joi, ianuarie 03, 2008

Ceramica şi lemnul, surse de microbi


Din ce în ce mai mult se simte o orientare a consumatorilor către restaurante tradiţionale sau către cele rustice! În jungla de betoane, metal şi inox, a găsi o asemenea oază este un adevărat răsfăţ pentru un consumator. Şi totuşi, la ce trebuie să fim atenţi atunci când optăm pentru un restaurant tradiţional?

Cu toate că vesela din lemn sau din ceramică smălţuită face parte din arsenalul de rezistenţă al oricărui restaurant tradiţional sau rustic, trebuie acordată o atenţie specială la manipularea şi la igienizarea acestora. Astfel, vesela din ceramică smălţuită pentru restaurant trebuie să fie de o calitate superioară celei destinate uzului în consumul domestic: stratul de smalţ trebuie să fie mai gros, vesela din ceramică se foloseşte mai des în restaurant decât acasă. De asemenea, pigmenţii coloraţi folosiţi la pictarea veselei trebuie să fie naturali. Odată ciobită, vesela trebuie să fie îndepărtată: fisurile pot fi un potenţial pericol de tăiere pentru consumator, dar şi o nişă de recontaminare cu bacterii pentru preparatul montat într-un asemenea vas ciobit. Schimbarea veselei din ceramică pictată ar trebui să se facă cu o frecvenţă mai mare decât la alte materiale, atât din raţiuni estetice, cât mai ales de siguranţa consumatorului.

Platourile de lemn, cu trei sau patru alveole scobite, utilizate pentru servirea simultană a fripturii cu garnitura, salata şi sosul sunt iarăşi cu un risc deosebit pentru consumator. În primul rând, esenţa din care sunt confecţionate acestea este o esenţă moale, de regulă brad, care este şi uşor, ceea ce face ca atunci când porţionăm friptura sau o bucată de castravete să înţepăm “farfuria” şi să luăm şi o porţie de lemn. În al doilea rând, igienizarea este foarte dificilă, o clătire cu apă la 90 oC fiind practic imposibil de realizat. În al treilea rând, lemnul păstrează cel mai bine mirosurile. De regulă, aceste platouri trebuie păstrate în spaţii bine ventilate, pe stative care să asigure circulaţia aerului, astfel încât atunci când sunt folosite pentru servirea preparatelor să nu exalte un “Turnul Babel” al aromelor.

Sunt o suporteră înfocată a bucătăriei româneşti tradiţionale şi cred în valorile ei culturale, dar cred că siguranţa consumatorului este mai importantă decât orice. Şi mai cred că operatorii unor astfel de restaurante au de protejat nu numai propria imagine, ci mai ales securitatea consumatorului. (Dr ing. Gabriela Berechet)

from jurnalul

Niciun comentariu: