Voinţa bate deşteptăciunea

Cine are mai mari şanse să devină un businessman de succes? Un om deştept, educat, cu MBA, sau un om normal, cu educaţie normală, foarte determinat să facă treabă, cu o voinţă de fier? Am găsit un potenţial paradox. Cu cât eşti mai deştept şi mai orgolios, cu atât îţi scad şansele să reuşeşti într-o afacere. Am întrebat un prieten ce plusvaloare i-a adus un MBA. Mi-a răspuns că acum are un dezavantaj faţă de ceilalţi. A învăţat să descopere la o potenţială afacere nenumărate motive pentru care nu ar merge. Fiind o fire analitică, şansele să intre într-o afacere care să îl mulţumească de la început sunt drastic reduse. Trebuie să fie perfectă, fără riscuri. Şi cum sunt foarte puţine astfel de afaceri, se instalează o criză de indecizie. În schimb, un om simplu, care vede o oportunitate, nu înţelege perfect toate riscurile, dar este determinat să facă ceva şi se apucă vitejeşte de treabă.

Uitându-ne la afacerile de succes din jurul nostru, vedem că majoritatea antreprenorilor sunt oameni normali, cu foarte multă determinare şi voinţă, fără un IQ care să spargă tavanul. În schimb, persoanele cu o educaţie supradimensionată au următoarea problemă: vor să facă proiecte „intellectually challenging“, lucruri care nu s-au mai făcut. Să fie admiraţi de către ceilalţi pentru geniul lor. Se apucă de proiect cu mare veselie. Vorbesc cu prietenii şi mulţi nu le împărtăşesc entuziasmul. Nu le dă ascultare, ştie că are dreptate şi că proiectul îi va reuşi. Se apucă de partea care îi este cea mai la îndemână, se gândeşte la bugete, la resurse. Începe să cheltuiască, atras de acea lumină orbitoare pe care o degajă ideea proprie. Încet, încet, se loveşte de greutăţi, entuziasmul i se domoleşte şi, într-un final, renunţă la proiect, gândindu-se ce le va spune prietenilor. Poate o scuză, de genul „este o idee prea nouă pentru piaţa locală“. În schimb, omul normal, cu IQ normal, cu educaţie normală, dar şi cu mult bun simţ ştie că nu poate să gândească astfel de proiecte gigant, pe care nu le-a făcut nimeni. Şi atunci se uită la proiecte accesibile. Aduce maşini din Germania, vinde biscuiţi, cumpără/vinde terenuri - lucruri care au fost făcute şi de alţii, testate că sunt profitabile şi mai sigure decât ideile rupte din soare, mult prea inovative.

Un om determinat să realizeze ceva nu aşteaptă până când totul devine perfect. Cum zicea şi generalul Patton, în al doilea război mondial, „Mai bine ceva funcţional azi, decât ceva perfect mâine“. Dacă stai şi aştepţi momentul perfect, în care toate piesele puzzle-ului sunt la locul lor, s-ar putea ca acel moment să nu mai vină niciodată. Evident, după multe proiecte eşuate, şi unii acceptă să se apuce de afaceri testate, în loc să facă ceva unic în lume. Dar deja s-a pierdut mult timp şi resurse.

Constantin Ferseta este marketing manager Neogen
from capital