Putini turisti calca pragul unui muzeu unic in lume, amenajat in casa unui etnograf din Campulung Moldovenesc.
Nu mai putin de 5.300 de linguri din lemn, adunate din zeci de tari de pe toate continentele, sunt expuse in casa regretatului etnograf Ioan Tugui din centrul orasului Campulung Moldovenesc. Colectionarul a murit in anul 1978, muzeul pe care l-a infiintat fiind ingrijit apoi de nepoata sa, profesoara Elena Mateescu.
Valoarea colectiei este inestimabila, fiind inventariata de specialisti si inclusa in patrimoniul cultural national. Lingurile sunt facute din 130 de specii de lemn, de la cele mai banale si pana la cele mai exotice. Simple, pictate, sculptate sau traforate, exponatele sunt grupate dupa tara de provenienta, materialul din care sunt confectionate, motivele decorative si mesterii care le-au realizat. Cele mai multe sunt din Bucovina.
Lingura galagioasa si lingura calicului
Vizitatorii pot admira „o ploaie de linguri de la stana“ sau altele folosite la smantanit, la luat spuma din supa, la strecurat sau pentru a da mancare la pastravi. Exponatele sunt decorate cu motive astrale, flori de camp, de padure, flori, spice, pesti, caprioare, balauri, serpi, melci, incrustate cu margele, argint sau arama.
Printre cele mai inedite sunt „lingurile logodnicilor“ si cele din „zestrea miresei“. Exista si „lingura calicului“, mai lata decat celelalte, precum si o „lingura galagioasa“, pentru barbatii care au neveste cicalitoare. Printre exponate se gaseste si o stilizare a baladei Miorita.
Colectia include si linguri folosite de personalitati precum Mihail Kogalniceanu sau Mihail Sadoveanu. Unul dintre cele mai valoroase exponate este „lingura geamana“, datand de la 1825. Si mai veche este numai o lingura de pe vremea imparatesei Maria Tereza, cand Bucovina s-a aflat sub ocupatie austro-ungara.
Exponate trimise din toata lumea
Colectionarul Ioan Tugui a adunat linguri, de-a lungul a cateva decenii, din toate zonele tarii. El a stabilit si legaturi cu confrati din intreaga lume, care i-au trimis numeroase exponate. Astfel ca din muzeul pe care l-a infiintat in propria casa din Campulung Moldovenesc nu lipsesc linguri din Africa, Noua Zeelanda, SUA, Mexic, Japonia, China, Tanzania, Pakistan, ca si din toate tarile din Europa.
In colectie au fost adunate linguri din soiuri de lemn exotic precum abachi, illomba, iroko, kosipo, limba, makore, mansonia, okume, pin Oregon, samba. De asemenea, unele exponate sunt confectionate din specii care cresc si la noi in tara, precum magnolie, makon, mahon, nuc american, palisandru, piersic, smochin sau tuia gigantica.
UITARE
„Nu mai avem nici macar indicator pe strada“
Evenimentul Zilei: Care este istoria acestui muzeu?
Elena Mateescu: Unchiul meu, profesorul Ioan Tugui, mi-a povestit ca intr-o zi a vazut un caine care rodea o lingura de lemn, probabil aruncata de cineva. Si atunci s-a gandit sa inceapa sa le stranga, dandu-si seama ca lingura de lemn, care inainte era folosita pentru aproape orice activitate casnica, pierde teren. A inceput in 1945, alaturi de sotia lui, Margareta Tugui, si a continuat pana in 1978, cand a murit subit. Oricum, noi mai primim si astazi linguri din toata lumea pe care le adaugam la colectie.
De ce este atat de putin cunoscut acest muzeu?
Colectionarul a inscris muzeul in ghidul international care apare in fiecare an si se reediteaza. De aceea vin probabil multi vizitatori din afara, chiar de curand a venit cineva din SUA. Oamenii vin pur si simplu si bat la poarta. Trebuie sa facem si niste pliante, sa incercam si alte forme de promovare, dar asta cand Campulungul va fi ceva mai dezvoltat turistic. Acum nu mai avem nici macar indicator la intrarea pe strada.
IZOLARE
Putini vizitatori ii calca pragul
Muzeul lingurilor este vizitat sporadic, cei mai multi dintre cei care ii calca pragul afland de existenta lui din intamplare sau de la prieteni. Din cauza infrastructurii dezastruoase si a slabei promovari turistice, Campulung Moldovenesc a ajuns, conform declaratiilor localnicilor, unul dintre cele mai izolate orase ale Bucovinei.
Putinii vizitatori tin sa-si lase insa impresiile in cartea de oaspeti. „O ploaie de linguri si o frumoasa si extraordinara plimbare in trecutul istoriei de basm. Oare intr-o viata de om putem folosi toate lingurile la adevarata lor valoare?!“, se intreaba Anca si Liviu, intr-un mesaj scris anul acesta.
from evz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu