"LOMU DIN CARPATI"

LEGATURA Intr-o zi de toamna, prin octombrie 1996, mi-am cumparat un exemplar din "Gazzetta dello Sport". Lucram la cotidianul "Sport XXI", ca sef de departament Extrafotbal, si raspundeam de rubrica de rugby. Am rasfoit ziarul care, la acea data, mi se parea un vis pentru o tara precum Romania (intre timp, am incercat si noi sa ne aliniem la standarde europene). Si am intalnit un nume care m-a facut sa fiu foarte atent: Alessandro Stoica. Marcase doua eseuri pentru Milan, echipa de rugby patronata, ca si la fotbal, de Silvio Berlusconi. "Stoica?", mi-am zis, in gand. "Pai asta-i nume romanesc..." Am ajuns in redactie si l-am intrebat pe redactorul-sef Geo Raetchi daca-l stie. Mi-a raspuns ca nu. Nici macar nu auzise de el. S-au dat telefoane, mai apoi, pe la antrenori, presedinti de Federatie. Nimic. Nimeni nu stia nici cine e. Nici daca e roman. Nici de unde a plecat. Asa ca, pentru a nu face vreo gafa, am dat stirea cat se poate de neutru. Cum ca Stoica a marcat un eseu intr-un meci in care Milan-ul lui Berlusconi a doborat recordul de puncte intr-un meci din campionatul Italiei la rugby: 139-0 cu Catania.
La ceva timp dupa acea intamplare, Italia a debutat in Turneul devenit al celor 6 Natiuni. Iar o data cu ea acolo a ajuns si Cristi Alexandru Stoica. Rugbyst nascut la Bucuresti, a crescut intr-o familie de oameni simpli, cu tatal gestionar de magazin si mama contabila. Ademenit spre sportul cu balonul oval de fratele sau, Andrei, care l-a luat cu el la Steaua, selectionat mai apoi in nationala de cadeti, el avea sa plece in Italia, cu parintii. Iar acolo avea sa faca o frumoasa cariera. Poreclit "Lomu din Carpati" sau "Uvertura-mamut", Cristi avea sa joace centru, pentru a evita concurenta cu Diego Dominguez la uvertura. Titularizat in ianuarie 1997 la istorica victorie a peninsularilor in fata Irlandei (37-29), romanul nostru avea sa ajunga la Narbonne, convins fiind de antrenorul de atunci al acestei echipe, Pierre Berbizier.
Pana in vara acestui an, Cristi Alexandru Stoica a adunat 71 de selectii in echipa Italiei, pentru care a marcat 11 incercari. A participat la editiile din 1999 si 2003 ale Cupei Mondiale (6 meciuri disputate / anul acesta nu a mai fost selectionat) si a evoluat sapte ani in Six-Nations. A fost in trei randuri chiar capitan al Squadrei azzurra, in 2000. A castigat "Scutul european" in 2004, cu Montpellier, echipa pentru care a evoluat pana in acest an, disputand si o finala in aceeasi competitie intercluburi in 2001, cu Gloucester (Anglia). Altfel spus, si-a cladit un palmares cu care niciun rugbyst roman nu se poate lauda, exceptandu-l poate pe Petru Balan. Dublu campion al Frantei, campion al Romaniei cu Dinamo, acesta din urma n-a avut insa sansa sa joace in Six-Nations.
from prosport