România în 2025: împuţinată, mult îmbătrânită şi bolnavă

Specialişti ai Academiei Române, Guvernului şi ai BNR afirmă că ţara noastră se află în pragul unei catastrofe demografice

Strategia Postaderare a României zugrăveşte un tablou social sumbru în următorii 15 ani, în ciuda creşterilor economice.

Documentul elaborat de specialişti din cadrul Academiei Române, guvern şi BNR arată că ţara noastră nu mai poate evita scăderea dramatică a populaţiei. Se estimează că populaţia României se va cifra la 17 milioane de locuitori în jurul anului 2025.

Raportul arată că la 1 iulie 2005 România avea puţin peste 21 de milioane de locuitori şi intra în al 16-lea an de scădere a numărului populaţiei. O uşoară întrerupere a acestui trend a fost înregistrată în 2002 când, faţă de anul anterior, populaţia a crescut cu 113.819 locuitori.

Documentul subliniază că structura pe vârste a populaţiei reflectă un proces de îmbătrânire demografică, prin scăderea natalităţii, reducerea populaţiei tinere (0-14 ani) de la 18,3%, în anul 2000, la 15,6%, în 2005, şi creşterea populaţiei vârstnice (de 60 de ani şi peste) de la 18,8%, în anul 2000, la 19,2%, anul trecut.
Vârsta medie a populaţiei era de 38,6 ani în 2005, caracteristică ţărilor cu o populaţie "adultă".

În intervalul 2000-2004, ţara noastră a înregistrat o creş­tere continuă şi intensă a mobilităţii teritoriale a populaţiei, tinerii între 20 şi 29 de ani reprezentând segmentul cel mai activ sub aspect rezidenţial. Liberalizarea circulaţiei persoanelor după 1990 a creat premisele unei creşteri mari a migraţiei internaţionale, în funcţie de caracterul mai mult sau mai puţin restrictiv al ţărilor de destinaţie.

Numărul emigranţilor legali care a scăzut din anul 2000 (14,8 mii de persoane) până în 2002 (8,9 mii de persoane) a crescut până în 2004 la 13,1 mii de persoane.

Vom fi 17 milioane în 2025

Documentul atenţionea­ză că menţinerea actualelor tendinţe demografice va duce la o reducere a populaţiei la 17 milioane de persoane în 2025. Factorii acestui declin, se arată în raport, rămân încă puternici: o migraţie externă negativă, o creştere a mortalităţii şi o scădere a natalităţii, astfel încât nu se poate vorbi de stopare a fenomenului, ci numai de luarea unor măsuri pentru atenuarea lui.

Chiar dacă până în prezent scăderea populaţiei nu a avut efecte negative economice importante, consecinţele pe termen lung pot duce la dezechilibre în întreaga structură demografică.

Studiile efectuate până acum arată că redresarea natalităţii nu mai poate împiedica scăderea şi îmbătrânirea populaţiei active până în 2025, consecinţa cea mai gravă fiind majorarea sarcinii economice asupra populaţiei active în scădere.

Sistemul de sănătate - ineficient şi corupt

Raportul face o radiografie a sistemului public de sănătate arătând că acesta este perceput ca ineficient şi corupt. Situaţia din sănătate devine pe zi ce trece tot mai critică din cauza crizei cronice a finanţării medicamentelor şi a anumitor categorii de servicii.

Practic, acele idei reformatoare menite să schimbe din temelii sistemul sanitar aşteaptă şi astăzi să fie puse în aplicare, arată raportul.

Între acestea sunt amintite eliminarea corupţiei endemice din sistem, restrângerea ariei de incidenţă a unor boli infecţioase care în Europa sunt aproape de extincţie, revitalizarea asistenţei medicale, autonomizarea ma­sivă a finanţării sistemului, ponderea cheltuielilor pentru sănătate publică în PIB de la 4% la 6-7%, schimbarea proporţiilor existente între cheltuielile medicinei primare şi cheltuielile secundare/terţiare şi recuperarea deficitului de înzestrare a personalului medical de toate specialităţile.

Criza de medici se va accentua

Raportul subliniază că faţă de celelalte ţări UE, în România încadrarea cu personal medico-sanitar (medici, stomatologi, farmacişti şi personal sanitar mediu) al unităţilor sanitare este net deficitară. În 2003, numărul de medici la 10.000 de locuitori din România a fost de 19,5, în timp ce media UE, aceasta ajunge la 28-29 de cadre la mia de locuitori.

Deficitară este şi încadrarea cu personal medical mediu, în 2003 funcţionau 39,9 specialişti la 10.000 de locuitori, în Ungaria 86,2/10.000 de locuitori, iar în Cehia 97,3/10.000 de locuitori.

Dacă numărul stomatologilor după creşterile înregistrate în 2000 se apropie de valorile minime europene, cele ale farmaciştilor sunt departe de aceste standarde: 35,86 faţă de 50,59 în Ungaria sau 51,52 în Slovacia.
O barieră în faţa accesului populaţiei la serviciile medicale a reprezentat-o creşterea costurilor actului medical după anul 2000 ca şi în anii 1990.

Aceasta a avut ca efect creşterea mortalităţii în special la vârste adulte. În prezent, România ocupă unul dintre primele locuri în Europa în ceea ce priveşte morbiditatea şi mortalitatea la copii. Toate ţările europene în tranziţie prezintă valori ale mortalităţii infantile mai scăzute (sub 8%). România este şi ţara cu cea mai ridicată mortalitate maternă din Europa.

Anual, se înregistrează în jur de 41 de decese ale mamelor la 100.000 de născuţi vii. Aceste realităţi sunt urmarea directă a standardului scăzut de viaţă al populaţiei şi disfuncţionalităţii din sistemul medical.

În mediul rural, rata mortalităţii este mai mare – 15,7 la mie faţă de 11 la mie în urban. Românii au murit mai ales de boli ale aparatului circulator, tumori, boli ale aparatului respirator şi cele ale aparatului digestiv.

Au existat bani de salarii mai mari pentru medici

Raportul face o altă dezvăluire şocantă: salariile extrem de mici din sistemul sanitar care s-au menţinut între 1996 şi 2006 nu au fost cauzate de lipsa resurselor financiare, ci urmarea politicilor neadecvate de cointeresare a specialiştilor şi personalului auxiliar în desfăşurarea atribuţiilor specifice.

La aceasta s-a adăugat şi dezechilibrarea ofertei de servicii medicale în profil teritorial. Astfel, s-a ajuns ca populaţia rurală să aibă acces redus la serviciile medicale: deşi peste 40% din populaţie trăieşte la ţară, numai 15% din cabinetele medicale sunt prezente în zonele rurale.
from adevarul