Slow Food, mişcarea internaţională care luptă împotriva Fast Food

La Bucureşti, mişcarea Slow Food a devenit o organizaţie nonprofit cu drepturi depline, care poate să organizeze evenimente sub semnul Melcului

Slow Food este mişcarea internaţională ce militează pentru satisfacerea plăcerii alimentare, dar apără biodiversitatea, răspândeşte educaţia gustului, pune în legătură producătorii "verzi" cu consumatorii şi consideră că gastronomia se intersectează cu politica, agricultura şi ecologia.

Slow Food este o organizaţie ecogastronomică nonprofit­ care a fost fondată ca o replică la fast-fooduri, la viaţa contemporană consumată în viteză, la dispariţia tradiţiilor gastronomice locale şi a scăderii interesului oamenilor pentru mâncare. Povestea Slow Food a început în 1986 în orăşelul italian Bra, locul de baştină al fondatorului mişcării, jurnalistul Carlo Petrini.



Primul protest al Slow Food a fost cel organizat în Capitala Italiei, când, mai mulţi cetăţeni au început să mănânce paste preparate în casă în faţa unui fast-food McDonald’s. În 1989 a devenit organizaţie internaţională, iar la ora actuală, reţeaua cuprinde 80.000 de membri din lumea întreagă.
Viaţa rapidă strică digestia

Melcul mănâncă fără grabă şi e fericit
Secolul nostru, care a debutat şi s-a dezvoltat sub semnul civilizaţiei industriale, ne-a transformat în sclavii vitezei. Cu toţii am fost "infestaţi" cu acelaşi virus: "viaţa rapidă" care perturbă obişnuinţele, ne invadează intimitatea şi ne forţează să mâncăm "fast food".

Luptând împotriva omogenizării gustului, puterii nelimitate a societăţilor multinaţionale, agriculturii industriale şi nebuniei unei vieţi în viteză, Slow Food redă hranei demnitatea ei culturală, iar mesei, liniştea şi convivialitatea. Slow Food pledează în favoarea principiilor agriculturii bio şi se opune utilizării organismelor modificate genetic în alimentaţia omului.

De asemenea, mişcarea militează pentru etichetarea corespunzătoare a tuturor produselor care au în componenţă ingrediente rezultate din manipularea genetică, astfel încât consumatorii să ştie ce cumpără şi ce manâncă. Slow Food înseamnă – pe scurt - o "mâncare bună, curată şi cinstită". Drept simbol al mişcării, a fost ales "melcul" pentru că acesta mănâncă foarte lent toată viaţa lui.

Festinul este un mod de manifestare

"Convivium" este un cuvânt latin care semnifică "festin, recepţie, banchet". Slow Food a împrumutat acest termen pentru a desemna asociaţiile sale locale. Conviviumurile sunt expresia locală a filozofiei Slow Food şi care constituie cheia de boltă a mişcării.

Aceste asociaţii stabilesc relaţii cu producătorii, realizează campanii pentru a proteja produsele alimentare tradiţionale, organizează degustări şi ateliere, incită bucătarii să utilizeze produsele locale, selecţionează producării care să participe la evenimente internaţionale, luptă pentru educarea gustului în şcoli.

Există mai bine de 850 de Conviviumuri Slow Food pe tot cuprinsul globului, care difuzează filozofia şi transformă idealurile Slow Food în realităţi concrete.

Militanţii predau în şcoli disciplina gustului

Slow Food consideră de­gustă­rile ca fiind experienţe didactice care ajută la dezvoltarea simţurilor. Asociaţia organizează programe educative la toate nivelurile: pentru copii, profesori, restauratori, membri, dar şi pentru toţi cei care doresc să participe la evenimentele Slow Food.

În timpul Congresului Internaţional al Slow Food din 2003, mai mult de 600 de delegaţii prezente au decis că fiecare Convivium ar trebui să îşi creeze propria grădină şcolară.

Astfel, la Landquart, în Elveţia, Conviviumul Bündner Herrschaft a lansat proiectul "Plantati" care oferă copiilor oportunitatea de a participa la toate fazele culturii cartofilor biologici, începând cu însămânţarea lor la sfârşitul lunii aprilie şi terminând cu recoltarea acestora la mijlocul lunii august. La finalul recoltării, şcolarii sunt învăţaţi cum se pregătesc diverse preparate din cartofi biologici.

În Austria, prin intermediul unor activităţi senzoriale ludice, copiii din 15 şcoli au învăţat să cultive zarzavaturi, activitate pe care o întreprind cu ajutorul profesorilor şi a familiilor lor. Slow Food Missouri din Statele Unite a lansat împreună cu Centrul de Artă Contemporană un program extraşcolar pentru elevii din şcolile primare pentru a-i face pe aceştia să descopere produsele locale.

Produsele cultivate de către elevi sunt folosite ulterior pentru prepararea hranei în cantina lor. În China, Slow Food Hong Kong lucrează în colaborare cu Departamentul de Educaţie din Universitatea Hong Kong pentru a propune elevilor cursuri de alimentaţie şi artă gastronomică pe perioada verii.

Fundaţia Slow Food pentru Biodiversitate

În zilele noastre, foarte puţine specii de plante mai sunt folosite pentru asigurarea alimentaţiei. În cursul secolului trecut, 300.000 de specii vegetale au dispărut. La începutul secolului al XX-lea, America a pierdut 93 la sută din produsele sale agricole, iar Europa aproape 85 la sută. Fundaţia Slow Food pentru Biodiversitate reprezintă identitatea care susţine proiectele Slow Food în jurul ecogastronomiei.

Fondată în 2003 de către Slow Food în parteneriat cu regiunea Toscana, misiunea sa este de a organiza şi de a finanţa proiecte pentru apărarea moştenirii noastre mondiale a biodiversităţii agricole şi a tradiţiilor gastronomice. Contribuţiile financiare directe ale Fundaţiei sunt în principal dedicate ţărilor mai puţin dezvoltate, ţări unde conservarea biodiversităţii nu semnifică doar ameliorarea calităţii vieţii, dar mai ales salvarea de vieţi, comunităţi şi culturi.

Proiecte planetare, sub semnul melcului

În virtutea apărării biodi­ver­sităţii alimentare, Slow Food a lansat ample proiecte mondiale. Printre acestea, "Arca gustului" este un proiect ambiţios care îşi propune redescoperirea savorilor uitate, "Terra Madre" este, de asemenea, un proiect planetar imaginat de Slow Food, al cărui scop este punerea în circulaţie a unei noi logici agro-alimentare bazate pe producerea de alimente "bune, curate şi corecte".

Produsele trebuie să respecte sănătatea umană şi mediul înconjurător şi să permită astfel conservarea gustului şi a biodiversităţii culinare. Aventura Terra Madre a debutat în 2004 la Torino. Proiectul Terra Madre reprezintă expresia concretă a filozofiei Slow Food.

Târgul gurmanzilor din toată lumea

Slow Food organizează saloane, evenimente şi târguri ţărăneşti pentru promovarea produselor gastronomice excepţionale. Salonul internaţional Salone del Gusto, ce are loc din doi în doi ani, la Torino, este cel mai mare târg mondial de vinuri şi mâncare de calitate şi a cunoscut un succes enorm la fiecare ediţie.

Salone del Gusto adună un număr impresionant de vizitatori (172.000 în timpul ediţiei de anul trecut).
Evenimentul durează cinci zile, timp în care vizitatorii se plimbă printr-o piaţă imensă unde pot mânca prăjituri, cereale, mezeluri, legume murate, brânzeturi şi, de asemenea, pot bea bere şi vinuri de elită.

Principiile mişcării Slow Food

1. Mâncarea nu se consumă în grabă.
2. Orice masă trebuie să fie alcătuită numai din produse naturale, fără alt conservant decât sarea.
3. Fiecare om are dreptul să fie gurmand.
4. Copiii trebuie să înveţe că există o disciplină a gustului.
5. Banchetele sunt ocazii de a fi fericit mâncând.
6. Stilul de viaţă fast-food dăunează grav sănătăţii.
Raul Cazan, fondator al Slow Food Bucureşti

După ce a realizat un interviu cu Carlo Petrini, când preşedintele Slow Food Internaţional a venit în Bucureşti, Raul este acum unul dintre cei care au pus bazele mişcării Melcului în România. El vorbeşte despre eficienţa unei astfel de organizaţii în ţara noastră.

- De când există Slow Food Bucureşti?

- Slow Food Bucureşti a­ devenit, de puţină vreme, o organizaţie nonprofit, cu personalitate juridică. Anul trecut, Carlo Petrini a venit în România pentru a discuta cu ministrul agriculturii. După o întâlnire uşor nesatisfăcătoare, după cum spunea el, a avut loc o conferinţă de presă.

Atunci, eu, ziarist fiind, am realizat un interviu faţă în faţă cu preşedintele Slow Food Internaţional. A fost mai mult o discuţie liberă care a durat vreo două ore, timp în care Carlo Petrini mi-a explicat ce înseamnă Slow Food şi a reuşit efectiv să mă seducă.

Mi-a mărturisit atunci că ar dori să organizăm un Convivium Slow Food în România. M-a invitat la Salone del Gusto. Am fost acolo şi am văzut ce se întâmplă, iar după ce m-am întors la Bucureşti la nici două zile, m-au contactat reprezentanţii Slow Food de la Torino şi mi-au spus că mi-au trimis documentaţia, aşa că să încep să îmi adun oamenii pentru a fonda un Convivium în România, ceea ce am şi făcut.

Trebuie să menţionez că, pe plan local, există Slow Food Târnava Mare şi acum, mai nou, Slow Food Brusturoasa, pe undeva pe lângă Galaţi.

- Ce planuri aveţi?

- La Muzeul Ţăranului Ro­mân a avut deja loc un eveniment sub egida Slow Food. Acum suntem în etapa de organizare. Organizaţia are şase membri fondatori, dar oricine se poate alătura mişcării. Cei care vor să se implice trebuie să plătească o taxă infimă pe an. În momentul acesta, dorim să atragem tot mai mulţi producători.

Acum, noi avem tot dreptul să organizăm evenimente şi să folosim logoul Slow Food. Trebuie să vă spun neapărat că sub marca aceasta nu se pot vinde produse decât la evenimente organizate de Slow Food. Nu pot exista restaurante, baruri sau târguri care să se numească Slow Food şi care să funcţioneze permanent.

- Ce fel de produse pot fi promovate la astfel de evenimente?

- Produse autentice, bine­­­în­ţe­les. Există o multitudine de produse care ar trebui promovate. Eu sunt din Transilvania şi le cunosc foarte bine pe acealea din zona respectivă, dar, la fel, Moldova oferă nişte surprize plăcute în materie de gastronomie, de te lasă fără replică. Nu-mi vine să cred ce diversitate gastronomică există la noi în ţară.

În plus, produsul respectiv trebuie să aibă în spate şi o istorie interesantă. Prin promovarea produsului, promovezi, de fapt, comunitatea locală şi, implicit, bunăstarea unor oameni.
După părerea mea, primul lucru legat de Slow Food în România este Revoluţia Pleşcoi a lui Cezar Ioan. Şi aşa cum a promovat el acei cârnaţi autentici, aşa vreau şi eu să promovez virşli care sunt, de asemenea, nişte cârnaţi foarte populari în Ardeal.

Revoluţia Pleşcoi, o revoluţie în conştiinţă
Pleşcoii, cum numesc buzoienii aceşti cârnaţi, deşi sunt produşi în mod tradiţional în satul cu acelaşi nume, de generaţii întregi, încet-încet vor dispărea, pentru că micii gospodari nu au capacitatea de a îndeplini normele sanitar-veterinare impuse de legislaţia actuală. Pe de altă parte, denumirea Pleşcoi este folosită, în mod abuziv, de către unii producători industriali care nu respectă reţeta originală.

Pleşcoii pot fi cumpăraţi fără acte sanitar-veterinare de la mai multe familii din sat, care continuă să-i producă pentru autoconsum. "Un singur sătean a reuşit să se autorizeze sanitar-veterinar şi să obţină de la Ministerul Agriculturii o licenţă de producător tradiţional. În prezent nu există metode care să le certifice autenticitatea. Avem de-a face cu o situaţie absolut interesantă: Pleşcoii sunt protejaţi de România pe plan extern, în sensul că nu pot fi produşi în altă ţară a Uniunii, dar nu şi pe plan intern", a explicat Cezar. Fondatorul Revoluţiei Pleşcoi se declară un simpatizant entuziast al mişcării Slow Food.

După modelul Slow Food, el a organizat anul trecut, un protest paşnic în faţa fast-food-ului McDonald’s din Piaţa Romană. "Ne-am adunat câteva zeci de oameni, am mâncat pâine şi cârnaţi de Pleşcoi, am oferit trecătorilor cârnaţi şi fluturaşi informativi în care le spuneam pentru ce suntem acolo şi de ce este important să ni se alăture. Al doilea pas a fost să organizăm «Eva a trăit la Pleşcoi»", a adăugat el. Cezar Ioan promite că, în acest sens, vor urma şi alte acţiuni legate de acest produs alimentar autentic.
from adevarul