La 103 ani, citeşte fără ochelari

La 14 ani, a fost martora Marii Uniri şi a participat, patru ani mai târziu, la festivitatea de încoronare a regelui Ferdinand

Cea mai bătrână femeie din judeţul Alba, Salvina Lazăr, a împlinit ieri 103 ani. Femeia citeşte fără ochelari şi are o sănătate de fier. Spune că a trăit atât deoarece nu a mâncat carne şi a avut o viaţă echilibrată, susţinută de credinţă. Bunicuţa vorbeşte patru limbi şi adoră să citească şi să cânte.

Zeci de oameni, cunoştinţe, rude şi prieteni s-au înghesuit, ieri, să o sărbătorească pe cea mai vârstnică persoană din judeţul Alba, pe numele ei Salvina Lazăr. Femeia care a fost la Marea Unire din 1918, la încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria, în 1922, i-a primit pe toţi cu bucurie.

După ce le-a citit din Biblie şi le-a cântat, bunicuţa a dezvăluit câte ceva din secretul longevităţii sale, hrana şi credinţa în Dumnezeu.

„Nu am mâncat carne, îmi plac mai mult verdeţurile. Chiar dacă avem carne pentru oaspeţi, noi nu mâncăm în casă. Poate că din această cauză am ajuns la vârsta asta. În plus, am fost cumpătată toată viaţa şi nu am făcut excese.

Nu am fumat niciodată, nu am băut cafea şi nici alcool", ni s-a destăinuit Salvina. Nora, nepoţii şi cei care o cunosc spun că este perfect lucidă şi îi place şi acum să dea sarcini celor din casă. Cei apropiaţi susţin că şi stilul de viaţă, şi regimul de hrană au contribuit la împlinirea unei asemenea vârste de către Salvina Lazăr.
Născută în timpul Imperiului austro-ungar, femeia a urmat şcoala în limba maghiară, iar părinţii, care au remarcat predilecţia micuţei pentru limbi străine, au ajutat-o să înveţe şi germană, şi franceză. Înainte de a se căsători, a lucrat ca traducător, în perioada interbelică, la Primăria din Stremţ.

Primul soţ al Salvinei, cu care a avut patru copii, a fost un apreciat croitor din Ploieşti, la care a apelat deseori şi Nicolae Iorga. După moartea bărbatului, femeia a revenit în localitatea natală, unde, ceva mai târziu, s-a recăsătorit, rămânând iarăşi văduvă. Doi dintre copii, un băiat şi o fată, au murit, iar în prezent, mai trăiesc doi. De altfel, cu familia unuia dintre aceştia din urmă locuieşte acum femeia în Stremţ.

O pâine şi-o cană cu vin, la încoronarea regelui Ferdinand

Doamna Salvina Lazăr s-a născut pe 2 noiembrie 1904, la Stremţ, şi mai are un frate, Cornel Pop, la Sibiu, în vârstă de 100 de ani. Acesta a studiat doi ani în Belgia, la Institutul Regal de Construcţii pentru a deveni inginer, dar, primind ordin de chemare, a trebuit să se întoarcă şi a continuat studiile la Cluj.

Deşi este şi a fost o doamnă, viaţa nu i-a rezervat numai bucurii. Şi-a pierdut soţul şi a fost nevoită, din pricina nevoilor materiale, să lucreze ea însăşi pentru a creşte cei patru copii şi nu i-a fost uşor.

A fost martoră la cele mai importante momente ale istoriei românilor, despre care îşi aminteşte cu plăcere de parcă s-ar fi întâmplat ieri: încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, în 1922, la Unire: „Strigau oamenii: «Trăiască regele! Trăiască regele!», care cum aveam putere să strigăm.

Atunci s-o văzut puterea şi bucuria bieţilor oameni. Că erau năcăjiţi, năcăjiţi oamenii... Nimeni nu ştie cât era de trist, când te vedeai în ţara ta şi n-aveai voie să vorbeşti în limba ta. Fiecare om care s-o dus acolo o primit câte o pâine şi o cană mare plină cu vin, să mănânce şi să bea. Atunci s-au încoronat, au intrat în biserică, că nu era nici biserica cine ştie ce, era numa’ o bisericuţă, de nici nu te gândeai că acolo o să fie încoronarea. Am fost cu mama şi cu tata şi cu vecinii.

Toţi care au fost pe lângă noi, i-o luat pe toţi în căruţă şi i-o dus acolo ca să vadă şi să se mire de ce minune era. Vedeai că şi copilaşii erau pe lângă trăsură şi regele era înapoi, foarte frumos o fost. Veneau oamenii din toată ţara. Nici nu ştiai ce port poartă fiecare.

Erau toţi în costume naţionale, că înainte de asta eram toţi supuşi la unguri şi nici n-am cunoscut culorile româneşti. Şi n-aveai voie să vorbeşti la niciun birou, la nicio afacere, n-aveai voie să vorbeşti româneşte", ne-a relatat bunicuţa.

Fratele e mai „vioi", are numai 100 de ani

Atunci când a împlinit 100 de ani, Primăria şi Consiliul local al comunei Stremţ au desemnat-o pe doamna Salvina Lazăr „Cetăţean de onoare a Stremţului." Acum, la 103 ani, Salvina locuieşte cu fiul ei şi nora sa. Fratele mai mic al bătrânei, care în aprilie a împlinit 100 de ani, locuieşte în Sibiu şi mai vine din când în când s-o vadă.

„Cornel este mai vioi ca mine, doar are numai 100 de ani şi vine mai uşor aici. Mă bucur de fiecare dată când mă vizitează.

Aş mai merge şi eu la Sibiu, dar mi-am rupt un picior şi mi-a pus tijă şi nu am voie să fac atâta efort", ni s-a destăinuit centenara. Salvina Lazăr a primit ieri mai multe cadouri, printre care şi un tort uriaş pe care scrie vârsta impresionantă. Ea le-a mulţumit tuturor, le-a urat sănătate şi pace şi a ţinut în mod special să accentueze nevoia de pace, amintindu-şi grozăviile pe care le-a trăit în cele două războaie mondiale.
from adevarul