Instrumente muzicale atarnate deasupra mesei, cu fiare de calcat, sobe de teracota cu flori de plastic si pasari impaiate. Trofee de vanatoare cu fructiere de anticariat si ceramica romaneasca reinterpretata "artistic". La care se poate adauga, "dupa gust", o gradina zoologica.
Lista se poate completa cu doi-trei cai de lemn, o oglinda venetiana proaspat "bronzata", ingerasi si stelute aurii pe tavan albastru. Plus un car cu boi colorati, niste covoare atarnate pe garduri de lemn in mijlocul carciumii si multe carti! Cam asta ar fi reteta perfecta a unui restaurant "de fite".
EXCES DE OSPITALITATE. Multi s-au gandit sa o adopte, poate chiar sa o imbunatateasca. Si despre unele hoteluri, improvizate de proprietari cu multe idei, se poate spune cam acelasi lucru... E adevarat, ca nu despre toate. Dar unii s-au gandit ca ospitalitatea in exces poate fi benefica pentru atragerea consumatorilor din toate categoriile. Deci: Bine ati venit in kitschul nostru! Asa ar trebui sa fie intampinati clientii la intrarea in multe restaurante din Romania… Pentru ca romanii considera necesara prezenta cat mai multor ornamente, in lipsa unui continut multumitor. Si cum s-a impamantenit deja ideea ca forma "salveaza" lipsa de fond, romanul arata si el ce poate. Sau ce are la indemana…
ARMURA SI PORCUL. Am intalnit ceea ce eu as putea numi "esenta kitschului" in orasul Constanta. Un hotel cu multe stele, foarte multe pretentii si extrem de multe ornamente. Si un restaurant pe masura. Excesul e acolo la el acasa. O combinatie dezarmanta de stiluri, obiceiuri si obiecte intr-un haos general. La intrare te intampina cateva armuri amenintatoare, care te introduc intr-un ev mediu rasuflat. Cu mirosuri de carne de porc. In dreapta: receptia. Cu mobilier care combina stilul european al anilor ’20 cu cel contemporan, cautand in acelasi timp un aer medieval. Spatiile goale au fost umplute cu ceea ce a reusit designerul sa cumpere de prin anticariate. Iar imitatia de caramida nu lipseste.
FETITE DE LOCAL. Lasand in urma imitatiile, lanturile si armurile care decoreaza tot hotelul, restaurantul e de si mai mare senzatie. Am intrat intr-o vasta "sala a tronului", cu mese inalte si solide, trofee vanatoresti amestecate cu instrumente muzicale, servete romanesti, ceramica de Horezu lucrata la Marginea si fiare de calcat cu incalzire la soba. Scaunele sunt pe masura, adica adevarate jilturi, pentru oameni care "se respecta". Dar n-am inteles de la bun inceput ce cauta in decor perdelele din panza de sac si sforile groase de la intrarea in toaleta... Au venit si hostesele (?) Pardon! Chelnerite (?) Oricum, niste fete perfecte pentru o prezentare de moda, cu vestimentatie de ev mediu pana la brau. Iar de la brau in jos... pantofi! Or fi in meniu fetele? M-am gandit imediat ca aceasta poate fi o strategie a patronului de a-si atrage clientela. Oricum, proprietarul se lauda ca tot designul ii apartine... Dar asta inseamna ca localul se adreseaza exclusiv barbatilor care nu vin sa manance, bisexualilor si lesbienelor fascinate de Romania. De fapt, consumatorii ar spune ca se imbina perfect utilul cu placutul... sau senzatiile olfactive si gustative cu cele vizuale, apoi tactile... Intr-un kitsch perfect al tuturor simturilor.
MENIU DE VARA CU MURATURI. Era vara. Una dintre zilele acelea toride, cu nopti tropicale, in care temperatura nu coboara sub 20 de grade Celsius, cand iti doresti doar ceva racoritor. Si a venit meniul... Standard, pentru orice anotimp: slana, palinca, muraturi, caltabosi, carnati si friptura de porc, vin rosu, piftie si tot ce se mai mananca la Craciun. Evident, localul e cu specific romanesc, pentru ca tot e la moda chestia asta. In decor de ev mediu european occidental, cu intruziuni vanatoresti. Proprietarul nu si-a pus nici o clipa intrebarea daca merg bine impreuna toate stilurile pe care le-a amestecat haotic acolo. Si cum nu poate lipsi muzica, au aparut si "trubadurii" locului: o cantareata de muzica populara alaturi o soprana si de un interpret de romante acompaniate la vioara. Dar si la alte instrumente muzicale, pentru ca repertoriul lor e foarte vast. Iar linistea ar fi inadmisibila intr-un astfel de local!
INSPIRATIA, BAT-O VINA! Fiind convinsi ca excesul de toate felurile este bun pentru hotelurile si restaurantele lor, multi proprietari din Romania au adoptat acest "stil". Si s-au inspirat unii de la altii. Pe primul loc la kitsch sunt cele cu asa-zis specific romanesc, unde faimoasele obiecte de artizanat, care au invadat piata pe vremea comunismului, sunt aruncate haotic pretutindeni. Iar din meniu nu lipsesc papanasii. Eventual, cu crema de ciocolata, categoric autohtona! Dar cum si localurile cu aer interbelic sunt in voga, iar cele "medievale" au in toata lumea un farmec aparte, multi s-au gandit ca n-ar strica sa adauge cateva detalii din fiecare, gandindu-se ca asa pot satisface toate gusturile... Pe langa aceste combinatii, mai sunt si excesele care se incadreaza intr-un singur specific. Exceptand Bucurestiul, care, de departe, e fruntas, cel mai simpatic local cu specific romanesc din tara mi se pare unul din Moldova. Unde clientii sunt culturalizati direct din farfurii. Cum? Foarte simplu! Cu texte din Sadoveanu inscriptionate pe vesela. Astfel incat nimeni nu iese din carciuma fara sa fi citit ceva... Iar ca "brend", de departe se impune Dracula. Pai, daca tot e recunoscut pe plan international, de ce nu l-ar expune si romanii? Tot in exces… In special la Sighisoara, la Bran si la Pasul Tihuta, pe drumul care leaga Bistrita de Vatra Dornei, unde se si ridica din sicriu pentru vizitatori... Ideea asta de muzeu interactiv nu e rea in esenta. Dar ar trebui gandita mai bine inainte de a fi pusa in practica... Iar ideea ca pot fi satisfacute toate gusturile printr-o combinatie de cat mai multe elemente din registre diferite este falsa. Dar noi nu prea stim sa ne adresam unui singur fel de clienti. Si nu acceptam nici sfaturi de la capitalistii care au experienta in design, marketing si relatii publice…
CONFUZII CULTURALE EXPUSE LA STRADA
Fara sa aiba cunostinte minime de design sau de etnografie, multi cred ca pot incropi un decor cu specific romanesc. Si nu numai. In restaurantele cu specific japonez, chinezesc ori vietnamez, care sunt tot la moda, de cele mai multe ori decorul nu are nici o legatura cu ceea ce sugereaza denumirea. Cat despre meniuri, foarte rar se intampla sa fie respectate. Oferta este cu totul alta decat cea la care ne-am astepta. <
MITOLOGIE. Valahia suna poate ca Valhalla, dar este altceva…
PE PERETE. Se poate atarna orice si oricum, daca e nevoie de décor
from jurnalul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu