Candidaţii americani la Casa Albă sunt adepţii jumătăţilor de adevăr, exagerărilor sau chiar a neadevărurilor, onorând o solidă tradiţie în acest sens, potrivit organizaţiei FactCheck.org, care afirmă că a avut de lucru din plin în campania electorală din 2007, transmite AFP.
"Candidaţii la prezidenţiale ne-au dat din plin de lucru" în 2007, a rezumat Brooks Jackson, directorul FactCheck, organizaţie de pe lângă centrul de cercetare Annenberg de la Universitatea Pennsylvania.
În palmaresul enormităţilor pentru 2007 redactat de FactCheck fără pretenţii de exhaustivitate, fostul primar al New York-ului Rudolph Giuliani iese pe primul loc, cu cinci afirmaţii flagrant inexacte. FactCheck demolează unul dintre principalele sale argumente, care face din el arhitectul scăderii criminalităţii în metropola americană. În realitate, cifrele infracţionalităţii au început să scadă cu trei ani înainte ca Giuliani să îşi preia funcţia de primar, în 1994.
"Premiul" pentru culmea exagerării revine fostului guvernator de Massachusetts Mitt Romney. "În următorii zece ani vom vedea mai multe progrese şi schimbări decât a cunoscut lumea în ultimele zece secole", afirmă el într-un spot televizat.
Democraţii nu sunt nici ei iertaţi. Hillary Clinton greşeşte, potrivit FactCheck, revendicând responsabilitatea unei măsuri care acordă asigurare medicală militarilor în rezervă, aceasta existând deja la momentul la care a intervenit ea pentru a o îmbunătăţi.
Cât despre Barack Obama, el a fost criticat de mai multe instituţii de presă pentru că a afirmat, în mod greşit se pare, că sunt mai mulţi tineri de culoare în închisori decât în universităţi. Un studiu desfăşurat în 2002 de Justice Policy Institute certifică într-adevăr afirmaţia lui Obama, dar statisticile mai recente şi mai precise ale Biroului de recensământ le contrazic.
Într-un alt registru, Romney a fost nevoit să se explice după ce afirmase că şi-a "văzut" tatăl, fost guvernator de Michigan, manifestând alături de pastorul Martin Luther King. Când afirmaţia sa a fost pusă sub semnul întrebării, el a făcut trimitere la dicţionar, explicând că nu l-a văzut cu ochii săi, dar ştia de această participare.
Candidaţii actuali nu mint însă nici mai mult, nici mai puţin decât predecesorii lor, potrivit lui Brooks Jackson. "Fenomenul este legat de campanie: eşti atent la ceea ce este bine primit de public... te simţi încurajat să spui lucruri care îţi aduc voturi (...) şi adevărul nu are decât o importanţă secundară", a explicat el.
În trecut, unele exagerări au ajuns celebre şi i-au costat scump pe autori. Un exemplu este cel al lui Al Gore, candidatul democrat la prezidenţialele din 2000, care s-a lăudat că el a inventat internetul.
Însă în unele cazuri, minciunile nu le-au creat deloc probleme altor politicieni, potrivit jurnalistului Carl Cannon, corespondent la Casa Albă al National Journal care a făcut o compilaţie de minciuni prezidenţiale, după mai bine de 20 de ani de campanii pentru Casa Albă.
Astfel, la vremea lor, John Kennedy s-a lăudat că poate citi 1.200 de cuvinte în mai puţin de un minut, iar Lyndon Johnson a afirmat că are un înaintaş care a murit la Alamo, făcând confuzie cu altă bătălie împotriva Mexicului, de la San Jacinto, în care a luptat fratele unui bunic al său, dar fără să moară.
O altă anecdotă amintită de Cannon, într-un articol recent din The Atlantic, spune că Ronald Reagan s-a lăudat în faţa premierului israelian Yitzhak Shamir şi a lui Simon Wiesenthal că a filmat eliberarea din taberele morţii pentru armata americană, deşi el nu servise în Europa.
from adevarul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu