Maica Tereza, decedata in urma cu zece ani, a suferit o profunda criza de credinta in ultimii peste 40 de ani ai vietii sale, dupa cum reiese dintr-un set de scrisori ale sale, publicate saptamana aceasta.
Corespondenta, care se intinde pe o foarte mare parte a vietii Maicii Tereza, arata ca ea se simtea singura si intr-o stare de suferinta spirituala adanca incepand din 1949, aproximativ perioada in care a inceput sa ingrijeasca saracii si muribunzii din metropola indiana Calcutta.
Desi public proclama ca inima ii apartine „pe de-a-ntregul lui Iisus”, intr-o epistola adresata reverendului Michael Van Der Peet, confidentul sau, ea scria in septembrie 1979 ca „Iisus va poarta o dragoste foarte speciala. In ce ma priveste pe mine, tacerea si pustietatea sunt atat de mari incat privesc si nu vad nimic, ascult si nu aud. Limba se misca (in rugaciune), dar nu vorbeste”.
Alte peste 40 de scrisori, care ar fi trebuit sa fie distruse, potrivit dispozitiilor testamentare ale Maicii Tereza, o infatiseaza luptandu-se cu sentimente de „intuneric” si „tortura”. Epistolele au fost publicate in premiera in cartea „Maica Tereza: Vino si fii lumina mea”, sub ingrijirea reverendului Brian Kolodiejchuk, un fost prieten apropiat.
Kolodiejchuk noteaza ca, in toata aceasta perioada, Maica Tereza nu l-a simtit pe Dumnezeu „in inima sa sau in rugaciuni”. Ironia face ca reverendul sa fi cules scrisorile ca parte a procesului de sanctificare a Maicii Tereza, el fiind totodata responsabil cu pledoaria in favoarea canonizarii.
El spune ca epistolele vor arata oamenilor cealalta parte, nevazuta, a vietii ei. Faptul ca a fost capabila sa-si continue activitatea pe fondul unei astfel de framantari interioare este o dovada a eroismului ei spiritual, mai spune Kolodiejchuk.
Epistolele Maicii Tereza arata la fel de limpede ca ajunsese sa se indoiasca de existenta Raiului si a lui Dumnezeu, subliniaza cotidianul britanic „Daily Telegraph”. Zambetul afisat in public in permanenta „este o masca sau o pelerina care acopera totul”, scria Maica Tereza.
„Vorbesc ca si cum chiar inima mea ar apartine lui Dumnezeu, intr-o dragoste tandra, personala. Dar daca ai fi fost acolo, ai fi zis „Cata ipocrizie!”„, ii scria ea lui Van Der Peet.
from evz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu