Clasamentul Ligii I e, după etapa a noua, bomboana mentolată care goneşte gustul sălciu al rutinei. Faptul a fost deja observat cu un amestec de amuzament, surprindere şi nedumerire. Provincia a acaparat podiumul, Capitala (cu trei meciuri restante, ce-i drept) stă pe locuri călîi. Însă există un detaliu despre care poate că nu se vorbeşte suficient. Indiferent cum ţii clasamentul, în picioare sau răsturnat, prima şi ultima clasată sînt din Cluj. În poziţie normală, CFR conduce, pe cînd Universitatea agonizează sfios şi temător pe 18. Ce explică structura şi amplasamentul acestui binom napocaliptic? Mai multe lucruri, dintre care primul pare diferenţa de alonjă. CFR e răsfăţata oraşului. Infuzie de capital, stadion reamenajat, lot cu pretenţii, antrenor cu palmares şi - la fel de important - o neobosită prezenţă a preşedintelui Mureşan şi a patronului Paszkany la emisiunile TV. Prin contrast, Universitatea excelează în discreţie şi în asumarea tăcută a fatalităţii.
Nu mă grăbesc să blamez gureşenia şefilor lui CFR. Asta e regula jocului, trebuie să te baţi cu mijloace diversificate, fiindcă nici adversarul nu se rezumă la 90 de minute per etapă. Mă mîhneşte, în schimb, narcoza în care se scufundă încet Universitatea. Echipa a ajuns pe ultimul loc fără să joace neapărat prost. Luaţi meciul de alaltăieri cu Oţelul şi veţi vedea că ardelenii nu şi-au bătut joc de meserie. Adevărat, n-au eliminat candorile. Dar, la fel cum a făcut cu Unirea Urziceni, ba chiar şi cu Dinamo, Clujul n-a trişat, a jucat fotbal autentic şi a smuls aplauze. Radu Sabo e la final de carieră, dar a rămas în relaţii tandre cu mingea. Milan Jovanovici face impresia unui fundaş bun pentru orice echipă de vîrf din România. Goga se mişcă frumos şi zvîcneşte ca un atacant de vocaţie. Pînă şi cuplul Olah-Coman arată recondiţionat şi dispus să revină la prestaţiile de acum patru-cinci ani. Şi atunci?
Cred că Universitatea suferă din cauza unui deficit masiv de încredere. Adrian Falub pare un om resemnat şi incapabil de gesturi sau decizii abrupte. Conducerea Universităţii se iveşte la televizor sporadic şi fără un mesaj bine conturat. Cînd oficialii CFR-ului acuzau ghinionul şi arbitrajul, omologii de la Universitatea îşi plîngeau de milă fără martori, deşi ar fi putut invoca neplăceri similare. E frumos şi impresionant să suferi în tăcere, numai că lucrul ăsta se uită în trei secunde. Universitatea Cluj a rămas o echipă manierată şi romantică, parcă nevrînd să creadă că în 2007 e nevoie de arme noi în rastel. Vremea lui Pexa, Uifăleanu, Cîmpeanu (Remus şi mai tîrziu Septimiu) şi Anca a trecut. Rigorile şi mai ales deprinderile actuale din Liga I impun acomodarea în regim de urgenţă. Acum Universitatea seamănă cu o făptură anacronică, pe care contactul cu lumea din jur o miră pînă la depresie. Îi doresc să accepte că poveştile de la gura sobei ţesute în jurul Şepcilor Roşii de altădată nu aduc puncte în clasament.
from blogsport
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu