mare, cu coajă groasă şi rotundă. În satele ţăranilor secui, de dincolo de Bucegi, viaţa curge simplu, între două cuptoare care închid şi deschid ciclul vieţii. Rotund şi perfect. Exact ca forma pâinii pe care numai ei ştiu să o facă cel mai bine. Din generaţie-n generaţie.

Puţini dintre locuitorii comunei Ozun ştiu că pentru pâinea de cartofi cu coajă bătută cu laţul, făcută în cuptoarele locului, guvernul de la Bucureşti a cerut la Bruxeless protecţie pe piaţa Uniunii Europene ca produs tradiţional românesc. Asta înseamnă că nimeni în afara producătorilor români nu va putea comercializa acest tip de pâine, căruia i se dă, astfel, importanţă continentală.

Cei din Sântion Lunca sunt însă siguri de un lucru. Că pâinile făcute în cuptorul din spatele casei pot asigura la propriu traiul unei întregi familii. Munca câmpului înseam­nă în zonă cultivarea cartofilor. În ultimii ani s-au stricat cu tonele în pivniţe din cauza boicotului impus de importuri. De aici şi lipsa banilor. Pâinea însă înseamnă garanţie aici.

Sursa de trai

Imediat după un deal e intrarea în sat. Tot aici e şi primul cuptor de casă. Devreme, în zorii zilei, zăpada nu se-mpotriveşte să scârţâie uşor sub încălţări. Aburii ieşiţi pe hornuri aruncă în nări miros de cocă rumenă amestecat cu lemn de brad ars. Amestecul griurilor dimineţii e oferit cadou ochiului obosit de drum. Întrebăm de pâine. Aşa am fost prinşi şi aruncaţi în poveste. Cea a satului cu peste o sută de cuptoare.

„De când s-a desfiinţat CAP-ul din sat, am rămas cu toţii pe drumuri. De mai bine de 15 ani trăim numai din banii câştigaţi din vânzarea de pâine", ne spune Maria Bella, femeia care tocmai ce terminase curăţatul cuptorului de lemnele arse. De atunci, femeia de 67 de ani, ajutată de fiica ei, se scoală ceas la patru dimineaţa, aprinde cuptorul şi se apucă de frământat aluatul cu cartofi şi făină. Reţeta a moştenit-o de la mamă şi a transmis-o la rândul ei urmaşilor.

„Avem cât ne e de trebuinţă pentru noi. Un cuptor de 20 de pâini în fiecare zi. Vindem tot ce coacem. Vin de la primăria din comună, avem câteva familii din Braşov care cumpără tot timpul de la noi, şoferii de camioane", arată Bella. Femeia care poartă cu mândrie un şorţ imprimat cu două cărţi de joc şi nişte zaruri arată pe undeva că mica afacere de familie nu mai ţine demult de hazard, ci de principiile economiei de piaţă.
„Acum a trebuit să scumpim preţul la 75 de lei pentru fiecare pâine vândută. Păi dacă s-a scumpit făina la 16 lei, a trebuit, ce era să făcem. Ne rămân bani curaţi vreo cinci milioane pe lună", se încruntă femeia. Faptul că îşi dă seama că un astfel de inconvenient ar putea să-i tragă în jos pe undeva mica afacere de familie a împins-o pe bătrână să apeleze la soluţia de compromis.

Cea a pilelor. "Avem noroc că am un ginere la moara din satul vecini, la Bacela. Acolo e puţin mai ieftină şi bună tare", se destăinuie Maria Bella. Deşi vânzarea pâinii cu cartofi este mulţumitoare, pe viitor nu se gândeşte să-şi extindă capacitatea de producţie a cuptorului. În schimb, femeia se roagă de sănătate să poată continua munca la cuptor. Pentru că numai aşa soţul, fiica şi ginerele, dar mai ales nepotul ei, care este la oraş, la liceu, pot să aibă garantat traiul de zi cu zi.

De la cuptoare mici la afaceri serioase

Deşi de cuptorul mic al Mariei Bella ştie multă lume din zonă, adevărata afacere cu pâinea bătută cu laţul se găseşte tocmai în celălalt capăt al satului, la ieşirea spre Sfântu Gheorghe. Dumnezeu a aşezat oamenii în sat şi din punct de vedere simbolic. Într-un capăt, cuptorul mic moştenit odată cu casa părintească, iar în cealalt, cuptoarele mari construite cu pretenţie de fabrică cu credite de la bancă. Are 53 de ani şi niciodată nu i-a trecut prin cap că ar putea să devină brutar în satul natal.

Viaţa însă i-a dovedit că poate fi imprevizibilă, cu turnuri spectaculoase. Brutăria familiei lui Francisc Deak stă ascunsă parcă într-o casă de locuit, o vilă tipică zonei secuilor din Ardeal. Are şi un mic magazinaş în continuarea gardului dintre casa de locuit şi brutărie.

"Domnule dragă, nici prin visele mele cele mai frumoase nu mă gândeam să ajung să fac pâine", îşi destăinuie frânturile de viaţă Deak. Omul, de meserie petrolist, a lucrat zeci de ani la societatea de petrol, unde ajunsese şef de depozit. Stresul unor accidente de muncă suferite de colegii de muncă l-a dus de la meserie. "Am deschis prima oară brutărie în oraş, la Sfântu Gheorghe, într-o locaţie cu instalaţie pe bază de gaz, veche de 70 de ani.

Noile norme ale Uniunii Europene ne-au silit să facem investiţii mari. Am plecat din oraş şi am hotărât să ridicăm o brutărie cum scrie la carte, de la pământ. Aşa m-am întors în satul natal", povesteşte Francisc Deak. Ca să facă rost de bani şi-a vândut cele două apartamente pe care le deţinea împreună cu soţia în oraş, a mai făcut un împrumut de vreo patru miliarde, şi aşa a ridicat brutăria.

După cele mai aspre norme ale Uniunii Europene. „Am 10 angajaţi şi o capacitate de producţie de 600 de pâini în timpul săptămânii, iar în week-end, de 1.000. Aici este singurul loc din zonă care produce pâine cu licenţă şi toate taxele plătite la zi", spune omul. De aici, în fiecare dimineaţă, pâinea tradiţională cu cartofi alimentează magazine din Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc şi comunele din jur.

Drama brutarului

Pe lângă greutăţile date de întreţinerea afacerii, Francisc Deak trăieşte o nemulţumire personală. Nu mai poate mânca pe cât îşi doreşte pâine, pentru că s-a căpătat cu o stare destul de avansată de diabet. "Mai uit câteodată şi mă mai scap la păcat pentru că nu rezist să nu gust din pâinea proaspătă, caldă.

Când simţi aburii ăia, după ce baţi pâinea de coajă cu laţu’, parcă nu-ţi mai vine să te mai saturi", îşi spune oful brutarul. Deşi spune că afacerea lui şi a soţiei sale Maria îi aduce, după scăderea cheltuielilor, aproape 1.000 de euro, Francisc Deak are şi nemulţumiri. "Am ajuns ca, din cauza ofertei foarte mari pe piaţă, să nu pot vinde pâinea fără pile. Trebuie să cunoşti pe fiecare şef de magazin. Unde mai pui că nici mână de lucru nu prea mai găseşti. Nimeni dintre tineri nu mai e atras de meseria asta", arată Deak.

» O să construim o piaţă special amenajată pentru producătorii de pâine, astfel încât condiţiile igienico-sanitare să fie respectate
Istvan Raduly,
primarul comunei Ozun

Piaţă de pâine amenajată pe ruta căpşunarilor

Primarul comunei Ozun, din care face parte şi satul Sântion Lunca, Istvan Raduly, afirmă că, pe lângă micile afaceri ridicate pe baza comercializării pâinii tradiţionale, viaţa economică a comunei se va dezvolta foarte mult în viitorul apropiat.

„Pentru că poziţia comunei este una strategică. Este drumul de întoarcere a căpşunarilor acasă, în Moldova. Se vor construi aici trei proiecte mari. O fabrică de încălţăminte cu capital italienesc, un parc logistic cu capacitate de parcare pentru 400 de tiruri şi o fabrică de asfalt-ciment ce va fi deschisă de oameni de afaceri din Ungaria", spune cu oarece mândrie Raduly. Toate cele trei proiecte economice se vor ridica pe teren achiziţionat de investitori de la ţărani, preţul unui hectar ajungând şi la 50.000 de lei.

Dar primarul mai are un vis. Acela de a convinge oamenii să-şi strângă în cursul acestui an tejghelele de pâine de pe marginea drumului din sat şi a le duce într-un loc special amenajat de primărie în comună, unde va fi târgul de pâine.

„O să construim o piaţă special amenajată pentru producătorii de pâine, astfel încât condiţiile igienico-sanitare să fie respectate. Primăria o să aleagă varianta aplicării unor taxe mici astfel încât oamenilor să nu le vină greu să-şi vândă marfa în viitoarea zonă comercială", arată primarul comunei Ozun.

from adevarul.ro

ADRIAN NĂSTASE REVINE ÎN CONDUCEREA PSD: NU MĂ VOI RĂZBUNA PE NIMENI!

Adrian Năstase a revenit în conducerea PSD. Fostul premier a fost ales în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional, cu 418 voturi, dintr-un total de 648. Contracandidatul său, Dan Mircea Popescu, a pierdut şefia Consiliului, obţinând 202 dintre sufragii, dar a devenit membru al Biroului Permanent al partidului, ca urmare a propunerii lui Mircea Geoană. "Contaţi pe mine”, a fost mesajul transmis de Năstase după validarea rezultatelor. Fostul premier a amintit că „există din urmă unele cicatrici. Dacă vom înţelepţi, rănile nu se vor deschide niciodată”, a încheiat el.

REACŢIA LUI NĂSTASE, LA AFLAREA REZULTATELOR:

Prima reacţie la aflarea rezultatelor a venit tot din partea preşedintelui PSD, Mircea Geoană, care a declarat pentru Antena 3 că s-a acordat o importanţă prea mare unor alegeri care nu aduc nimic semnificativ nou. „Mă bucur că a fost o competiţie democratică şi decentă. (...) Tot ce înseamnă soldat apt combatant trebuie să fie reactivat în partid. Disputa despre poziţii între colegi este total irelevantă, mai ales în campanie electorală”.

GEOANĂ, NĂSTASE ŞI ILIESCU PE ACEEAŞI SCENĂ, ŢINÂNDU-SE DE MÂNĂ:

Până la vot, au existat însă discursuri. Adrian Năstase şi-a asigurat astăzi colegii că nu este dornic de răzbunare. Fostul premier a vorbit despre „umilinţele" prin care noua guvernare l-a făcut să treacă. „Am strâns din dinţi şi am mers mai departe", a adăugat el, subliniind: „dacă vroiam să mă protejez de DNA, atunci mă retrăgeam din politică". A ales să rămână, însă, şi acum cere votul colegilor săi de partid. "Vreau să ştiţi că nu mă voi răzbuna pe niciunul dintre colegii mei de partid. Nu vreau să mă răzbun, nu vreau să blochez modernizarea partidului şi nu vreau să mă ascund de DNA".

„Singura mea ambiţie şi răzbunare este de a câştiga, a treia oară la rând, alegerile", a continuat el. Năstase şi-a încheiat discursul adăugând că are „o relaţie de prietenie extrem de veche cu Dan Mircea Popescu şi nu mi-am propus să candidez împotiva lui". Întreaga sală s-a ridicat în picioare la finalul discursului şi a aplaudat intervenţia fostului lider al PSD.

Adrian Năstase ar putea reveni într-o funcţie de conducere în PSD, dacă participanţii la Consiliul Naţional de vineri vor decide acest lucru. El şi-a depus candidatura, ca şi Dan Mircea Popescu, pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional. După discursurile liderilor PSD s-a conturat clar ideea că aripa Iliescu îl sprijină pe Adrian Năstase, în timp ce tabăra grupată în jurul actualului preşedinte Mircea Geoană a dat de înţeles că revenirea fostului premier în conducerea partidului nu este văzută cu ochi buni.

În deschiderea Consiliului, preşedintele PSD, Mircea Geoană, i-a atacat voalat pe Adrian Năstase şi Ion Iliescu. El a anunţat că "va veni clipa să arătăm şi noi obrazul celor care stau pe la colţuri şi care pândesc congrese extraordinare atunci când pe noi ne aşteaptă campanii electorale. Dacă ne mai furăm singuri căciula vorbind de unitate şi acţionând în sens contrar, nu ne va crede lumea. Nu cred că bătălia pentru o funcţie este principala noastră preocupare." În mai multe rânduri, Adrian Năstase a lăsat să se înţeleagă faptul că în partid ar fi nevoie de un Congres extraordinar, în care să se aleagă un nou preşedinte.

Unul dintre cele mai aşteptate discursuri a fost cel al lui Ion Iliescu. Acesta a arătat clar că îl susţine pe Adrian Năstase, declarând că Năstase ia adus în fruntea partidului pe unii, care apoi au uitat acest gest." Discursul lui Iliescu a fost presărat cu repetate aplauze, fostul preşedinte al României părând într-o vervă de zile mari. El a propus chiar ca ambii candidaţi de astăzi, Dan Mircea Popescu şi Adrian Năstase, să fie atraşi în conducerea partidului.

În intervenţia sa Ion Iliescu a făcut şi o recapitulare a transformărilor pe care România le-a suferit pe plan politic şi economic în perioada post-comunistă, subliniind aportul guvernării de stănga în procesul de evoluţie al ţării pe plan intern şi internaţional. De asemenea el s-a declarat sceptic în ceea ce priveşte depunerea unei moţiuni de cenzură împotriva Guvernului şi a propus mandatarea Comitetului Executiv Naţional al partidului pentru a analiza consecinţele unei asemenea acţiuni. El a sugerat linia pe care partidul ar trebui să o urmeze în continuare şi a subliniat importanţa pe care mesajul de stânga o are în ochii electoratului.

Delegaţii Consiliului Naţional al PSD vor decide şi dacă partidul va depune o moţiune de cenzură care să provoace alegeri anticipate. Tot la şedinţa Consiliului Naţional, PSD ar putea cere scoaterea UDMR de la Guvernare, ca urmare a declaraţiilor legate de Kosovo.

Fostul premier Adrian Năstase şi-a depus candidatura pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al partidului, al doilea for ca importanţă în structura formaţiunii. Acest lucru i-ar permite să participe la şedintele Biroului Permanent, forul care ia cele mai importante decizii în PSD, după Congres. Pentru funcţia de trezorier va candida Aristide Roibu, care ocupă şi în prezent acest post.

În deschiderea Consiliului Naţional al PSD, preşedintele partidului, Mircea Geoană, a ţinut în primul rând să mulţumească reprezentanţilor mişcării sindicale prezenţi la întrunire. Social democraţii speră într-o strângere a relaţiilor cu mişcarea sindicală pe care o consideră un partener firesc al unui partid european de stânga. Liderul social-democrat a mulţumit de asemenea presei, pe care o consideră „un prieten nedespărţit al partidului". Adresându-se colegilor de partid, el a lansat un apel la solidaritate şi unitate internă, şi a amintit că disensiunile care au dezbinat partidul fac parte din trecut. Geoană consideră unitatea partidului ca fiind una dintre valorile esenţiale în lupta cu adversarii politici. În acest context, Geoană l-a atacat voalat şi pe Adrian Năstase, declarând că "bătălia pentru o funcţie nu e principala noastră preocupare".

MESAJUL LUI MIRCEA GEOANĂ DE UNITATE ÎN INTERIORUL PARTIDULUI

Ce înseamnă revenirea lui Năstase la conducere, pentru PSD
Ca de fiecare dată când la PSD se alege o funcţie importantă în conducerea partidului, alegerea a fost precedată de o campanie intensă. Asaltul mediatic întreprins de Adrian Năstase în ultimele săptămâni a semănat cu campania dinaintea alegerilor din noiembrie 2004. Năstase a început să lanseze deja avertismente la adresa conducerii partidului. El a anunţat că va fi deranj mare în PSD, dacă partidul va avea rezultate proaste la alegerile locale. În plus, a subliniat fostul premier, dacă nu va exista o strategie foarte bună pentru alegerile parlamentare, atunci PSD riscă să mai stea în opoziţie încă patru ani.

Alegerea lui Adrian Năstase în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al PSD ar reprezenta un semnal negativ cu privire la autoritatea lui Mircea Geoană în partid. În acelaşi timp, ar fi un semnal că linia politică impusă PSD de Mircea Geoană nu mai corespunde aşteptărilor filialelor. Alegerea fostului premier la vârful PSD ar reduce major şi din posibilităţile de colaborare ale social-democraţilor cu partidul prezidenţial, PD-L.

MEMBRII PSD NU DIVULGĂ CU CINE VOR VOTA ÎN CONSILIU

Antena 3

SITE-UL WWW.KOSOVO.COM, LICITAT LA JUMĂTATE DE MILION DE DOLARI

Site-ul www.kosovo.com a ajuns obiect de licitaţie. Valoarea maxim oferită pentru site a atins, joi, 150.000 de dolari, deşi vânzătorul domeniului a cerut între 200.000 şi 500.000 de dolari. Kosovo.com a fost înregistrat la providerul american "Enorm" în 1996 şi expiră la sfârşitul lui 2008.

Proprietarul site-ului nu a vrut să îşi dezvăluie numele şi nimeni nu a putut să i-l afle, din cauza clauzelor de confidenţialitate.

Povestea site-ului a început în 2006, când un călugăr, pe nume Sava Jeremic, de la mânăstirea Visoki Decani, a informat presa că Zeljko Boskovic, deţinătorul domeniului, doreşte să îl vândă.

Site-ul conţine informaţii despre evenimentele petrecute în Kosovo şi Mitrovica şi a fost utilizat de Biserica Ortodoxă din Serbia.

Boskovic a explicat că domeniul de internet i-a fost încredinţat, temporar, părintelui Sava, fără a i se pretinde vreun fel de compensaţie bănească.

Boskovic a mai spus că, între Mânăstirea Decani şi Curtea Americană de Justiţie, a existat un proces, deoarece Boskovic dorea să intre în posesia site-ului fără să plătească ceva în schimb.

Mânăstirea a pierdut procesul, iar bărbatul s-a plâns că a primit ameninţări cu moartea din cauza anunţului conform căruia site-ul a fost vândut albanezilor.

Antena3.ro

Produsele tradiţionale româneşti, protejate în Uniunea Europeană

Producătorii autentici vor putea cere daune financiare serioase firmelor nou-licenţiate dacă reţeta specialităţilor nu este respectată.

Cârnaţii de Pleşcoi sau salamul de Sibiu nu vor putea fi produşi în alte ţări ale Uniunii Europene decât cu acordul producătorilor autentici. Specialităţile tradiţionale autohtone vor fi protejate din punct de vedere al respectării reţetelor de fabricaţie pe întreg teritoriul comunitar, odată cu aprobarea Executivului a unei legi în acest sens.

Hotărărea de guvern aprobată ieri le va permite producătorilor din România să solicite unui oficiu naţional, care va fi înfiinţat în următoarele săptămâni, înregistrarea şi protecţia caracteristicilor tradiţionale ale produselor pe care le realizează la nivel naţional, dar şi în Uniunea Europeană.

Actul normativ, iniţiat de Ministerul Agriculturii, nu va face altceva decât să protejeze grupurile de producători români împotriva utilizării abuzive sau înşelătoare a menţiunii „specialitate tradiţională garantată" pentru orice încercare de imitare a produselor româneşti legal înregistrate.

„Este un lucru bun, pentru că produsele tradiţionale româneşti aveau nevoie de protecţie mai mult decât oricând, dacă este să ne amintim numai de scandalurile care s-au iscat pe diverse produse începând de la cele din categoria mezeluri şi până la cele de băuturi alcoolice.

Astfel de reglementări vor aduce ordine şi protecţia reţetelor de fabricaţie a produselor, lucru cel mai important pentru asta aduce autenticitate, şi automat piaţă de desfacere", a precizat, pentru „Adevărul", Sorin Minea, preşedintele patronatului Romalimenta şi Asociaţiei Române a Cărnii.

Potrivit directorului Direcţiei de Industrie Alimentară din cadrul Ministerului Agriculturii, Tudorel Baltă, noile reglementări ţintesc în primul rând protejarea reţetelor produselor tradiţionale. „Spe­cia­lităţile tradiţionale garantate au un număr foarte limitat la nivelul Uniunii Europene.

De exemplu, la acest nivel nu a mai existat de câţiva ani buni nicio cerere din partea vreunui producător pentru ca denumirile propriilor produse să fie protejate ca specialităţi tradiţionale. În schimb, la nivel naţional, drumul solicitărilor din partea grupurilor de producători de abia acum începe", susţine Baltă.

Criterii dure pentru obţinerea licenţei

Reprezentanţii Ministerului Agriculturii spun că fabricarea unui produs românesc considerat specialitate tradiţională de un nou producător poate fi făcută numai după obţinerea acceptului din partea producătorului autentic.

„Sunt criterii foarte dure care trebuie îndeplinite în acest caz. Pentru că dacă noii producători vor să fabrice un anumit tip de produs tradiţional şi nu respectă reţeta, materiile prime şi modalitatea de fabricaţie deja înregistrate întocmai, producătorii autentici pot să ceară de la aceştia daune financiare serioase pentru că le-a afectat prestigiul produsului", a declarat Tudorel Baltă.

Printre produsele tradiţionale care vor putea fi protejate la nivel comunitar se numără caşul de Oaş, brânza de Moeciu, horinca de Maramureş sau cârnaţii de Pleşcoi.

from adevarul.ro

Hugo Chavez: Nu ştiu cum unele ţări pot recunoaşte Kosovo

22/02/2008 de Ovidiu Ciutescu

Venezuela nu recunoaşte proclamarea independenţei Kosovo, situaţie generatã de "presiunile Statelor Unite", a declarat joi preşedintele Hugo Chavez, într-un discurs difuzat de posturile publice de televiziune şi radio, relateazã AFP.

POZIŢIE. "Nu recunoaştem independenţa Kosovo", proclamatã duminica trecutã, "noi o contestãm, nu ştiu cum o pot accepta alte ţãri", a precizat preşedintele venezuelean. "Avem acceaşi poziţie ca Rusia şi China şi suntem de acord cu Guvernul Spaniei", a adãugat el. "Este îngrijorãtor cã Naţiunile Unite se preteazã la jocul Statelor Unite", a continuat acesta. Chavez a lansat un apel la respingerea independenţei Kosovo şi a recomandat "sã se caute instrumente de dialog politic în cadrul Naţiunilor Unite şi Uniunii Europene şi sã se facã un pas înapoi". La patru zile de la proclamarea independenţei Kosovo, 17 ţãri, dintre care zece membre ale UE, au recunoscut noul stat. Zece ţãri se opun, printre care Venezuela, Serbia, Rusia, China şi trei state UE. Independenţa Kosovo, proclamatã duminicã de liderii kosovari, a generat o serie de manifestaţii violente la Belgrad şi în partea de nord a Kosovo, cu populaţie majoritar sârbã.

from jurnalul national

RUSIA AMENINŢĂ CU FOLOSIREA FORŢEI ÎN CAZUL KOSOVO

Rusia ar putea „utiliza forţa” în cazul în care NATO sau UE „sfidează” ONU pe tema Kosovo. Mesajul reiese din declaraţiile reprezentantului Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin. El a afirmat că „dacă în prezent Uniunea Europeană adoptă o poziţie unită sau NATO îşi depăşeşte mandatul în Kosovo, aceste organizaţii vor sfida ONU şi atunci vom pleca şi noi de la faptul că trebuie să utilizăm o forţă brutală, (...) o forţă armată, ca să ne respecte”.

Rusia a respins cu vehemenţă proclamarea unilaterală a independenţei Kosovo şi a devenit principalul aliat al Serbiei în lupta cu ţările Occidentale care au recunoscut independenţa Kosovo. Printre ţările care s-au opus recunoaşterii noului stat se află şi România. Deşi este membră UE şi NATO, în acest caz România a avut o poziţie similară cu cea a Rusiei.

Reamintim că joi seara zeci de manifestanţi sârbi au incendiat ambasada SUA din Belgrad, arborând pe clădire drapelul Serbiei. Oficiali ruşi au declarat că ţările care au recunoscut Kosovo sunt responsabile pentru violenţele din Belgrad, în timp ce SUA au calificat situaţia din Serbia drept "intolerabilă."

REACŢII INTERNAŢIONALE. SUA CALIFICĂ DREPT „INTOLERABILĂ” SITUAŢIA DIN SERBIA

BELGRAD. AMBASADA SUA, INCENDIATĂ. ÎN CLĂDIRE A FOST GĂSIT UN CADAVRU CARBONIZAT

Antena3.ro

EFECTUL KOSOVO: TRANSPORTATORII BULGARI, OBLIGAŢI SĂ TRANZITEZE ROMÂNIA

Exclusiv Antena3.ro. Primele efecte economice apărute ca urmare a proclamării independenţei Kosovo ar putea avantaja România. Astfel, presa bulgară de vineri anunţă că transportatorii rutieri din ţara vecină vor fi obligaţi în curând să tranziteze ţara noastră pentru a ajunge în Europa. Şi asta deoarece rutele obişnuite folosite de bulgari trec prin Serbia, iar Bulgaria şi-a anunţat intenţia de a recunoaşte în curând independenţa Kosovo. Ceea ce înseamnă că, pentru bulgari, o călătorie prin Serbia ar putea deveni o aventură periculoasă.

,b>Companiile de transport bulgare au anunţat deja că în scurt timp preţul biletelor de autobuz din Bulgaria spre Europa Centrală şi de Est se vor dubla. Ca urmare a poziţiei Bulgariei în cazul Kosovo, marii transportatori bulgari prevăd că Serbia îşi va putea închide graniţele cu ţara lor. Dar chiar dacă acest lucru nu se va întâmpla, situaţia din teren tot nu îi va avantaja pe vecinii noştri. Transportatorii sunt siguri că poliţiştii şi vameşii sârbi vor provoca probleme serioase şoferilor bulgari şi sunt de părere că aceştia vor trebui să caute noi rute.

Ori, în acest caz, ruta cea mai accesibilă pentru bulgarii care călătoresc în Europa trece prin România. "Autobuzele spre Italia, Spania şi Portugalia vor fi nevoite să treacă prin România, ceea ce va face ca rutele să fie mai lungi iar preţurile vor creşte. Transportatorii sunt întotdeauna primii care suferă pierderi în cazul în care nu mai pot trece prin Serbia”, a declarat Mirolyub Stolarski, preşedintele Asociaţiei Bulgare a Sindicatelor Transportatorilor.

În România, această veste pare să fi venit pe neaşteptate pentru transportatori. Manuel Trifanciuc, specialist în cadrul Asociaţiei Române pentru Transporturi Rutiere Internaţionale (ARTRI) a declarat pentru Antena3.ro că nu poate estima deocamdată beneficiile României în acest caz. "În mod cert această situaţie ar avantaja România, dar nu putem încă estima exact în ce fel. Noi deocamdată nu am primit nici o solicitare în acest sens din partea transportatorilor bulgari. În cazul în care va exista o astfel de solicitare, vom vedea ce măsuri se impun", a declarat Trifanciuc.

Totuşi, primele efecte ar trebui să se facă simţite în scurt timp. Mirolyub Stolarski, preşedintele Asociaţiei Bulgare a Sindicatelor Transportatorilor, spune că se aşteptă la o scădere a numărului de călători în următoarele două săptămâni adică exact când începe sezonul călătoriilor datorită sărbătorilor de Paşte. "În mod obişnuit, autobuzele sunt pline ochi de călători dar acum acestea vor călători pe jumătate goale", a declarat el.

În urma declarării independenţei provinciei Kosovo, Serbia a anunţat că va rupe legăturile cu ţările care vor recunoaşte decizia autorităţilor de la Pristina. În timp ce Bulgaria a anunţat că e posibil să recunoască oficial Kosovo, în special din raţiuni economice, autorităţile române au declarat că ţara noastră nu recunoaşte apariţia noului stat.

Antena3.ro

Copii români răpiţi de statul italian

22/02/2008 de Carmen Plesa

CA-N VREMEA FASCIŞTILOR ● Tribunalul de minori, o instituţie inventatã de Mussolini, distruge o familie
Tribunalul de minori din Bologna a lăsat o familie de români fără copii. Motivul – micuţii sunt suspect de bine educaţi şi de inteligenţi, ceea ce denotă că mama lor nu poate fi decât lipsită de afecţiune şi severă cu ei.


În după-amiaza de 30 octombrie a anului trecut, o româncă stabilită în Italia s-a dus să-şi ia copiii de la şcoală. A mers mai întâi unde învăţa Richard, băiatul cel mare. "Ieşiseră toţi copii, dar Richard nu mai apărea. Şi mi-a sunat telefonul. Erau cei de la serviciile sociale. «Doamnă, nu vă mai duceţi să luaţi copiii, că i-am luat noi. Să veniţi să vă citim decretul»", îşi aminteşte Claudia, mama lui Richard (11 ani), a Mariei (9 ani) şi a lui Melody (7 ani). La început nu a înţeles ce se întâmplă. "Staţi să iau mai întâi copiii şi o să vin!", le-a spus românca. "Nu, nu îl mai aşteptaţi pe băiat, nu vă mai duceţi nici la fete. Copiii sunt la noi", i-au răspuns cei de la serviciile sociale. Mama a căzut din picioare.

De patru luni, bunicii de la Olteniţa îşi aşteaptă nepoţii să le deschidă poarta. De patru luni, ursuleţii de pluş, acuarelele şi caietele n-au mai fost atinse de mânuţe nerăbdătoare, în casa românilor din Rimini. De patru luni, părinţii se luptă între avocaţi şi psihologi, se roagă şi la Tribunal, şi la Dumnezeu să-şi vadă copiii acasă. Îi pot vedea doar la o săptămână câte o oră, în condiţii de interogatoriu. Micuţii sunt trişti, bolnavi, chinuiţi, îmbrăcaţi în haine murdare şi încălţaţi cu pantofi rupţi. Iar în ora în care îi văd, părinţii nu au voie nici măcar să plângă.

Motivul pentru care au fost luaţi copiii: lipsa afecţiunii materne. Concluzie trasă de o asistentă socială în vârstă de 24 de ani, care are ca pregătire o şcoală postliceală de trei ani. Ajutorul l-a dat Tribunalul pentru minori din Italia, o instituţie pe care un grup de parlamentari italieni a pus eticheta de "fascistă".


OAMENI ÎNSTÅRIŢI. Familia s-a mutat în 2003 în Italia, la Rimini. Au închiriat un apartament de trei camere într-o vilă de lângă plajă. Aveau ceva bani strânşi, iar cu ei tatăl a pornit o afacere de transporturi într-un oraş din Sicilia.

Învăţată cu serviciile sociale care o ajutaseră şi îndrumaseră de multe ori în Franţa, unde copiii s-au născut şi au locuit pentru o vreme, când a ajuns în Italia Claudia s-a adresat serviciilor sociale italiene. Nu cunoştea limba italiană şi avea nevoie de informaţii pentru a-şi înscrie copiii la şcoală şi la un doctor, pentru a le face un permis de şedere.

În septembrie 2004 a mers la Azienda Unità Sanitaria Locale di Rimini, instituţia care reuneşte toate formele de servicii sociale şi medicale din localitate. A fost preluată de asistenta socială Ilenia Pierloni, o tânără de 24 de ani, care nu cunoştea nici o limbă străină, aşa că prin gesturi, în franceză, în română, în engleză Claudia a reuşit să-i explice cât de cât situaţia familiei sale. Asistenta i-a stabilit mai multe întâlniri la serviciile sociale, la care românca s-a prezentat.


PRESIUNILE. În timp, cele două femei s-au împrietenit, iar românca i-a mărturisit amical Ileniei Pierleoni că relaţiile cu soţul au cam avut de suferit, pentru că acesta e foarte mult plecat de acasă de când şi-a deschis firma. A fost momentul în care asistenta socială, o fată mai puţin populară din cauza unui defect fizic foarte vizibil, pe faţă, a început să facă presiuni asupra româncei, pentru ca aceasta să-şi părăsească soţul. "Suna la mine la serviciu, suna peste tot, chiar s-a dus la şcoală şi le tot întreba pe învăţătoare dacă sunt trataţi rău copiii mei", spune Claudia. Învăţătoarele copiilor îşi amintesc, la rândul lor, că acea "ragazzina" (fetişcană) a venit la şcoală şi a încercat să le facă să spună ceva de rău despre Claudia, despre soţul ei şi despre felul în care sunt trataţi copiii. Nu a reuşit.


Presiunile din partea Ileniei Pierleoni au continuat sub diverse forme, aşa că în martie 2006 românca a făcut la AUSL o plângere împotriva asistentei. Plângerea însă nu mai este de găsit şi se pare că cei de la AUSL nu s-au obosit să o înregistreze. La începutul verii lui 2006, Ilenia Pierleoni a venit acasă la români cu o ofertă de "pace". A anunţat-o pe mamă că serviciile sociale vor plăti pentru ca Richard, Maria şi Melody să-şi petreacă vara într-o colonie de vacanţă din oraş. Claudia a fost mulţumită de ofertă şi şi-a aranjat programul la serviciu astfel încât să-i poată lua şi aduce pe micuţi de la colonia de vacanţă.


De altfel, în Italia, românca a acceptat de la început să lucreze pe un post de vânzătoare într-un complex comercial (deşi are o licenţă în filologie la Universitatea din Bucureşti şi vorbeşte cinci limbi străine, iar acum este în an terminal la a doua facultate), tocmai pentru că programul de lucru (de patru ore, şase zile pe săptămână) îi permitea să se ocupe mai mult de copii.


De Ilenia Pierleoni nu a mai auzit până în martie 2007, când s-a anunţat într-o vizită "prietenească", deşi Claudia abia suferise o operaţie şi nu se simţea deloc bine. Când a văzut-o pe asistenta socială intrând în casă însoţită de o altă femeie, românca i-a spus că ar fi fost politicos să o anunţe că mai aduce pe cineva. Asistenta socială s-a simţit atât de jignită, încât a început să vorbească urât şi pe un ton ridicat. Atunci Claudia a rugat-o să iasă din locuinţă. După ce a refuzat de câteva ori şi a făcut un scandal care s-a auzit în tot imobilul, Ilenia Pierleoni a părăsit locuinţa. Apoi, n-a mai auzit nimic despre serviciile sociale. Până în ziua în care i-au fost luaţi copiii. Monica, prietena cu care era la şcoală atunci când au anunţat-o că i-au luat copiii, a ridicat-o de pe jos şi a curăţat-o. Claudia a plecat spre sediul AUSL, cu speranţa că fusese o neînţelegere, o greşeală de nume.


Într-un birou de la serviciile sociale o aşteptau poliţişti, psihologi, asistenţi sociali. I-au comunicat că i-au fost luaţi copiii pentru că nu a colaborat cu serviciile sociale, i-au citit decizia Tribunalului pentru minori care cerea ca micuţii să fie luaţi de AUSL în grijă. I s-a mai spus că s-au primit telefoane anonime care anunţau că sunt probleme cu copiii şi că învăţătoarele au declarat că au văzut-o de multe ori urmărind lecţiile copiilor cu o bâtă în mână, din curtea şcolii.

Aberaţii, bârfe, presupuneri

De la Ausl, mama s-a întors la şcoala copiilor. Învăţătoarele au plâns şi i-au povestit cum au fost ridicaţi copiii, cu două patrule de poliţie, ca şi cum ar fi fost vorba despre infractori periculoşi. Iniţial, directoarea şcolii a refuzat să lase "echipa" venită să-i ridice pe copii. I-a legitimat şi le-a explicat că nu scrie nicăieri în decizia dată de Tribunal că acei copii trebuie ridicaţi de la şcoală. Una dintre învăţătoare a luat-o pe Maria şi s-a ascuns cu ea. Directoarea şcolii a primit însă o confirmare de la Tribunalul pentru minori că trebuie să predea copiii, aşa că s-a conformat. Mai greu a fost să o convingă pe învăţătoarea Mariei să dea fetiţa. "Fetiţa mi-a fost încredinţată de mama ei dimineaţă, nu o pot da decât mamei", le-a spus învăţătoarea, care a trebuit să cedeze până la urmă. Cât despre bâta de baseball... "Copiii învaţă la etajul doi. Cum ar fi putut mama să vadă în clasă şi să-i ameninţe cu o bâtă? Nu ne-a spus nimeni, niciodată de vreo bâtă. Ar fi văzut ceilalţi părinţi, ar fi văzut vecinii din imobilele de lângă şcoală", ne-a spus învăţătoarea lui Melody.


CA LA INTEROGATORIU. Abia a doua zi după ce au fost luaţi, Claudia Amut şi-a putut vedea copiii, în condiţii de interogatoriu, într-o cameră de la AUSL. Întâlnirea era înregistrată, iar la ea asistau mai mulţi asistenţi sociali. I s-a spus mamei că, dacă vorbeşte în altă limbă decât italiana, dacă pomeneşte ceva despre proces sau le pune întrebări copiilor legat de acuzaţiile aduse de AUSL, întâlnirea va fi întreruptă. "Copiii plângeau încontinuu şi întrebau: «De ce, mamă, de ce?». De câte ori încercam să-i liniştesc, spunându-le că vor fi în curând acasă, asistenţii sociali ţipau la mine: «Nu spuneţi minciuni la copii»." Familia a angajat unul dintre cei mai buni avocaţi din Rimini pentru a-şi recupera copiii. Decretul prin care îi erau îndepărtaţi copiii l-au primit, în scris, acasă, abia la jumătatea lunii noiembrie. Decretul care hotăra ridicarea "de urgenţă" a copiilor este dat de Tribunalul pentru minori din Bologna la 14 septembrie, în baza cererii făcute de AUSL în iunie. "Urgenţa" a fost aplicată, prin luarea copiilor, abia după o lună şi jumătate, timp în care mama nu a fost în nici un fel avertizată. Când a întrebat la AUSL de ce i s-au luat copiii fără să fi fost mai întâi anunţată oficial sau măcar prevenită, i s-a răspuns că, fiind imigrantă, ar fi putut fugi cu copiii din Italia, iar decretul n-ar mai fi putut fi pus în aplicare! Primul decret este dat în baza articolelor 333 şi 336 din Codul civil italian, care arată că minorii pot fi îndepărtaţi de părinţi dacă prezintă semne de lipsă de afecţiune. În decizie, procurorii repetă, practic, raportul înaintat de Ilenia Pierleoni. Se spune că mama este lipsită de afecţiune şi neadecvată în relaţiile cu minorii şi că aceştia dau semne vizibile de lipsă de afecţiune maternă. În decret se mai susţine că apartamentul în care trăieşte familia – o locuinţă de trei camere, într-o vilă cu vedere la plaja din Rimini – este "neadecvat". În decret se mai spune că o fostă învăţătoare a Mariei ar fi sunat la 114, numărul la care sunt anunţate abuzurile împotriva minorilor, şi a spus că fetiţa pare să fie maltratată. La dosar nu există însă nici o declaraţie a învăţătoarei respective şi nici desfăşurătorul de la 114. Piesa de "rezistenţă" care a dus la luarea copiilor a fost un raport făcut de coordonatorul de la colonia de vară la care merseseră copiii în 2006. Raportul nu este semnat, nici datat, iar numele mamei nu apare decât ca (...).


PREA INTELIGENŢI. "În general, doar unul dintre copii purta echipamentul şi gustarea pentru toţi, într-un rucsac. Acest lucru provoca haos, pentru că nu se înţelegeau, se acuzau reciproc că şi-au uitat gustarea acasă (...). Când trebuiau să intre în mare, copiii pretindeau că un anumit educator să-i ţină de mână. De cele mai multe ori erau refuzaţi, iar ei plângeau. (...) La masă, Maria vărsa des paharul, arunca uneori cu mâncare în ceilalţi copii şi, dacă voia să stea pe un anumit scaun, îi muta pe toţi ceilalţi de la masă. (...) Cei trei fraţi se aruncau pe anumiţi educatori, îi îmbrăţişau spunându-le «te iubesc foarte mult» (...)." Toate acestea au fost considerate de Tribunal ca semne ale lipsei afecţiunii materne. Iar faptul subliniat în raport cum că micuţii "gândesc repede, subtil, se exprimă într-un limbaj superior mediei, sunt foarte buni la matematică, ştiinţe, limbi stăine" şi folosesc cuţitul şi furculiţă când mănâncă a fost văzut drept un semn că mama este foarte severă. Raportul făcut de Ilenia Pierleoni, pe care se bazează în exclusivitate decizia Tribunalului, nu conţine nici o dovadă scrisă, nici o declaraţie semnată a vreunui martor. Faptele sunt prezentate în termeni ca: "Se pare că", "am auzit că...", "este posibil ca...". Decizia Tribunalului mai prevedea ca mama să-şi poată vedea copiii doar o oră o dată la două săptămâni. Cei mici au fost trimişi să locuiască într-o casă de tip familial.


MAI BINE LA ORFELINAT. Mama a făcut, prin avocat, o cerere de anulare a decretului. A fost respinsă, însă a fost chemată pentru audienţă la 9 ianuarie. După audienţă, Tribunalul pentru minori decide din nou în defavoarea româncei. A renunţat la acuzaţia de rele tratamente, anunţate "printr-un telefon anonim", dar a concluzionat că minorilor le este mai bine la orfelinat. "Unde se află acum, minorii trăiesc experienţe de socializare de care s-au arătat miraţi, ca şi cum le-ar fi văzut pentru prima dată, cum ar fi să petreacă o după-amiază cu prietenii, să invite pe cineva la prânz, să practice un sport, să privească un desen animat", se spune în decizie. Toate acestea sunt însă contrazise de fotografii şi de mărturisirile pe care ni le-au făcut prietenii – italieni şi români – ai familiei, vecinii, învăţătoarele.


Magistraţii nu au vrut însă să audieze nici un martor propus de avocatul românilor. S-au mulţumit doar cu raportele făcute de învăţătoarele copiilor. Toate aceste rapoarte sunt mai mult decât laudative la adresa copiilor, dar şi a părinţilor. Copiii sunt descrişi ca veseli, bine îmbrăcaţi, îngrijiţi, foarte buni la învăţătură (toţi trei sunt primii din clasa lor, deşi limba lor maternă nu e italiana).

Nu au voie nici să plângă

Copiii sunt ţinuţi într-o locuinţă de tip familial, aflată la 40 de kilometri de Rimini, într-o zonă de munte, deşi clima de acolo nu le face bine lui Richard şi Mariei, care sunt astmatici. Cei trei i-au povestit mamei că sunt obligaţi să vorbească numai în italiană, că sunt obligaţi să meargă la biserica catolică (deşi ei sunt ortodocşi). Seara îşi pot spune rugăciunile doar în italiană. "Învăţătoarea mea e bună, mă lasă să plâng în clasă", i-a mărturisit Melody mamei. Maria se trezeşte noaptea, plânge şi îşi caută părinţii. Copiii au fost avertizaţi ca la întâlnirile cu mama să nu plângă, pentru că "mama este bolnavă la cap". Mamei i s-a spus, de asemenea, ca în faţa copiilor să nu vorbească despre proces, ci să susţină că este bolnavă. A fost avertizată că, dacă va plânge, întâlnirile cu copiii vor fi sistate. "Uneori îmi mai dau lacrimile, iar ei se sperie şi vin şi mi le şterg cu mânecuţa de la bluza lor", spune Claudia Amut. Anul trecut, Richard a suferit o operaţie complicată la un testicul, iar Maria a fost programată pentru a i se efectua o biopsie pentru o pată pe care o are pe cap. Deşi mama a cerut prin Tribunal ca minorii să fie duşi la programările înscrise în carnetele lor de sănătate, cei de la serviciile sociale nu au făcut până acum acest lucru. Casa de tip familial în care se află copiii este într-o zonă mai puţin dezvoltată din Italia. Astfel că multe familii din zonă şi-au făcut o afacere din a ţine aceste case de tip familial, dacă e să ne luăm după numărul lor. În afară de cei care conduc casa, la copii mai vin educatori cu care fac lecţiile, asistenţi sociali. Până la o nouă decizie judecătorească, aceşti copii şi mama lor disperată aduc fonduri pentru AUSL şi hrănesc o mulţime de angajaţi ai instituţiei – administratorii caselor familiale, educatori speciali pentru copii, asistenţi sociali, psihologi şi psihiatru pentru mamă etc.

O instituţie fascistă

Tribunalul pentru minori este una dintre cele mai contestate instituţii din Italia. A fost înfiinţat de Mussolini, în 1934, de unde şi eticheta de instrument fascist care i se dă foarte des. Într-un proiect de lege propus în parlamentul italian se cere desfinţarea acestui tribunal, care se bazează pe opiniile personale ale judecătorilor, pe presupuneri şi bârfe ale asistenţilor sociali, pe date neverificabile, în general.

Parlamentarii italieni care susţin acest proiect de lege vorbesc despre sute de sinucideri (522 de persoane numai între 1998 şi 2000) – mame, taţi, bunici, care şi-au luat viaţa după ce copiii le-au fost ridicaţi din ordinul Tribunalului pentru minori.

Parlamentarii italieni dau şi mai multe exemple în care copiii au fost îndepărtaţi de părinţi doar în baza presupunerilor făcute de asistente sociale foarte tinere şi puţin pregătite. Unul dintre ele, petrecut în 1999, a făcut vâlvă în presa italiană. Doi copii, fraţi, au reuşit să scape din orfelinatul în care fuseseră duşi şi să se întoarcă, legal, la părinţii lor, doar pentru că s-a stabilit că asistenţii sociali în grija cărora fuseseră daţi i-au abuzat sexual.



Nu rataţi!
Mâine – societatea italiană, şocată de cazul acestor copii români.

from jurnalul.ro

• Comenteaza AICI
  
  

Titlu :	*
Nume :	*
Email :	*
Mesajul :	*
Validare :
	* Decizia de publicare a mesajelor dvs. apartine Jurnalul.ro in intregime. Responsabilitatea juridica pentru continutul mesajelor postate va revine in totalitate.
	ATENTIE! Sectiunea de comentarii din site este moderata. Mesajul dvs va fi afisat in site doar daca va fi activat de catre un moderator.

Numele dvs:
Adresa dvs. de e-mail:
Adresa de e-mail a prietenului:
Mesaj:

Ţările cele mai primitoare pentru imigranţi

Revista "Foreign Policy" a realizat o listă a statelor dezvoltate care au porţile deschise pentru străinii care caută de lucru şi o politică ce favorizează integrarea nou-sosiţilor.

Peste tot în lumea dezvoltată, ţările îşi întăresc securitatea la graniţe, construiesc garduri şi impun cerinţe din ce în ce mai severe pentru obţinerea cetăţeniei. Mai există totuşi câteva locuri în lume care par dornice să spună: "Da-ţi-ne nouă masele de oameni care vă prisosesc". (Foreign Policy)

Irlanda

De unde vin ­imigranŢii: Africa, Sudul Asiei, Europa de Est
Procentul din totalul populaţiei: 14%

De ce sunt bine primiŢi:
Există destule resurse pentru toată lumea. Sursă de imigranţi în secolele XIX şi XX, "Tigrul celtic" a cunoscut o explozie economică în ultimul deceniu. Prosperitatea o face acum o destinaţie atractivă. Irlanda este, de asemenea, o ţară unică în lume în ceea ce priveşte drepturile acordate celor care nu deţin cetăţenia: dreptul de vot, dreptul de angajare în poliţie şi dreptul de a candida pentru administraţia locală. În suburbia Portlaoise din Dublin, vara trecută, nigerianul Rotimi Adebari a devenit primul primar negru din Irlanda. Reacţiile ostile au fost minime, iar în Irlanda nu există partidele naţionaliste de extremă-dreaptă, care se întâlnesc adesea în restul ţărilor europene.
Spania

De unde vin ­imigranŢii: Nordul Africii, America Latină
Procentul din totalul populaţiei: 11%

De ce sunt bine primiŢi:
Mulţumită creşterii economice. După decenii de insucces, Spania este acum una dintre cele mai performante economii ale Europei, datorită şi politicii de "uşă deschisă" pentru imigranţi. Spania a absorbit peste 3 milioane de imigranţi. Mulţi sunt atraşi de sectorul construcţiilor, iar joburile din servicii şi agricultură, remunerate la minimum, sunt din ce în ce mai mult ocupate de imigranţi. În ciuda temerilor provocate de atentatele din 2004 de la Madrid, puse la cale de cetăţeni marocani, Spania ţine uşile deschise şi a acordat o amnistiere generală a imigranţilor ilegali în 2005. Organizaţia "Human Rights Watch" a criticat însă guvernul spaniol pentru răul tratament aplicat copiilor africani la centrele de detenţie din Insulele Canare.
Canada

De unde vin ­imigranŢii: Estul Asiei, Sudul Asiei
Imigranţii, ca procent din totalul populaţiei: 19%
De ce sunt bine primiŢi:

Ţara duce lipsă de muncitori. Ministrul de finanţe al Canadei a declarat recent că lipsa populaţiei şi a forţei de muncă sunt cele mai presante probleme economice ale ţării. Unul din şapte canadieni este acum de vârsta a treia, iar rata de fertilitate a ţării este sub nivelul de înlocuire a populaţiei. Parlamentarii de la Ottawa iau în calcul îmbunătăţirea legilor imigraţiei, care sunt deja printre cele mai liberale din lume. Canada a acceptat circa 200.000 de imigranţi anual în ultimii 10 ani. Ţara este cunoscută şi pentru politica deschisă solicitanţilor de azil.

Israel

De unde vin ­imigranŢii: America de Nord, fosta URSS
Procentul din totalul populaţiei: 40%

De ce sunt bine primiŢi:
Israel vrea să rămână un stat evreu. Yaser Arafat a avut dreptate când a spus că cea mai buna armă a palestinienilor este uterul. În Fâşia Gaza, de exemplu, populaţia are una dintre cele mai rapide creşteri înregistrate în lume. Între timp, rata natalităţii populaţiei evreieşti din Israel stagnează, şi din ce în ce mai mulţi tineri israelieni aleg calea emigrării, din cauza violenţelor. Organizaţiile iudaice încearcă să atragă evreii din întreaga lume către "Pământul Sfânt", oferind alocaţii de 3.000 până la 10.000 de dolari ca stimulent. Potrivit legii israeliene, evreilor li se acordă automat cetăţenia. Mulţi dintre cei nou-sosiţi sunt din fostul bloc sovietic. Anul 2006 a cunoscut prima creştere a imigrării din SUA, după o perioadă lungă.

Noua Zeelandă

De unde vin ­imigranŢii:
Estul Asiei şi Insulele din Pacific
Procentul din totalul populaţiei: 16%

De ce sunt bine primiŢi:
Deoarece Noua Zeelandă vrea oamenii cei mai buni. "Suntem în căutare globală de talent", spunea fostul ministru al imigraţiei, în 2005. Aplicanţilor li se atribuie un scor bazat pe nivelul de pregătire profesională. Cei care trec de un anumit nivel primesc automat permis de şedere. Cu o creştere economică mare şi o populaţie mică, politica ţării este îndreptată spre sprijinirea economiei. Politicienii naţionalişti au început să critice faptul că influxul de imigranţi asiatici schimbă compoziţia demografică a ţării, iar guvernul a început să înăsprească cerinţele.

Economia americană, din ce în ce mai dependentă de nou-sosiţi

Dacă tendinţele actuale continuă, în două decenii, populaţia SUA care este născută în afara ţării va depăşi vârful istoric înregistrat în secolul al XIX-lea, arată proiecţiile. Este vorba de aproape 15% din totalul locuitorilor, după cum afirmă "International Herald Tribune", citând studii recente.

Mai mult, din cauză că valul rezultat din creşterea natalităţii ajunge la vârsta a treia, aşa-numitul "procent de dependenţă" – numărul persoanelor sub 18 şi peste 64 de ani raportat la numărul celor de vârsta angajării – va creşte la 72/100 până în 2050 de la circa 59/100 în 2005. Cel puţin aşa arată proiecţiile date publicităţii recent de Centrul de cercetare independent "Pew". Raportul va fi şi mai mare dacă imigraţia scade, arată studiul.

Acest lucru ar mai putea prevesti ceva, spun analiştii. Este vorba de o naţiune divizată din punct de vedere politic. Pensionarii, albi, cu drept de vot vor fi susţinuţi financiar de tineri cu pielea mai închisă la culoare, de vârsta angajării şi care, în calitate de imigranţi, sunt neeligibili pentru a vota. Centrul anticipează că partea născută în străinătate a forţei de muncă va creşte cu 23% până în 2050 de la 15% în 2005. Undeva între 2020 şi 2025, estimează studiul, cei născuţi în străinătate vor reprezenta 15% din totalul populaţiei SUA.

Analiza anticipează că 19% din americani vor fi născuţi în străinătate în 2050, procent asemănător cu cel corespunzător actualmente Australiei şi Canadei. Estimările arată că numărul rezidenţilor hispanici va fi mai mult decât dublu, ajungând la 29%, de la 14% în 2005, iar procentul asiaticilor americani aproape se va dubla, ajungând la 9%, de la 5%.

Imigraţia va genera o creştere de 82% a populaţiei SUA, care va ajunge la o valoare estimată de 438 de milioane în 2050. Cei 82% înseamnă 117 milioane de oameni: 67 milioane de noi imigranţi şi 50 de milioane la generaţia a doua şi a treia.

Raportul proiectează o rată mai mare a imigraţiei decât alte agenţii federale, dar conchide, la fel ca acestea, că procentul rezidenţilor de culoare va fi aproximativ acelaşi în 2050 ca şi în prezent, adică în jur de 13%, şi că proporţia albilor nonhispanici va scădea sub jumătate faţă de nivelul actual, la 47%.

Marea Britanie ar putea institui „cetăţenia de probă"

Guvernul britanic ia în calcul noi reguli şi condiţii pentru acordarea cetăţeniei, a anunţat cabinetul Gordon Brown în această săptămână. După o perioadă de rezidenţă temporară, timp de cinci ani, imigranţii vor primi, timp de un an, "cetăţenie de probă", după care vor trebui să dea un test pentru acordarea cetăţeniei permanente.
Aceste măsuri au fost anunţate de secretarul de stat pentru afaceri interne Jacqui Smith, ca parte a unui proiect al guvernului Gordon Brown, prezentat miercuri parlamentului britanic.

Jacqui Smith a explicat că persoanele care vor să se stabilească în Marea Britanie vor primi rezidenţă temporară timp de cinci ani, iar apoi cetăţenie de probă timp de un an.

Potrivit proiectului, după această perioadă, ei pot obţine cetăţenia permanentă, dar numai în urma unui test. Condiţiile pentru cetăţenia permanentă sunt stăpânirea limbii engleze, dovada că respectiva persoană lucrează din greu şi îşi plăteşte taxele, respectă legea şi contribuie la viaţa comunităţii.

"Trebuie să îi răsplătim pe cei care au un rol mai activ în comunitate. Astfel îi vom ajuta pe cei care au o contribuţie pozitivă - de exemplu cei care oferă donaţii pentru caritate - să avanseze mai repede către obţinerea cetăţeniei", a declarat Smith.

Taxe mai mari pentru imigranţii în Regat

O altă măsură luată în calcul de guvernul britanic constă în majorarea taxelor ce trebuie plătite pentru cererile de acordare a cetăţeniei. Banii vor fi folosiţi pentru finanţarea şcolilor, a spitalelor şi a altor servicii guvernamentale pe care imigranţii le folosesc.

"Propunem acest fond rezultat din creşterea taxelor pentru a ajuta furnizorii locali de servicii să facă faţă schimbărilor rapide înregistrate de numărul populaţiei", a declarat Jacqui Smith. Planurile guvernului de a mări taxele plătite de imigranţi au fost criticate de anumite organizaţii neguvernamentale care consiliază imigranţii şi solicitanţii de azil.

Opoziţia conservatoare a acuzat guvernul de faptul că propunerile au numai scop populist, cerând în schimb, fixarea unei limite anuale a numărului de imigranţi. Creşterea taxelor nu ar afecta imigranţii care sosesc din ţările UE, deoarece ei nu au nevoie de viză pentru a locui şi lucra în Marea Britanie.

„Instalatorul polonez" se întoarce acasă

Valul de imigraţie care a dat un impuls economiilor ţărilor din Europa Occidentală la începutul acestui secol s-a încheiat, iar "instalatorul polonez", care speriase Vestul, face acum drumul în sens opus.

Fluxul migrator al polonezilor către Vest s-a inversat, pentru prima dată de când lucrătorii polonezi au început să sosească în masă în Marea Britanie, acum patru ani, scrie cotidianul britanic "The Times". În momentul de faţă, mai mulţi polonezi părăsesc Marea Britanie pentru a se întoarce acasă decât sosesc în Marea Britanie. Statisticile arată că numai 38.680 de lucrători polonezi apar în registrele guvernului britanic în ultimul semestru al lui 2007, cu 18% mai puţini decât în perioada corespunzătoare a lui 2006.

Chiar dacă nu există o situaţie clară şi nici posibilitatea de a ţine socoteala numărului muncitorilor imigranţi şi emigranţi, oficialii polonezi şi agenţiile de angajare din Marea Britanie, ca şi mass-media poloneze apreciază că fluxul de imigranţi s-a inversat. De la intrarea Poloniei în UE, în 2004, 274.065 de polonezi au obţinut permise de muncă în Marea Britanie, reprezentând 66% din muncitorii est-europeni din regat.

Ar putea fi mai multe cauze pentru care ei au început să renunţe. Condiţiile economice se înăspresc în Marea Britanie, lira se devalorizează, iar pe de altă parte, economia poloneză cunoaşte o dezvoltare fără precedent.

Salariul este aproape acelaşi, în Polonia

"Momentul în care s-a răsturnat balanţa a fost la sfârşitul anului trecut. Schimbarea este reală. În mod sigur, polonezii care se întorc sunt mai mulţi", a declarat Krzysztof Trepczynski, ministrul dezvoltării economiei de la Ambasada Poloniei la Londra.

"Primii care au fost loviţi sunt constructorii. Nu este niciun dubiu. Mulţi nu vor să aştepte valul de proiecte ce va surveni înainte de Olimpiada din 2012 de la Londra", spune Jan Mokrzycki, preşedintele Federaţiei Polonezilor din Marea Britanie.

Este de aşteptat ca jumătate din cei un milion de polonezi, care se estimează că trăiesc în Marea Britanie, se vor întoarce acasă, după cum apreciază Centrul pentru Relaţii Internaţionale din Varşovia.

Chris Zietkowski, zugrav şi decorator polonez în vârstă de 34 de ani, care lucrează în Marea Britanie, a declarat pentru "Times" că vrea să se întoarcă acasă în acest an. "Dacă acum patru ani obţineam de cinci ori mai mulţi ani aici decât în Polonia, acum câştigul este aproximativ acelaşi, iar costurile sunt mult mai mari în Marea Britanie. Este destul de lucru în Polonia, probabil mai mult decât aici", a declarat el. (Ana-Maria Vieru)

from adevarul.ro