Desi in Sibiu mai traiesc doar 2.500 de sasi, zestrea germana este mandria prezentului.
A fost intai Villa Hermanni. Primii colonisti germanofoni, flamanzi si mozelani, au intemeiat pe malurile raului Cibin aceasta asezare, la inceputul secolului al XII-lea.
Se va numi mai tarziu Hermannsdorf (atestat la 1223), iar, mai apoi, Hermannstadt (atestat la 1366). Populatia romaneasca ii va spune simplu Sibiu.
Val de emigrari dupa Revolutie
In zilele noastre, populatia de etnie germana se afla, ca numar de reprezentanti in Sibiu, numai pe locul al treilea, dupa cea romana si maghiara.
Practic, conform ultimului recensamant, doar 2.500 de sibieni s-au declarat ca fiind de etnie germana, adica mai putin de 2a din totalul populatiei municipiului.
Cel mai masiv val de emigrare a avut loc imediat dupa Revolutia din 1989, pe care Paul Philippi, presedintele de onoare al FDGR (Forumul Democrat al Germanilor din Romania), il descrie in cartea „Istorie & Perspective” ca pe o cotitura: „Pentru unii, decisi sa emigreze si care deja strabatusera purgatoriul „depunerii” (n.r. - „depunere” era termenul pentru inaintarea cererii de emigrare), ea a fost semnalul pentru plecarea rapida in Germania. Au declansat astfel o avalansa care i-a luat cu ea si pe multi indecisi in acel moment”.
Sasii au lasat in urma locuinte, prieteni, vecini, luand calea exilului. Unii dintre ei revin acum, pentru a-si deschide afaceri sau
a-si cauta o locuinta de vacanta.
Zestre istorica
Cu toate acestea, desi rareori mai auzi pe strazi vorbindu-se germana, Sibiul ramane un oras care pastreaza si se mandreste cu zestrea sa istorica.
Nici nu s-ar putea altfel, si numai daca ne gandim la arhitectura intregului centru vechi: Biserica Evanghelica, terminata la inceputul secolului al XVII-lea, Turnul Sfatului, prabusit la 1586 si reconstruit doi ani mai tarziu, Palatul Brukenthal, acum muzeu, cea mai reprezentativa cladire a Sibiului vechi, construita intre 1778-1788, sunt numai cateva exemple.
Intreg centrul istoric este un ansamblu de arhitectura impresionant, marturie a civilizatiei sasesti. Mai mult, Sibiul mizeaza si in prezent pe istoria sa.
Din 2000, sibienii si-au ales primar de etnie germana, iar din 2004 si Consiliul Local este dominat de reprezentanti ai FDGR. Cel mai cunoscut lider al sasilor romani, Klaus Johannis, nu se sfieste sa declare, in aceeasi carte, ca „daca vreun membru ar fi pronosticat in 1996 care va fi rolul politic al FDGR la Sibiu in 2004, multi l-ar fi considerat un visator”.
Intalnirea anuala
In fiecare an, sasii transilvaneni raspanditi prin Europa se intalnesc in judetul Sibiu. Daca pana anul trecut sasii petreceau la Biertan, una dintre cele mai vechi asezari sasesti din Romania, anul acesta intalnirea a avut loc, la mijloc de septembrie, chiar in Sibiu, Capitala Culturala Europeana a lui 2007.
Cu muzica, dansuri si mancare, sapte sute de sasi au petrecut in Curtea Bisericii Evanghelice, intinzand tarabe cu obiecte traditionale, de la ceramica pana la broderii si tricotaje, dar si carti in limba germana sau mese cu bucate.
Turistii s-au amestecat cu participantii din grupuri folclorice si au petrecut in acorduri de muzica nemteasca. Muzica de fanfara a rasunat in Piata Huet si in Piata Mare, iar pe terase se auzea vorbindu-se din plin in germana, ca in urma cu multi ani.
Pe langa sasi, au participat si svabi, fiind invitati, ca intotdeauna, nu numai sasii transilvaneni, dar si membri ai comunitatilor germane din celelalte regiuni ale tarii, din Banat, Satu-Mare, Bucuresti sau din Bucovina. De acum inainte, intalnirea va avea loc in fiecare an in alt loc.
ARTA
Emigrarea sasilor, in carti si filme
Emigrarea sasilor transilvaneni in Germania este subiect de carti si de filme. Cea mai recenta premiera cu aceasta tema a avut loc in vara, fiind vorba de filmul „Cocosul decapitat”, o coproductie Romania/Germania in regia lui Radu Gabrea si a lui Marjan Vajda, bazat pe romanul scriitorului sibian Eginald Schlattner.
Filmata in Sibiu, Medias si Agnita, productia spune povestea a patru adolescenti, care ilustreaza destinul comunitatii sasesti din Transilvania.
La fel, documentarul „Atingerea pamantului”, de Eva Stotz, o productie Germania/Romania din 2004, prezentat la Astra Film Fest, analizeaza problema emigrarii sasilor transilvaneni, cu momentul critic de dupa Revolutie, cand majoritatea populatiei sasesti a decis sa paraseasca Romania si sate intregi au fost abandonate.
from evz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu