Omul de ştiinţă britanic Richard Dawkins vrea să facă din atei persoane respectabile

Biologul britanic Richard Dawkins, cunoscut datorită înverşunării cu care promovează ateismul, va susţine, la începutul lui 2008, o serie de conferinţe în Statele Unite.

El urmăreşte să schimbe imaginea pe care o are ateismul, fiind sustinut în demersul său de specialistul în advertising Robin Wight, autorul cunoscutului slogan "The future is bright, the future is Orange".

Seria de conferinţe va coincide cu începutul alegerilor prezidenţiale primare din SUA, unde orice candidat care se declară ateu pierde din start orice şanse de a mai câştiga alegerile.

Campania, finanţată de o fundaţie caritabilă infiintata de Dawkins, va fi reluata in 2009, cu ocazia implinirii a doua sute de ani de la nasterea lui Charles Darwin. Atunci conferintele vor fi sustinute in mai multe tari din lume, Dawkins sperand sa schimbe complet perceptia asupra ateismului.

În acest sens, Wight a declarat că se gândeşte la noi denumiri pentru atei: "realişti", "luptători ai faptelor" şi "inteligenţi" sunt doar câteva dintre variantele pe care le ia în considerare.

Richard Dawkins, în varsta de 66 de ani, este profesor la Universitatea Oxford si a devenit cunoscut in 1976, odata cu publicarea lucrarii Gena Egoista, care ofera o perspectiva noua asupra teoriei evolutioniste.
from adevarul

Ucraina ridică vizele pentru români şi bulgari începând din 1 ianuarie

Ucraina a decis să renunţe, începând din 1 ianuarie, la vizele pentru cetăţenii români şi bulgari, ale căror ţări au devenit membre ale Uniunii Europene la începutul acestui an, transmite AFP.

Decizia a fost luată miercuri de Guvern şi publicată azi pe site-ul său oficial.

Ridicarea vizelor pentru români şi bulgari era un subiect de controversă între Ucraina şi UE.

În 2005, după alegerea preşedintelui prooccidental Viktor Iuşcenko, Kievul a ridicat unilateral vizele pentru cetăţenii UE şi alte câteva ţări, printre care Statele Unite.

În 2007, Bruxelles-ul a cerut ucrainenilor să ridice vizele şi pentru cetăţenii români şi bulgari, după aderarea ţărilor lor la UE. Ucraina a refuzat în primă fază, argumentând că ridicarea vizelor este un act de bunăvoinţă din partea sa şi nu o obligaţie.

Kievul a cedat cererii UE în cele din urmă, dar guvernul lui Viktor Ianukovici, considerat prorus, a condiţionat în noiembrie ridicarea vizelor pentru cele două ţări de încheierea anul acesta a unui acord privind simplificarea regimului de vize europene pentru ucraineni.

Noul guvern condus de Iulia Timoşenko, considerat prooccidental şi care l-a înlocuit recent pe cel al lui Ianukovici, a renunţat la această condiţie în decizia de miercuri.

from adevarul

Vlad Stan: „Sunt un om al internetului”

Strada32.com şi Zazazoo.ro sunt două dintre proiectele cu care fostul director general Vodanet Media îşi face intrarea ca antreprenor online.

După 7 ani, Vlad Stan a schimbat funcţia de director general la Vodanet Media, agenţie de publishing şi advertising online, cu antreprenoriatul în internet. Cele 40% din acţiunile pe care le deţine în companie intenţionează să le vândă unui fond de investiţii străin cu putere financiară mare.

Vânzarea procentelor din Vodanet Media l-ar putea face pe Vlad Stan un milionar în euro în domeniul online, alături de afacerişti precum Liviu Dumitraşcu, deţinătorul portalului ­eJobs.ro.


Voci din domeniu apreciază că maximul pe care Stan îl poate obţine pentru acţiunile Vodanet, companie cu o cifră de afaceri de aproximativ 700.000 de euro, este de 9 milioane de euro. Suma minimă este de 3,5 milioane de euro. „Vreau să vând către un investitor strategic care are nu doar forţa financiară, ci şi experienţa în domeniul online. De exemplu, un investitor precum Yahoo, AOL sau MSN. O a doua variantă ar fi listarea acestor acţiuni la Bursă. Doar că ele trebuie să crească, să fie considerate profitabile, să le crească valoarea şi cota de piaţă. Momentan, cifra de afaceri a site-ului acasa.ro este de 600.000 ", spune Stan.


„Sunt un om al internetului. Am încredere că mediul online din România se va dezvolta şi că în următorii cinci ani vom putea să listăm site-uri la Bursă", adaugă el.

Directorul devine antreprenor

„Bijuteriile" companiei, pe care Stan le-a coordonat, sunt portalul acasa.ro, care ocupă poziţia a doua în clasamentul făcut de Studiul de Audienţă şi Trafic Internet (SATI), şi ele.ro, site adresat femeilor. Cel care a preluat frâiele este Cristian Diţoiu. După şapte ani, el părăseşte Vodanet Media pentru a se focaliza pe antreprenoriat online.


„Am plecat de la Vodanet din cauza diferenţelor de principii şi viziuni cu ceilalţi acţionari ai NCH Broadhurst (fond de investiţii american cu afaceri de 300 milioane de euro în România) cu care suntem asociaţi de doi ani şi care deţin 60% din acţiuni. Compania trebuia să se poziţioneze ca un investitor financiar, dar începuse să se implice şi în managementul companiei, iar eu vedeam altfel lucrurile în online", precizează Vlad Stan.


Acum un an, un alt „om al internetului" a ieşit din parteneriatul cu NCH: Orlando Nicoară, director general la Media Pro Interactiv. „În ceea ce îl priveşte pe Orlando Nicoară, pot spune că sunt prieten bun cu el. Atât cât înseamnă o prietenie în business. Noi doi am fost parteneri mai mult şi ne-am înţeles bine: există respect. Am avut multe experienţe împreună, am trăit şi bine, şi rău", spune Stan.


Proiecte noi pe piaţa online din România


„Orlando este şi el antreprenor pentru că a avut curajul să accepte o funcţie de management la Media Pro Interactiv. Nu am luat plecarea lui de la NetBridge ca pe o trădare. E adevărat că am avut unele probleme, dar am înţeles mai târziu care au fost motivele lui: le-am aflat pe pielea mea. Netbridge-ul a pierdut foarte mult după plecarea lui Orlando Nicoară: le-a luat un an pentru a redresa afacerea şi pentru a o aduce la acelaşi nivel la care a lăsat-o el", adaugă fostul director general Vodanet.


„Vreau să formez echipe. Eu vin cu know-how, relaţii şi cu puţinii bani pe care îi am acum. Nu o mai iau de la început, nu mai construiesc site-uri. Vreau să intru în afaceri ca partener", adaugă Stan. Site-urile Strada32.com şi Zazazoo.ro sunt proiecte noi în care „viitorul antreprenor" este doar partener.


Compania românească Lasalle Corp. a investit circa 20.000 de euro în Strada32.com, un site prin care românii din SUA pot trimite cadouri rudelor din România. Proiectul e pe piaţă de o lună şi, după cum spune Stan, are deja destul de multe comenzi. Strada32.com se adresează în special românilor cu venituri peste medie din afara ţării.


Acţionarii companiei­ şi cei care au finanţat investi­ţia până în prezent sunt Mirela Ciucur, general manager la Lasalle Corp., şi Liviana Mustafa, operations manager la aceeaşi companie. Zazazoo.ro este mai nou şi „este sub aşteptările noastre", declară Vlad Stan.

PIASA ONLINE, DESPRE VLAD STAN

Orlando Nicoară, director general la Media Pro Interactiv, se aştepta să plece de la Vodanet, dar nu îl interesează motivele pentru care a făcut-o. El adaugă că Vodanet pierde antreprenorul care a lansat compania şi managerul care a condus-o aproape 10 ani. Împreună cu Mihai Păun de la Active Soft l-a convins să accepte NCH-ul ca partener în Vodanet.


n Val Voicu, director general Adevolution, afirmă că nu a fost surprins că a plecat pentru că au mai fost oameni care au părăsit NCH. În plus îl priveşte cu mult respect şi admiraţie pentru ce a reuşit în ultimii ani şi ştie că are şanse de reuşită cu noile proiecte.
from adevarul

Cardul european de sănătate, gratuit pentru români de la 1 ianuarie 2008

Românii vor primi gratuit cardul european de sănătate din 1 ianuarie 2008, contravaloarea acestuia fiind plătită din bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, potrivit recomandărilor Uniunii Europene, a declarat, vineri, agenţiei MEDIAFAX, Vasile Ciurchea, preşedintele instituţiei.

Cardul european de sănătate a fost lansat la 1 ianuarie 2007, la eliberarea lui fiind formate cozi interminabile. Aproape 180.00 de carduri europene de sănătate au fost eliberate în acest an, majoritatea nefiind folosite, a mai spus Vasile Ciurchea.

Un card a costat iniţial 2,2 lei, iar din august, după ce a fost schimbată firma care produce acest document, preţul s-a dublat, ajungând la 4,39 de lei. Banii au fost plătiţi de solicitanţi.

"Am estimat că vor fi mai mulţi doritori de card, dar până la 28 noiembrie au fost eliberate doar 177.157 documente, din care 44.110 au fost eliberate după 20 august de către noul producător, firma S&T", a precizat preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS).

În Bucureşti au fost eliberate, în acelaşi interval, aproape 15.000 de carduri europene de sănătate, a adăugat Vasile Ciurchea.

Noul card de sănătate introdus din 20 august are în plus faţă de cel vechi trei elemente de verificare şi securitate.

Cardul european de sănătate are valabilitate şase luni şi permite asiguratului accesul la servicii medicale de urgenţă în alte state fără să mai fie nevoie de încheierea unei asigurări private de sănătate. În baza acestuia, românii vor beneficia de îngrijiri medicale în aceleaşi condiţii ca şi cele oferite cetăţenilor ţării respective de sistemul public de asigurări de sănătate.

De card pot beneficia, la cerere, doar cei care şi-au achitat la zi contribuţia la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Totodată, cardul nu dă dreptul posesorului să beneficieze de tratamente în străinătate pentru probleme de sănătate preexistente călătoriei. Pentru cazurile în care ar fi obţinută totuşi asistenţă medicală în străinătate pentru alte probleme de sănătate decât cele ivite în cursul călătoriei, legislaţia din domeniu prevede recuperarea banilor de către CNAS de la respectivele persoane, pe cale juridică, existând posibilitatea ca făptuitorii să intre şi sub incidenţa legii penale.

Cardul european de sănătate este distribuit prin Poştă, fiind livrat solicitanţilor ca scrisoare recomandată simplă. Asiguratul va primi avizarea prin poştă în termen de şapte zile lucrătoare de la data depunerii cererii şi la adresa indicată de acesta, iar cardul va fi livrat asiguratului personal.

În cazul în care solicitantul cardului nu se prezintă la oficiul poştal pentru ridicarea acestuia în termen de 15 zile de la primirea avizului, documentul va fi trimis Casei de Asigurări de Sănătate care l-a emis, solicitantul putând să îl ridice ulterior de la această instituţie.

Primul contract pentru realizarea cardurilor europene de sănătate a fost încheiat cu firma Starling, pe o perioadă de şase luni, aceasta trebuind să realizeze un milion de astfel de documente, din care a făcut doar 150.000.

După expirarea contractului cu firma Starling, la 30 iulie 2007, licitaţia pentru executarea noilor carduri europene de sănătate, cu noi elemente de securitate, a fost câştigată de firma S&T.


Ştirea a fost publicată pe terminalul MEDIAFAX în data 28.12.2007 la ora 15:58

Volkswagen Touareg Cabrio, păcăleala zilei în Spania

Cum în Spania azi e ziua păcălelilor (dia de los Inocentes), cei de la VW Spania le-au pregatit o glumă celor care le vizitează site-ul. Cine intră pe es.volkswagen.com poate vedea o fotografie mare cu un Touareg decapotabil, deasupra căreia troneaza invitaţia de a descoperi noul Touareg Cabrio. Farsa nu este însă prea elaborata, pentru că butoanele care promit mai multe detalii duc către o urare cu ocazia zilei păcălelilor.
from adevarul

Vanuatu vrea să înlocuiască banii cu purcei, scoici şi ţesături vegetale

Economia bazată pe troc, mai stabilă şi mai echitabilă

Unele servicii publice pot fi plătite cu saci de legume
utorităţile din Vanuatu – paradis tropical situat la 1.750 km nord de Australia – au constatat că banii gheaţă nu aduc fericirea, drept pentru care ar trebui înlocuiţi cu purcei, şiraguri cu colţi de mistreţ, scoici sau ţesături vegetale. După ce, în cursul lui 2007, revenirea la economia bazată pe troc a fost experimentată pe mai multe insule, Guvernul local a decis prelungirea experimentului pentru 2008 până ce, de bunăvoie, desigur, toţi cei 210.000 de locuitori ai arhipelagului vor renunţa la bani.

Astfel, potrivit The Daily Telegraph, autorităţile doresc cu orice preţ ca cetăţenii să-şi menţină modul de viaţă tradiţional, bazat pe pescuit, vănătoare de mistreţi şi a unei delicioase specii de lilieci, pe culesul fructelor şi pe o agricultură de subzistenţă. Acest model economic nu produce şomeri şi oameni fără locuinţe. Localnicii nu ar trebui să se lase ispitiţi de idealurile propuse de Banca Mondială (de genul „faceţi cât mai mulţi bani şi cât mai repede”), consideră Ralph Regenvanu, directorul Centrului Cultural din Vanuatu şi iniţiatorul campaniei pentru revenirea la schimburile economice bazate pe troc. Pe de altă parte, urmând indicaţiile privind dezvoltarea economică lansate de unele organisme ca Banca Mondială, locuitorii îşi părăsesc comunităţile rurale şi se stabilesc în puţinele oraşe de pe insulă, unde nu pot deveni decât şomeri şi vagabonzi.

Autorităţile vor să prevină aşa ceva – deja, în comunităţile rurale se pot plăti anumite servicii şcolare şi medicale în saci de kava, o specie de legumă locală care, amestecată cu apa, dă o băutură cu calităţi narcotice. Cât despre varietatea monedelor naturale, ea pare nesfârşită în Vanuatu. Poate fi vorba inclusiv de colţi de mistreţ spiralaţi (de la porci cărora le-au fost scoşi dinţii de sus) sau de purceluşi hermafrodiţi (dintr-o rasă specifică arhipelagului). Cu ajutorul UNESCO, autorităţile au stabilit bănci speciale pentru aceste monede neconvenţionale şi s-au asigurat că ele sunt perfect convertibile cu moneda naţională denumită vatu.

Vanuatu, gazda celui mai fericit popor din lume

„Economia tradiţională ne-a servit de mii de ani”, crede Regenvanu, iar acest lucru e demonstrat de faptul că Vanuatu a ieşit pe locul întâi în Indexul Fericirii Planetare, realizat de Fundaţia Noua Economie (http://www.neweconomics.org/). Clasamentul din 2006 nu a mai luat în calcul indicii standard precum PIB-ul şi venitul anual, ci nivelul consumului, amprenta ecologică a modului de trai, speranţa de viaţă şi mulţumirea de sine a celor chestionaţi. Pe baza acestor criterii, locuitorii din Vanuatu au ieşit drept cei mai fericiţi pământeni, în timp ce britanicii, mult mai bogaţi decât cei din fosta lor colonie din Pacific, s-au clasat de-abia pe locul 108 din 178 de naţiuni analizate.
from gandul

ANDREI POSTELNICU: Generatia care nu iarta

Andrei Postelnicu: "Gloria Stefania Martiniuc vrea sa emigreze."



S-a nascut in plina Revolutie, la Timisoara, dar s-a saturat sa astepte schimbari care nu mai vin. La finalul unui prim an european care ar fi trebuit sa cunune toti anii postdecembristi, semnificatia dorintei de emigrare a „copilului Revolutiei” merita examinata cu atentie.

Tanara banateanca ar putea fi esantionul perfect al experientei postcomuniste romanesti, chiar si pentru statisticianul sau istoricul cel mai tipicar. Nu poate fi acuzata ca ar avea vreun bagaj istoric al ceausismului - nu numai ca nu a indurat regimul trecut nici macar o secunda, dar nu a avut ocazia sa invete ceva despre el pe propria piele sau din „surse oficiale”. Ce este si mai dramatic este ca Gloria Martiniuc a trait in Timisoara, orasul unde s-a aprins scanteia Revolutiei din decembrie 1989 si unul dintre orasele-vedeta ale Romaniei de azi. Un oras cu una dintre cele mai scazute rate ale somajului, un oras care s-a bucurat de dezvoltare din plin, efervescent, occidental(izat) si cu o calitate a vietii net superioara multor altor urbe romanesti.

Cu alte cuvinte, viata in niciun alt regim decat cel democratic si intr-unul dintre cele mai prospere orase ale Romaniei nu este de-ajuns pentru a convinge un tanar roman sa nu vrea sa emigreze. Acest lucru invalideaza trufia cu care politicienii se bat cu pumnul in piept si vorbesc despre succesele Romaniei din 1989 incoace, deseori vorbind ca si cum le apartine meritul fiecarui euro in investitii sau al fiecarui loc de munca creat in ultimii 18 ani.

Foarte graitor este unul dintre motivele principale citate de Gloria Martiniuc pentru dorinta sa de a emigra: sistemul de invatamant. Gloriei ii repugna „sansa” de a face facultatea foarte usor, platindu-si fiecare examen. Stie ca viitorul i-ar fi torpilat de un sistem in care doctoratul este de prea multe ori o frauda academica si morala, iar profesorii si studentii sunt putin interesati de ce invata, facand rabat de la calitate in numele cantitatii si al banului. Ce rechizitoriu mai puternic putem gasi pentru un ministru al educatiei cu ambitii de Spiru Haret, in ciuda destainuirii sale ca nu stapaneste domeniul educatiei si al gramaticii „de cartier” utilizata in reformele anuntate in aceasta saptamana?

Anul 2007 ar fi trebuit sa fie si anul majoratului postcomunist al Romaniei, caracterizat de aceleasi optimism, speranta si incredere in viitor de care se bucura un tanar de 18 ani. Gandurile Gloriei Martiniuc si ale multor tineri ca ea - de a-si lua lumea in cap - nu justifica insa astfel de sentimente. Cei care abia au implinit 18 ani vor mai mult de la tara lor si putem fi siguri ca dorinta le era impartasita de cei care au murit acum 18 ani.

Chiar si conditionate de eventuale schimbari care ar putea avea loc si i-ar putea tine acasa, gandurile de emigrare ale acestor tineri sunt o palma data tuturor celor care ne-au condus, dar si o reflectie usturatoare a superficialitatii si sunetului de doaga ce au caracterizat Romania postdecembrista. Dar poate ca singurul lucru pozitiv al acestei lectii este ca generatia Gloriei dovedeste ca nu este dispusa nici sa ierte pacatele unei clase politice mediocre si nici sa astepte schimbarea. Dorinta de emigrare devine astfel o forma de protest la adresa lui „merge si asa”, la adresa mediocritatii.
from evz

Regele Mihai I: Oamenii publici trebuie să-şi servească instituţia, nu să se servească de ea

România a intrat în familia demnă a naţiunilor libere, iar oamenii publici trebuie să-şi servească instituţia, nu să se servească de ea, se arată în mesajul de Anul Nou, adresat, azi, românilor, de către Regele Mihai I.

'După primul an în Uniunea Europeană, se poate spune că democraţia şi libertăţile au locul lor stabil în societatea românească. Ştiu că sunt rămâneri în urmă în sănătate şi educaţie, în condiţiile de viaţă ale oamenilor în vârstă şi că există motive de dezamăgire. Dar economia continuă să crească şi să se elibereze de trecut, politica are dinamism, iar în Legislativul european avem, pentru prima oară, reprezentanţi aleşi', se precizează în mesajului regelui.

În opinia Regelui Mihai I, 'de aici încolo putem să începem să facem diferenţa între prosperitate şi identitate, între libertăţi şi îndatoriri, între exerciţiul politic şi respectarea valorilor fundamentale'. De asemenea, el este de părere că 'ne trebuiesc instituţii solide, îndreptate către viitor'.

'România are nevoie să-şi dăltuiască o Constituţie europeană care să dea un rol limpede, neechivoc şi complementar instituţiilor statului. Este o chestiune de onoare, de respect pentru tradiţiile noastre şi pentru democraţie. Astfel se poate desăvârşi construcţia economică şi socială a ţării noastre', se subliniază în documentul citat.

Regele Mihai I precizează, în mesajul adresat de la Castelul Săvârşin, că 'naţiunea, ca şi fiinţa umană, are personalitate şi fior, iar România, aidoma fiecăruia dintre noi, are povestea ei, adânc pătrunsă de trecut şi de destin'.

'Ţara noastră va avea un loc în sistemul internaţional dacă va şti să respecte democraţia, cultivându-şi instinctul binelui naţional', se mai arată în mesaj.
from adevarul

US Secret Service, la vânătoare de hackeri în Râmnicu Vâlcea

România, decretată sursa numărul unu de „fraude profesioniste” de către site-ul de licitaţii online eBay.com

Ţara noastră, locul cinci între „naţiunile-problemă” pentru FBI
Poliţia română, la acelaşi net-café cu hackerii
„E prea puţin probabil ca Râmnicu Vâlcea să fie capitala a ceva, dar acest oraş obscur e un centru mondial al fraudei prin internet şi cu cărţi de credit” – astfel descrie cotidianul Los Angeles Times capitala judeţului Vâlcea, într-un amplu reportaj din care reiese că americanii trimit constant agenţi în localitate pentru a-i dibui pe cei care le provoacă pagube de milioane USD.

În primul rând, firma cea mai păgubită, organizatorul de licitaţii online eBay Inc. (cu sediul social în San Jose, California) îşi trimite o angajată, numită Albena Spasova, care are inclusiv posibilitatea de a căuta urma hackerilor prin dosarele poliţiei locale. Ea este însoţită de agenţi ai US Secret Service – agenţia cu rol primordial în protecţia preşedintelui SUA şi lupta împotriva falsificărilor de monedă şi a fraudelor. Alături de aceşti agenţi (între care s-a numărat şi Kevin L. Sandlin, angajatul Ambasadei SUA care a produs un accident la jumătatea lunii), România ar fi ţinta şi a FBI-ului, şi a Centrului Naţional pentru Criminalitatea Gulerelor Albe (infracţiuni nonviolente, dar foarte profitabile).

Într-un clasament al acestor două instituţii, ţara noastră ar ocupa locul cinci în topul „naţiunilor-problemă”. În cazul licitaţiilor pe eBay.com fraudate, grupurile transnaţionale de infractori ajung să câştige şi până la 5.000 USD, dacă obiectul licitat a fost o maşină, de pildă. În majoritatea cazurilor, aceste „fraude profesioniste” sunt organizate din România, consideră eBay.com, lucru recunoscut inclusiv de directorul FBI, Robert Mueller, cu prilejul unei vizite la Bucureşti, din noiembrie 2006.

La prima vizită în România a Albenei Spasova, numai doi poliţişti vâlceni aveau de rezolvat 200 de cazuri de fraudă pe eBay.com, echipaţi cu un PC vechi de nouă ani şi fără conexiune la internet. Poliţiştii accesau net-ul de la acelaşi internet cafe ca şi hackerii. Acum, inclusiv după donaţii de echipament făcute de eBay Inc., situaţia s-a mai îmbunătăţit, dar rata condamnărilor infractorilor români rămâne foarte mică. Din cei 115 oameni arestaţi în 2006 (care comiseseră 831 infracţiuni informatice), doar 61 au fost puşi sub urmărire penală şi doar cazurile a 28 dintre ei au ajuns în instanţe. Potrivit Los Angeles Times, legislaţia din România – care cere victimei unei fraude online să depună o plângere scrisă şi să se prezinte la audieri – face aproape imposibilă condamnarea infractorilor români.

Los Angeles Times:

„România e un loc sinistru şi nu numai într-o singură privinţă. Fost regim pro-nazist, fost avanpost sovietic, apoi o dictatură comunistă ciudată, acum naţiune în curs de dezvoltare (...) Temându-se de un puhoi de forţă de muncă ieftină, cele mai multe ţări europene au restricţionat accesul românilor”.
from gandul

Craciun Fericit!

Cel mai iubit sfânt de pe pământ!

Doi Moşi, mai multe jucării

Clericii au insistat foarte mult să fie recunoscut adevărul istoric, religios, anume că Moşul care aduce daruri este Sf. Nicolae (foto). Popoarele doreau să-şi păstreze şi obiceiurile străvechi legate de sărbătorile de iarnă.

Până la urmă s-a ajuns la un compromis: astăzi există două sărbători la care copiii primesc daruri: pe 6 decembrie, Moş Nicolae le umple cizmuliţele cu dulciuri, iar de sărbătoarea naşterii Domnului Iisus Hristos – cel care spunea mereu „Lăsaţi copiii să vină la mine!" – Moş Crăciun le pune sub brad jucării, haine şi dulciuri.

Moş Crăciun vine de departe, de foarte departe, din negura timpului şi a religiilor. De pe toate coordonatele geografice a luat câte un obicei, până ce a devenit astăzi Moşul cu daruri care ne încântă sărbătorile de iarnă.

La începutul începuturilor, Crăciunul venea cu un car ceresc de aur, aşa cum se cuvenea unui zeu solar, în preajma solstiţiului de iarnă (20 decembrie – 7 ianuarie). Atunci se deschideau cerurile, se făceau ursirile pentru noul an, se activa magia, iar timpul se reînnoia. „Sus, la dalbe mănăstiri/ La cel jeţ de aur scris/ Şede Moş Crăciun bătrân/ Şi cu bunul Dumnezeu/ Iar în rând cu ei stătea/ Blânda Maică Precista", spune o străveche colindă românească.


Oamenii îi celebrau aprinzând focuri mari, pentru că lumina era darul suprem pe care îl puteau primi în anotimpul cel mai întunecat, cel mai rece, când toată natura se ascunde, se „coconeşte" pentru a renaşte. Ritualul aprinderii butucului în noaptea Crăciunului solar însemna izbucnirea bucuriei în mii de scântei de foc. Copiii primeau fructe, prăjiturele şi colaci. Bradul, arborele consacrat Maicii Preciste, era purtat de urători pe uliţele satelor.


Cizmuliţele lui Odin


Festivalul solstiţial era celebrat în toată Europa. Principalele sărbători ale ciclului de iarnă - Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza - au funcţionat de-a lungul vremii ca momente independente. Ţăranii români folosesc şi în ziua de astăzi, pe lângă calendarul ortodox, un calendar neoficial, transmis folcloric. În acesta din urmă se regăsesc obiceiurile străvechi, din epoca precreştină, a stabilirii timpului pentru arat şi semănat, pentru peţit şi logodit, pentru aflarea ursitei.


Crăciun era un zeu solar, specific teritoriilor locuite de geto-daci, identificat cu zeul bătrân Saturn şi cu zeul iranian Mithra, a cărui naştere se celebra tocmai pe 25 decembrie. Obiceiul a fost atestat şi la aromâni, letoni şi sârbo-croaţi.

Copiii mergeau pe la case şi urau, iar oamenii le puneau în trăistuţe tot ce aveau mai bun. În nordul Europei, zeul Odin organiza o mare vânătoare cu prilejul solstiţiului de iarnă. Acesta avea un cal zburător, Slepnir, foarte iubit de copii. În noaptea marii vânători, copiii puneau în botine, lângă vetre, tot felul de legume şi fructe pentru ca Slepnir să prindă puteri. Se spunea că acesta intră pe coşurile vetrelor, mănâncă toate bunătăţile, apoi zboară mai departe. Copiii încercau să nu adoarmă, ca să îl vadă pe Slepnir. Drept mulţumire pentru grija şi iubirea ce-o avea faţă de calul său, Odin le punea în cizmuliţe dulciuri şi jucărioare minunate.

Sfântul Nicolae, imaginea lui Moş Crăciun

La baza mitului Moş Crăciun, aşa cum îl ştiu copiii din ziua de astăzi, se află Episcopul Nicolae din Myra, Licia, pe teritoriul Anatoliei bizantine. Nicolae a trăit în sec. IV d.H. şi a rămas în conştiinţa oamenilor ca un mare iubitor de copii. Fiind bogat, îi plăcea să surprindă copiii cu tot felul de daruri, pe care le arunca prin ferestrele deschise, astfel încât să nu fie văzut. Uneori, pândea la fereastră să vadă reacţia copiilor. Nimic nu-i făcea plăcere mai mare decât să vadă copiii bucurându-se. Mai ales atunci când era vorba despre copii bolnavi, pentru că darurile sale aveau şi capacitatea de a aduce vindecarea, datorită faptului că erau oferite cu dragoste. Copiii nu ştiau de la cine primeau darurile, crezând că este vorba despre un personaj divin. De fapt, aşa şi era.


Ulterior, biserica i-a recunoscut faptele miraculoase, viaţa pusă în slujba ajutorării copiilor şi săracilor şi l-a trecut în rândul sfinţilor. Vechea biserică rusă s-a clădit în onoarea Sf. Nicolae. Biserica Romano-Catolică îl onorează.

Moaşte ale Sf. Nicolae au fost duse la Bari, Italia, în 1087, devenind loc de pelerinaj. Ziua dedicată lui este cea de 6 decembrie. Imaginea actuală a lui Moş Crăciun, cu mantia roşie, mitra ţuguiată şi bastonul pastoral este inspirată după icoanele cu Sf. Nicolae, şi nu după imaginea creată de compania Coca-Cola pentru a-şi promova produsele, cum s-a afirmat de nenumărate ori. Numai că Sf. Nicolae din Myra nu era gras.
Până la al Doilea Război Mondial, Moşul care aducea daruri copiilor era ajutat doar de Piter, un băiat de culoare.

Acesta era tot un personaj real din viaţa Sf. Nicolae din Myra, un copil etiopian cumpărat şi eliberat de către acesta de la o piaţă de sclavi. Piter nu a vrut să plece de lângă Nicolae, însoţindu-l peste tot şi ajutându-l să construiască jucărioare din lemn. În zilele noastre, pentru ca să nu se nască tot felul de controverse rasiale, s-a spus că negreala lui Piter vine de la... funinginea din hornuri, el fiind cel care pune darurile sub brad. A existat o perioadă când acest personaj de culoare a fost asociat cu diavolul. Legendele germanice spun că un demon cobora noaptea pe hornurile caselor şi îmbolnăvea copiii de gripă. Sau îi fura, băgându-i într-un sac, să-i mănânce mai târziu.


Un om sfânt – Sf. Nicolae sau Sf. Petru, în unele versiuni – a prins demonul şi l-a obligat să intre înapoi pe hornurile caselor şi să lase jucării copiilor pe care i-a chinuit. Demonul a rămas în slujba sfântului, fiind obligat an după an să livreze darurile Moşului. Atât de mult se plângea demonul de sarcinile sale, încât sfântul i-a promis că o să-i dea drumul să plece în Iad, dacă îi aduce alte ajutoare.

Cum toată lumea se ferea de demon, acesta n-a găsit decât tot nişte fiinţe demonice: elfii şi impiii. Mici, urecheaţi, răutăcioşi, neîndemânatici, făcând tot felul de încurcături, au devenit, cu timpul, ajutoarele de bază pentru Moş Crăciun. Care trebuie totuşi să-i supravegheze continuu, pentru că fac numai prostioare. Singura misiune pe care o execută cu plăcere este aceea să intre în casele în care sunt copii răi şi să le pună o nuieluşă drept avertisment, în loc de jucării.



Sinterklaas, Zvarte Pieten şi renii


După 1945, canadienii au contribuit la „ajutoarele" lui Sinterklaas, atribuindu-i moşului câte un Piter pentru fiecare atribuţie. Un Zvarte Pieten (Piter cel Negru) e responsabil cu navigaţia, altul, cu pătrunderea în case pe hornuri, încă unul, cu descifratul biletelor de la copii etc. Pentru mai mult amuzament, şi după tipicul elfilor germanici, aceştia nu erau prea destoinici, periclitând fără voie întreaga misiune de împărţire a darurilor. Renii, deşi de origine nordică, au fost introduşi în poveste de americani, păstrând totuşi, latura comică a ajutoarelor Moşului. Ei înlocuiesc, fiecare cu specificul său, atribuţiile magnificului cal zburător Slepnir, al zeului nordic Odin.
Americanii l-au rebotezat pe Sinterklaas în Santa Claus, apărând pentru prima dată în volumul „Istoria New Yorkului", de Washington Irving, în 1809. Numai că era un marinar olandez, fumând pipă şi purtând o manta îmblănită de culoare verde. Nici pomeneală de înfăţişarea tipică de episcop a Sf. Nicolae.

În 1823, Moş Crăciun apărea ca Moş Nicolae în „The Sentinel", o imagine mai aproape de realitate. Gras, cu nasul borcănat, cu barbă şi plete albe, însoţit de cei opt reni, este din 1863, de pe o ilustraţie a celebrului desenator Thomas Nast, apărută în „Harper’s Weekly". Haddon Sundblom a folosit o imagine asemănătoare pentru campania de Crăciun a companiei Coca-Cola, de unde s-a şi crezut multă vreme că Moş Crăciun a fost „inventat" de celebra firmă.


Moş Crăciun, „arestat"

Unele biserici creştine s-au opus popularităţii Moşului care aduce daruri şi chiar l-au interzis. În secolul XVI, protestanţii şi puritanii din America, apoi cei din Anglia, în sec. XVII, l-au interzis pe Moş Crăciun, considerându-l ori păgân, ori... romano–catolic, atrăgând asupra lor satira lui Josiah King, intitulată „Procesul lui Moş Crăciun".


Moşul a fost „eliberat" în 1686, dar îl mai aşteptau zile negre. În 1958, reverendul Paul Nedergaard din Copenhaga l-a „denunţat" iarăşi ca păgân pe Moş Crăciun. Martorii lui Iehova refuză să celebreze Crăciunul în general. Clericii creştini au militat îndelung ca „Moşul cu darurile" să fie Sf. Nicolae, pe 6 decembrie, respectându-se specificul darurilor acestuia ca binefaceri anonime.

Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos ar trebui celebrată fără adaosuri păgâne, sunt de părere preoţii creştini. Însă Martin Luther s-a „luptat" şi cu Sf. Nicolae, inventând un spirit - un copilaş blond, cu aripioare – care să aducă daruri copiilor. Iniţial, acesta a vrut ca îngeraşul să-l reprezinte pe Iisus copil, dar mitul Christkind are şi el rădăcini mai vechi, originare din regiunea Alsacia. Acest spirit, Christkind, este aşteptat astăzi de copiii din Germania, Elveţia, Austria, Liechtenstein şi din sudul Braziliei.


Poate că pentru adulţii fără spiritul umorului contează cine aduce daruri copiilor, dar un singur lucru e cert: de Sf. Nicolae şi de Crăciun, numai copiii care nu primesc daruri sunt trişti. Şi ce mai contează cine sunt ajutoarele Moşului, atâta timp cât ele aduc zâmbetul pe chipul copiilor noştri şi bucuria în sufletele lor?!

from adevarul

În Revoluţia română au murit şi ziarişti străini, însă nimeni nu a „revendicat" victimele.

În Revoluţia română au murit şi ziarişti străini, însă nimeni nu a „revendicat" victimele.


Remember decembrie ’89: "Martirii" unei minciuni mari cât secolul.

Zece ziarişti străini, împuşcaţi în România şi nerevendicaţi de nimeni.

Christian Levant

Pentru prima dată de la Revoluţie încoace, "Adevărul" prezintă, în exclusivitate, lista cu 10 ziarişti din SUA, Marea Britanie, Franţa, Italia şi iugoslavia, împuşcaţi, în decembrie 1989, în România: la Timişoara, Arad, Bucureşti şi în alte localităţi. Parchetul a descoperit autorii, s-au făcut comisii rogatorii, dar, până în prezent, nimeni nu a "revendicat" victimele. Ce se ascunde în spatele acestei tăceri? Este şi acesta un semn al marii manipulări, care, zilele acestea, a împlinit 18 ani? Istoria va răspunde la un moment da la această întrebare. Sau poate nu va răpsunde niciodată.



John Joseph Dany Szeus, din Ohyo/SUA - jurnalist, Associated Press (A.P). Împuşcat în braţul stâng; Pasquale Modica, Roma/Italia (fotoreporter italian) - împuşcat în spate: plagă împuşcată în zona hemitorace stâng; John Victor Tagliaboue, New Jwersey, SUA (jurnalist american), împuşcat în regiunea lombară; Mihai Jelko, Belgrad/fosta Iugoslavie (jurnalist sârb) - împuşcat, nu se ştie dacă mortal sau doar rănit, în torace, plagă toracică; Jaques Langevine Paris/Franţa (reporter France Prese), împuşcat în gamba stângă.

Toţi cei şase jurnalişti au fost împuşcaţi, în ziua de 23 decembrie 1989, la Timişoara. La Bucureşti, pe 23 şi 25 decembrie, au fost împuşcaţi sau au murit în împrejurări ciudate alţi doi jurnalişti străini. Unul este celebrul Jean Louis Calderon şi altul, un jurnalist belgian(Danny Huwe) împuşcat mortal, pe 25 decembrie, în zona Răzoare. În apropiere de Bucureşti, la Titu, pe 28 decembrie, a mai murit un jurnalist, englezul Jan Berry. Şi la Arad se pare că a murit un jurnalist străin.

În afară de cei 10 mai sus enumeraţi, este posibil să mai fie şi alţi jurnalişti-victime, încă neidentificaţi. Toţi aceşti bravi jurnalişti, morţi sau răniţi la datorie, au crezut că se află în România în slujba adevărului. Se pare însă, aşa cum au demonstrat alţi jurnalişti străini, că, în decembrie ‘89, în România, toţi au fost, cu sau fără voia lor, victimele unei megamanipulări. Sau ale unei hiperintoxicări. Numită de ei „o minciună mare cât secolul".



Cazul Calderon. Jean Louis Calderon

În altele era confundat cu un student plin de curaj şi avânt revoluţionar. În noaptea de 23 decembrie 1989, cameramanul Jean Louis Calderon se afla în Piaţa Palatului. Pentru că se trăgea din toate părţile, jurnalistul francez s-a adăpostit, împreună cu alţi tineri, în spatele unui tanc. Deodată, dinspre CC a apărut brusc un ARO asupra căruia s-a tras, crezând că este plin cu terorişti. ARO a intrat brusc în tanc, iar tancul, cu spatele, a trecut cu şenilele peste mai mulţi tineri, printre care se afla şi Calderon.

Există şi varianta că jurnalistul francez ar fi fost mai întâi împuşcat. Poate chiar din spate, din cauze şi în împrejurări încă obscure. Bine-cunoscuta realizatoare de televiziune Mihaela Radulescu este şi acum marcată că, în 1990, a apărut pe coperta revistei „Paris Match" lângă sicriul lui Jean Luis Calderon, cel care îi devenise şi prieten în CC.

Acolo unde Mihaela (pe atunci blondă) l-a cunoscut şi pe Dan Iosif, căruia ulterior i-a devenit şefă de cabinet. Ca un făcut, acel ciudat ARO care a ars în întregime era trimis de Dan Iosif la Casa Scânteii, pentru a fi tipărite nişte enigmatice „manifeste revoluţionare". Ca şi multe altele, şi acesta poate fi considerat unul dintre misterele Revoluţiei pe care Dan Iosif, de curând decedat, le-a dus cu el în mormânt. Pentru totdeauna.



Cazul celor şapte jurnalişti împuşcaţi la Timişoara

Despre cei şase jurnalişti împuşcaţi la Timişoara mai sus enumeraţi, împuşcaţi toţi în ziua de 3 decembrie 1989, nu s-a vorbit aproape deloc până în prezent. Ba chiar deloc. Astfel, se poate spune că „Adevărul" a dezvăluit în premieră absolută lista celor şase jurnalişti şi a împrejurărilor în care aceştia au căzut victime. Ba, mai mult, tot în premieră absolută, „Adevărul" a aflat un lucru aproape incredibil.

Şi anume că, în cei 18 ani care au trecut de atunci, procurorii români i-au identificat pe autori şi toate împrejurările în care s-a tras în cei 10 jurnalişti mai sus-amintiţi. S-au făcut şi comisii rogatorii în ţările de origine ale victimelor, în vederea identificării acestora şi/sau a familiilor acestora pentru a se stabili pretenţiile, încheia dosarele şi trimiterea în judecată a făptaşilor şi a celor care au dat comanda. Nimeni nu a dat curs demersurilor procurorilor români. Chiar nimeni nu revendică aceste victime?



Cazul Berry. Misterele AN-ului doborât la Titu

Pe 28 decembrie 1989 murea într-o catastrofă aviatică foarte controversată şi jurnalistul englez Jan Berry. Avionul în care se îmbarcase spre Jugoslavia, un AN condus de un pilot performant, a fost lovit de o rachetă sol-aer, deasupra localităţii Vişina (lângă Titu). S-au spus câte şi mai câte despre torpilarea avionului şi despre moartea jurnalistului englez.

Ba că în avion erau documente secrete. Ba că jurnalistul britanic deţinea filme cu „teroriştii libieni" îmbarcaţi pe Aeroportul Otopeni pe 23 decembrie. Ba că avionul ar fi fost ţinta unor rachete scăpate de sub control sau trase haotic în ţinte care nu existau, dar apărea din senin pe radare. Oficial, un lucru este sigur: în acele zile, era consemn să nu zboare nimeni. Restul se află în dosarul de la Parchet, încă neajuns în instanţă. Pentru că nici pe Jan Berry nu-l revendică nimeni.



Minciuni, minciuni mass-media, minciuni „mari cât secolul"

Mediamesoges: minciuni mass-media. Este titlul unei lucrări care a apărut în 1990 la Bruxelles şi care face referire la o aşa-zisă megamanipulare a mediei internaţionale în legătură cu evenimentele din decembrie 1989, din România. Jurnalistul Gerald de Selys, de la Radioteleviziunea belgiană preciza în legătură cu această provocatoare temă că i-a venit ideea "după scandaloasa mistificare a măcelului de la Timişoara".

Concluzia jurnalistului belgian era că "minciunile despre cele petrecute în oraşul de pe Bega", în decembrie ’89, constituie "o manipulare fără precedent în istoria presei", iar "impostura" de atunci „nu a fost demontată decât în mica măsură", ziarele şi televiziunile din lumea întreagă necerându-şi scuze faţă de opinia publică pentru manipulare. Tot în 1990, la Paris, a fost publicată celebra carte a lui Michel Castex: "Un mesonge gros comme le siecle. Roumanie, histoire d’une manipulation"(O minciună mare cât veacul. România, istoria unei manipulări).

Autorul a condus echipa de jurnalişti ai agenţiei France Prese (AFP), care a analizat la faţa locului evenimentele din decembrie 1989. Din România şi din întregul fost lagăr comunist. Jurnalistul francez a ajuns la concluzia că a fost vorba despre "o intoxicare remarcabilă, fără precedent, în care s-a lăsat prinsă media internaţională". Într-adevăr, în decembrie 1989, presa internaţională, "cu toţi porii deschişi", a funcţionat, se pare, ca o imensă „reţea capilară" în care informaţii greu de ţinut sub control au circulat haotic.

Era rezultatul unei manipulări voite? Cine şi în ce scop a lansat, încă din 17 decembrie, cifra de 60.000 de morţi înregistraţi în România, cifră invocată şi în „procesul de la Târgovişte"? Tavălugul manipulării în avalanşă abia fusese declanşat. Chiar dacă, după 25 decembrie, ca la un semn, avalanşa s-a oprit, miracolul românesc de la Bucureşti şi Timişoara s-a transformat într-o megaminciună. O minciună mare cât un veac. O minciună care a ajuns la majorat.



Manipularea secolului, la majorat

„O minciună mare cât secolul" au spus jurnaliştii francezi şi belgieni la începutul lui ’90, despre "revoluţia română". Au avut dreptate? Într-o bună parte, da. Mai ales în cazul în care ne referim la aşa-zisele „gropi comune" de la Timişoara sau la cifrele apocaliptice ale morţilor şi răniţilor. Dar mai ales la sutele de „terorişti" care „trăgeau din toate poziţiile".

Evident că „enigma teroriştilor" nu a fost nici până în prezent rezolvată. Cel puţin oficial. În schimb, „teroriştii lui Ceauşescu" au devenit „teroriştii lui Iliescu" şi, mai nou, Iliescu şi mulţi ca el sunt învinuiţi, la modul cel mai serios cu putinţă, de... terorism şi instigare la acte de terorism. Mai ales prin media. Iar noi, ceilalţi, cu ce ne-am ales? Ne tot întrebăm, de 18 ani încoace: „Cine a tras în noi, după 22?". Evident, noi!
from adevarul si evz

Does size matter?

glumbert - Does size matter?