Acelasi tip de reactie intarziata si la fel de vehementa avem si noi astazi; in ciuda semnalelor de avertizare. De aproape zece luni pretul barilului creste si tot creste. Pe noi ne-a preocupat mai curand pretul (administrat) al gazelor care au urcat intr-un an cu mai putin de 10%. Asta in timp ce pretul bezinei a crescut in acelasi interval cu aproape 50%. In timp ce transportatorii vest europenii blocheaza drumurile ai nostri isi vad de drum.
Chiar daca la preturi aproape identice la noi taxele reprezinta 50% din pretul litrului de benzina la pompa iar la francezi, de exemplu, acelesi taxe depasesc 70%. In ciuda inflatiei in crestere nimeni nu este dipus sa impinga un cos mai usor pana la iesirea din hipermaketul atat de hulit. Desi Banca Nationala indemana la prudenta fata de imprumuturile in valuta, prea putini sunt cei care sa ia seama avertismentele. Mai mult imprumuturile ipotecare isi continua tendinta de crestere si sustin preturile din piata imobliara, chiar daca acestea sunt, exagerat de mari.
In alte vremuri scumpriea painii ar fi provocat o unda de soc suficient de puternica sa darame un guvern. Astazi sperantele de mai bine au alte repere. Vorba aceea: “Fie painea cat de rea ieftineste doamne bautura!”. Dar, uite, ca si berea se scumpeste! Huooooo! De parca nu ar fi suficient si cafeaua va incepe sa se joce, si prin pret, cu inimile nostre, pretul mediu al cotatiilor pe pietele externe crescand in ultimul an cu 25%.
Un comentariu de George Vulcanescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu