sâmbătă, ianuarie 05, 2008

Lacoste, nevoit sa împartă Crocodilul


Producătorul francez de haine Lacoste nu mai are exclusivitate asupra crocodilului după ce a pierdut procesul intentat unui cabinet stomatologic care folosea acelaşi logo.

Dentiştii britanici Tim Rumney şi Simon Moore au depus în 2004 cererea de înregistrare a logoului reprezentând un crocodil verde, însă la scurt timp Lacoste a făcut contestaţie. Producătorul de haine a susţinut că sigla se aseamănă foarte mult cu a lor, care înfăţişează un crocodil verde, văzut din profil.

O audiere care a avut loc în mai 2007 a dat dreptate celor doi medici dentişti, însă echipa de avocaţi a companiei franceze a făcut apel. Dentiştii au avut din nou câstig de cauză, astfel că vor putea folosi în continuare crocodilul pe sigla cabinetului lor.

Rumney a declarat însă că este uimit de cât de mari au fost dificultăţile întâmpinate.

"Nu considerăm ca ne aflam pe aceeaşi piata cu Lacoste şi nu vedem de ce ne-am incomoda unul pe altul", a mai spus Ramsey.

Lacoste va plăti cabinetului stomatologic 1500 de lire sterline cheltuieli de judecată.

from adevarul

ETA ia exemplul Kosovo pentru a cere independenţa Ţării Bascilor

Organizaţia separatistă bască ETA ia ca exemplu provincia Kosovo, care vrea să-şi proclame independenţa faţă de Serbia, pentru a cere independenţa Ţării Bascilor, potrivit cotidianului Gara, relatează AFP, citată de NewsIn.

ETA, calificată organizaţie teroristă de UE, spune că lupta sa "nu este o utopie" şi citează exemplul provinciei Kosovo şi al Scoţiei, potrivit site-ului de internet Gara, care anunţă publicarea articolului sâmbătă.

Redacţia Gara nu a dorit să furnizeze niciun detaliu cu privire la modalităţile de realizare ale articolului sau despre responsabilii care şi-au exprimat opiniile. Gara este unul dintre canalele prin care ETA trimite mesaje sau comunicate.

"Acest popor are dreptul la propria dezvoltare", potrivit ETA, responsabilă pentru 819 asasinate în Spania şi pentru aproximativ 40 de ani de acte de violenţă în încercarea de a obţine independenţa Ţării Bascilor.

Albanezii din Kosovo, sprijiniţi de Washington şi de principalele ţări europene, îşi vor proclama independenţa în curând, independenţă faţă de care Serbia, susţinută de Rusia, se opune cu vehemenţă.

În Scoţia, Partidul naţionalist scoţian (Scottish national party) devenit majoritar în Parlamentul regional în luna mai, s-a angajat să organizeze în 2010 un referendum pentru independenţă.

În Ţara Bascilor, care are o autonomie amplă, liderul guvernului regional, naţionalistul moderat Juan Jose Ibarretxe doreşte să organizeze două consultări populare locale până în 2010 şi să obţină recunoaşterea dreptului bascilor de a-şi "decide liber" viitorul. O opţiune respinsă de premierul spaniol, socialistul Jose Luis Rodriguez Zapatero.

ETA a reluat lupta în luna iunie, după ce a anunţat în martie 2006 încetarea focului, când s-a început dialogul cu guvernul.

from adevarul

vineri, ianuarie 04, 2008

Kosovo, model de autodeterminare


Pornind de la situatia din provincia sarbeasca Kosovo, Consiliul National Secuiesc (CNS) solicita adoptarea unei legi privind autonomia Tinutului Secuiesc.


Presedintele CNS, Fodor Imre, a transmis, ieri, presei un comunicat in care se afirma ca „exemplul provinciei Kosovo dovedeste ca prevalarea la dreptul de autodeterminare al popoarelor nu poate fi impiedicata”. Pornind de la aceste constatari, Fodor afirma ca si „poporul secuiesc are dreptul la autonomia Tinutului Secuiesc”.

Motiv pentru care CNS doreste sa obtina autonomia Tinutului Secuiesc printr-o lege organica. In document se mai afirma ca „guvernul si forul legislativ al Romaniei nu trebuie sa se teama de secui, ci trebuie sa aiba incredere in ei, ca in cetateni care respecta legea, valorile dreptului si democratiei, si trebuie sa voteze propunerea legislativa privind autonomia Tinutului Secuiesc, care i-a fost inaintata”.


from evz

Fotografii din America disparuta

Cotidianul va prezinta citeva dintre cele peste 600.000 de fotografii din colectia artistului John Margolies despre cladiri americane care nu mai exista.

Fotograful John Margolies, conferentiar pe teme de arhitectura americana comerciala si de design, si-a petrecut ultimii 30 de ani pe soselele si pe autostrazile Statelor Unite, scormonind orasele si statiunile turistice de peste Ocean in cautare de cladiri sortite demolarii, inaltate in vremuri apuse. Individ solitar, cu patima pentru calatorie, de fiecare data cind zarea ceva demn de imortalizat, Margolies se trezea dis-de-dimineata, cind orasul dormea si nu-l stingherea nimeni, si curata mizeria din jurul cladirii pe care pusese ochii, in cautarea unei imagini cit mai clare, dupa cum povesteste el pentru Cotidianul. A ajuns, in cele din urma, la peste 600.000 de fotografii reprezentind „vestigii“ de arhitectura urbana americana. Mare parte dintre ele au fost cumparate de Biblioteca Congresului American, cu scopul de a sadi in ochii generatiilor viitoare o imagine a Americii disparute.

Acum, John Margolies colinda lumea pentru a-si expune ilustratiile, iar la sfirsitul lunii noiembrie a poposit si in Iasi. Americanul a publicat de-a lungul timpului mai multe volume in care a pus nostalgia pe pelicula fotografica: „Pompa si circumstanta: Zilele de glorie a benzinariilor americane“ (1993), „Bilet spre paradis: cinematografele americane sau cum obisnuiam sa ne distram“ (1991), „Capat de drum: Arhitectura autostrazilor pe cale de disparitie in America“. Publicatii precum „The New York Times Magazine“, „Smithsonian“ sau „Esquire“ au gazduit si ele instantaneele surprinse de Margolies, iar prelegerile fotografului despre peisaje urbane disparute au fost audiate la universitati din SUA, Canada, Anglia, Scotia sau din Hong Kong.

1980: Coney Island Dairyland din Aspen Park (Colorado)

1980: Benewah Dairy din Spokane

(Washington)

Arkota Ballroom din Sioux Falls

(Dakota de Sud)

1980: Big Fish Supper Club din Bena (Minnesota)

1982: Restaurantul Threadgill din Austin (Texas)

1979: Nashville Tire Service din Nashville (Tennessee)

1979: Rocket Skating Sign din Oklahoma City (Oklahoma)

1979: Teatrul Coronado din Lordsburg

(New Mexico)


from jurnalul

Pescari ruşi, salvaţi după ce au supravieţuit trei luni într-o bază militară dezafectată

Unsprezece pescari ruşi au fost salvaţi după ce au stat aproape trei luni într-o bază militară dezafectată în Kamceatka, regiune din Extremul Orient rus, a anunţat, azi, postul de televiziune Vesti 24, relatează AFP, citată de NewsIn.

Plecaţi la 10 octombrie 2007 în largul insulei Kamceatka, situată la aproximativ 8.000 de kilometri est de Moscova, pescarii au devenit victime ale condiţiilor meteorologice nefavorabile. Ei au explicat, pentru postul de televiziune rus, care a filmat azi evacuarea lor cu ajutorul unui elicopter, că în săptămânile de aşteptare, fără nicio legătură radio, au supravieţuit datorită rezervelor de hrană, mai ales de făină, găsite în această fostă bază construită într-o lagună.

La începutul lunii ianuarie, cinci dintre ei au încercat să plece. "Nu şi-au pierdut curajul. Cu ajutorul ambarcaţiunii, au parcurs circa 30 de kilometri şi au dat peste militari. Au avut noroc", a cometat pentru postul de televiziune Aleksei Sivolap, responsabil al Ministerului pentru situaţii de urgenţă pentru regiunea Kamceatka.

Ceilalţi şase pescari care au rămas la bază au fost evacuaţi azi.

from adevarul

Preţurile alimentelor, principala ameninţare pentru inflaţie

În analiza BCE, aproape fiecare capitol conţine referiri la preţurile alimentelor, acestea fiind considerate ca principală provocare pentru evoluţia inflaţiei în anul 2008.

Se estimează că scumpirile materiilor prime, în special la cereale şi plante oleaginoase, vor continua până spre mijlocul anului şi, în consecinţă, preţurile produselor finite – pâine, ulei, zahăr etc. – vor fi din ce în ce mai mari.

De cealaltă parte, organizaţiile autohtone de afaceri, dar şi sindicatele din România, prevăd pentru ţara noastră creşteri semnificative ale acestor preţuri, care se vor manifesta cu precădere în primele trei-patru luni din 2008.

Astfel de aşteptări, pe lângă posibilitatea reală a scumpirii alimentelor, provoacă şi un efect psihologic mai ales în rândurile comercianţilor, care tind să majoreze preţurile doar pe baza zvonurilor. Având în vedere aceste perspective, Consiliul guvernatorilor BCE anunţă, în documentul citat, că va monitoriza atent toate evoluţiile sectoriale. Experţii europeni arată, în acest sens, că "trebuie preîntâmpinate în primul rând efectele secundare ale scumpirilor".
from adevarul

joi, ianuarie 03, 2008

Bucătăria Diavolului

Muntele Traficanţilor


Pârâul curat şerpuieşte vioi printre rădăcinile copacilor tropicali invadaţi de liane şi de alte plante parazite care atârnă grele pe trunchiuri. Călăuza, un băiat negricios cu o mustaţă de tăciune, ne aruncă priviri speriate când pregătim camera de filmat şi aparatul foto. Coborâm spre firul de apă peste care se profilează un mic luminiş mascat de un arbore imens. Din spatele copacului, se iţeşte un adăpost improvizat dintr-o folie de plastic sprijinită pe ţăruşi înalţi. E un laborator de producere a cocainei în inima pădurii tropicale. Bine aţi venit în Columbia!


Vânzătorul ambulant cu tăblia de lemn agăţată de gât se ţine scai după noi, îmbiindu-ne cu ţigări, fructe şi tot felul de mărunţişuri. Vocea îi coboară puţin în momentul în care ne întreabă dacă nu dorim "coquita" – numele de alint al unuia dintre cele mai periculoase droguri din lume – cocaina. E ceas de noapte pe Avenida Sexta în centrul oraşului Cali, devenit atât de cunoscut la sfârşitul anilor ’80 din cauza cartelului ce domina, alături de cartelul lui Pablo Escobar din Medellin, traficul de droguri mondial. Avenida Sexta este cel mai frecventat bulevard din Cali după lăsarea întunericului datorită cluburilor de salsa sau merengue şi datorită numeroaselor discoteci din care muzica electro zumzăie până în stradă, amestecându-se cu zgomotul motoarelor de Dodge Viper şi de alte maşini opulente. Mirosurile de grătare se amestecă cu răcoarea care se lasă încet spre Pământ şi dă senzaţia unei lumi fără griji. La o privire mai atentă însă, din tumultul de lume care se prelinge pe trotuare se observă un lung şir de siluete care nu fac parte din mişcarea continuă a străzii. Sunt fete de vârstă foarte fragedă, cu nişte trăsături ale feţei şi nişte corpuri de abanos care le-ar face invidioase pe orice modele care apar pe coperţile tabloidelor lumii. Sunt prostituatele din Cali, frumuseţi fără noroc care se vând pe câteva zeci de dolari sau pe câteva linii de cocaină. Deşi vremea cartelurilor a apus, drogurile îşi fac simţită prezenţa la tot pasul. Pe străzile din Cali, un gram de coquita costă 5 dolari sau zece mii de pesos. În junglă însă, în zonele sălbatice unde guvernul nu are nici un fel de control, preţurile scad.


MAR CARIBE. Lăsăm în urmă Cali şi, după un scurt zbor cu un avion al companiei AeroRepublica, aterizăm în Cartagena, pe ţărmul mării Caraibelor. O perlă a arhitecturii coloniale, oraşul este unul dintre locurile preferate ale scriitorului columbian Gabriel Garcia Marquez care a şi lucrat ca jurnalist la o publicaţie de aici. Forturile păzite de tunuri şi ghiulelele stivuite lângă ţevile de metal amintesc despre numeroasele atacuri ale piraţilor asupra prosperului oraş portuar. Soarele reflectat în paleta de culori a fructelor de mango şi de papaya contrastează cu zidurile albe şi creează un tablou în care mirosul puternic al cârnaţilor de porc chorizo îşi face cu greu loc. Vânzătoare solide, cu şoldurile late, cară pe cap coşurile împletite din care se revarsă lămâi şi portocale de diferite soiuri. Şi aici ca şi în Cali, cocaina şi sexul sunt oferite în plină stradă. Preţurile au scăzut însă. Un gram este acum trei dolari. Semn că suntem mai aproape de sursă. Paginile ziarelor sunt pline de pozele unor politicieni din fostele regimuri care au protejat traficul de droguri. Unii dintre aceştia au ajuns la înţelegeri cu guvernul, şi-au cedat averile şi au încasat doar câţiva ani de puşcărie pe care îi petrec în celule cu aer condiţionat, room service şi televizor. Politica şi drogurile fac casă bună de mulţi ani în ţara sud-americană care exportă cea mai mare cantitate de cocaină pe pieţele lumii.


SIERRA NEVADA DE SANTA MARTA. Autobuzul ne poartă timp de opt ore de-a lungul mării, pe lângă nesfârşite plantaţii de banane. Trecem prin Baranquillia, un alt oraş port la Caraibe, oraş industrial unde s-a născut Shakira, celebrul star pop. Lăsăm în urmă şi frivola imagine a cântăreţei şi maşina opreşte în autogara din Santa Marta, localitatea unde şi-a dat duhul Simon Bolivar, eroul Americii Latine. Santa Marta nu e foarte departe de graniţa cu Venezuela şi e un loc în care politicile agresive ale lui Hugo Chavez, preşedintele Venezuelei, au un impact direct. Sloganurile pro-Chavez sunt întâlnite pe zidurile clădirilor în timp ce guvernul columbian şi preşedintele Columbiei, Alvaro Uribe, sunt pictaţi în cuvinte obscene. Preţul cocainei a scăzut din nou, ajungând la doar doi dolari pe gram cu condiţia să cumperi minimum zece grame. Nimeni nu se mai încurcă aici cu cantităţi infime.


Din Santa Marta mai e un pas până la începutul pădurii tropicale din Munţii Sierra Nevada. Cu înălţimi de până la 5.700 de metri, munţii se întind până la graniţa cu Venezuela. Guvernul nu are controlul asupra acestei regiuni, puterea fiind împărţită aici între forţe paramilitare organizate de către bogătaşi locali care controlează traficul de cocaină şi Ejercito de Liberacion Nacional – ELN – Armata de Eliberare Naţională, o grupare militară de stânga, clasificată drept teroristă de către guvernul columbian şi majoritatea statelor lumii. ELN s-a făcut remarcată în multe rânduri prin răpirile pe care le-a organizat. Chiar aici, în Sierra Nevada, ELN a răpit în urmă cu patru ani un grup de turişti englezi şi israelieni care au fost eliberaţi în urma eforturilor armatei naţionale dar şi cu ajutorul unor membri ai forţelor paramilitare.


EL CAMPESINO. El Campesino e un ţăran columbian căruia îi protejăm identitatea şi care ne-a fost ghid în periplul nostru prin jungla din Sierra Nevada. Mic de statură dar cu o constituţie robustă, El Campesino vorbeşte o spaniolă molatecă şi zâmbeşte mai tot timpul. Cunoaşte ca în palmă cărările din munţi şi istoria locurilor. Timp de şase zile avea să fie protectorul nostru în drumul spre Ciudad Perdida, un sit arheologic greu accesibil din Sierra Nevada. Un loc sacru pentru triburile de indieni din munţi şi un loc înconjurat de plantaţii de coca şi forţe paramilitare. Un loc în fierbere, unde traficul de droguri şi arme aduse de peste graniţă, din Venezuela, alături de sărăcia extremă şi discriminarea indienilor fermentează un nou posibil conflict în Columbia.


După două zile de discuţii pe cărările colbuite ale munţilor pe care fantomatic apar călăreţi cu puşti în spate ca în filmele western, El Campesino ne spune că nu avem de ce să ne temem fiindcă forţele paramilitare locale scanează toată zona şi nu vor permite grupărilor precum ELN să facă vreo mişcare asupra noastră. În fapt, aveam să realizăm că El Campesino lucrează pentru paramilitari. "Mama mea este în spital în Cartagena pentru o operaţie. Costă patru milioane de pesos (n.a. – aproximativ 2.000 de dolari) şi eu nu aveam banii ăştia. Am apelat la un om bun, un bogătaş care organizează şi paramilitarii. Acesta mi-a împrumutat banii şi acum trebuie să-i plătesc înapoi şi eu şi fraţii mei. E un om bun, omul acesta, toată lumea se duce la el când are nevoie de bani. E foarte puternic şi îi ajută pe cei săraci", ne spune El Campesino. Tot el ne povesteşte despre un alt bărbat, un şef şi mai mare care locuieşte în Medellin şi care îşi formează aici în Sierra Nevada o armată de 3.000 de oameni. Armele, AK 47 şi Galil, de producţie israeliană sunt aduse de peste graniţă, din Venezuela. Un kilogram de cocaină înseamnă două Galil. În fapt, guvernul de la Bogota şi-a exprimat de multe ori îngrijorarea că regimul Chavez sprijină mişcările antiguvernamentale din Columbia. Nu este însă numai Chavez, este şi sărăcia şi nesiguranţa în care trăiesc aceşti oameni. El Campesino ne spune cu mândrie că, în Cartagena şi Santa Marta, criminalitatea a scăzut foarte mult datorită şefului care a organizat patrule civile care i-au bătut măr pe toţi jefuitorii şi hoţii de pe străzi şi care veghează la siguranţa turiştilor. "Localnicii fac bani de pe urma turiştilor iar turiştii nu mai vin dacă sunt prea multe tâlhării şi furturi", spune columbianul. Pe de altă parte, militarii armatei columbiene se tem să facă diverse abuzuri asupra fermierilor. Într-o vreme, ei nu prea aveau jenă să taie vreun porc sau vreun viţel care nu le aparţinea. Acum, ţăranii înregimentaţi în "miliţiile civile" beneficiază de protecţia comunităţii. În acest fel, grupările paramilitare au căpătat legitimitate în ochii localnicilor de la Caraibe care consideră că guvernul de la Bogota nu face îndeajuns pentru ei.


LOS INDIOS. Prima plantaţie de coca îşi face apariţia nu departe de locul unde a trebuit să abandonăm maşina, o Toyota cu platforma modificată pentru a face faţă drumurilor grele. Plantele de coca, de un verde primăvăratec, se întind pe coasta muntelui, dincolo de un gard rudimentar de sârmă ghimpată. "E proprietatea unui elveţian care s-a căsătorit cu o localnică", spune Campesino. Este prima plantaţie din şirul pe care aveam să-l vedem în cele şase zile de treking pe cărările din Sierra Nevada.


Următoarea oprire – un sat de indieni Koguis care trăiesc şi astăzi precum strămoşii lor. Colibele rotunde de bambus cu acoperiş de paie adăpostesc familii numeroase de omuleţi micuţi cu ochi pătrunzători. Copii şi adulţi, indienii se uită miraţi la străinii care încep să-i fotografieze. Şamanul tribului ne îndepărtează cu un gest amplu. Nu vrea să fie fotografiat. E nevoie de intervenţia lui Campesino pentru a relua "şedinţa" fotografică. Copiii în pielea goală mişună printre colibe. Dintr-o dată, se creează forfotă. O fetiţă a fost muşcată de un scorpion. Şamanul ucide insecta târâtoare. Femeile tribului pregătesc o poţiune de ierburi şi o scapă pe fetiţă de orice pericol. Sunt doar secvenţe obişnuite din viaţa indienilor Koguis. Aceştia, amabili, ne întind şi nouă bucăţile de trestie de zahăr secţionate cu maceta din care se prelinge o substanţă zaharoasă care îţi dă energie. Nu plecăm însă înainte de a observa cele câteva plante de coca crescute în spatele colibelor. Pentru Koguis, mestecatul frunzelor de coca face parte din tradiţie şi, alături de trestia de zahăr, oferă energia vitală pentru supravieţuirea la mare altitudine.


COQUITA. "Mâine dimineaţă vom merge la un laborator de cocaină", ne spune Campesino în timp ce, osteniţi, ne uităm cu jind la hamacele în care aveam să ne petrecem noaptea. Întunericul este fulgerat de insectele zburătoare luminescente ce se aşează pe plasa de protecţie întinsă peste hamac. Trăim senzaţia că ne aflăm într-un coşciug moale, înconjurat de sunetele adânci ale junglei şi ale golurilor dintre munţi. Dimineaţa ne găseşte înfriguraţi în jurul unei căni de cafea amestecată cu cacao. Cafeaua columbiană este cea mai bună din lume!

El Campesino ne prezintă un alt om al muntelui care ne va duce spre laboratorul din junglă. Acest om, un ţăran tânăr din regiune, este unul dintre cei mulţi care lucrează la transformarea frunzelor de coca în pasta ce în final este transformată în pulbere albă. La fel ca şi alţii înaintea lui, tânărul explică faptul că nu există altă posibilitate de subzistenţă în zonă. Mare parte din vină, spun localnicii, o are guvernul care a dat cu ierbicide din avioane în urmă cu câţiva ani ca să stârpească plantaţiile de coca însă au distrus în felul ăsta şi culturile de cartofi şi de alte legume. Ironia sorţii, planta care creşte parcă mai viguroasă pe aceste terenuri tratate este coca. Însoţitorul nostru nu are deloc faţă de criminal. El câştigă foarte puţin din procesarea frunzelor de coca şi abia îşi întreţine familia. Mult mai sus pe lanţul traficului se fac banii cei mulţi.


Sub lentila aparatului de filmat, tânărul ne arată tot procesul de producere a cocainei în laboratorul ascuns de vegetaţia deasă a junglei. Dintre ingredientele folosite pentru macerarea frunzelor de coca nu lipsesc sarea, varul, soda caustică, benzina şi acidul sulfuric. Vizualizarea procesului ar fi coşmarul oricărui consumator de cocaină care dă bani grei pe drog în Europa sau Statele Unite. Frunzele se toacă pe pământ, se amestecă bine cu sare şi var, se ţin la "dospit" cu benzină, într-un butoi, borhotul se aruncă, benzina se separă de suspensia cu alcaloid prin tratare cu acid sulfuric, acidul se neutralizează cu sodă caustică, suspensia de coca în apă se purifică apoi cu permanganat de potasiu, smântâna rezultată se filtrează prin tifon şi rămâne, la finalul unei munci monotone şi cât se poate de împuţite, un boţ de cocaină bază. Câte un boţ pe zi şi, la două săptămâni, "farmacistul" obţine un kilogram de pastă de cocaină curată, naturală, fără "E"-uri, Dumnezeu pe pământ…


LOS DINEROS. Nu departe de laborator, se află şi plantaţia de coca de unde tânărul îşi alimentează afacerea. Ţăranii jumulesc arbustul, frunza creşte la loc o dată la trei luni, aşadar patru recolte pe an, laboratorul din junglă produce de duduie… Pasta de coca, produsă aici, ajunge la o fermă din zonă unde este transformată în pulbere. De aici ia drumul traficanţilor care o exportă spre SUA şi Europa. Conform celui mai recent studiu al ONU, consumul de cocaină a atins, în ultima perioadă, nivele record în Europa şi SUA. Pe drumul de la laboratorul din jungla columbiană până în capitalele europene, inclusiv Bucureştiul, marfa înregistrează o creştere de preţ per gram de la jumătate de dolar la 100 de dolari. Şi asta în condiţiile în care puritatea drogului este şi ea diluată până în momentul când cocaina ajunge pe pieţele vestice. Rata profitului, de douăzeci de mii la sută pe întregul traseu ilicit, e întrecută cel mult de afacerile cu diamante…

Consecinţele acestui trafic, morţile cauzate de praful alb, sunt însă departe de luxurianta junglă columbiană unde Campesino şi tânărul stăpân al laboratorului au alte griji care-i transformă în micuţe rotiţe în industria globală a morţii.


Îl lăsăm pe ţăranul care nu demult a împlinit 18 ani să îşi gătească mai departe pasta de cocaină în bucătăria morţii din inima junglei. Vecinii lui urmau să vină cu sacii de frunze, ca el să le prelucreze. La 20 de kilograme de frunze iese unul de pastă, calitatea întâi. Adică vreo mie jumătate de dolari. Banii se împart pe din două, proprietarii frunzelor şi fabricantul îşi împart şi riscul. Dacă vine armata, lor le aruncă pesticide pe arbuştii de coca, lui îi prăjesc fabrica. A doua zi, altă colibă din crengi îşi face apariţia pe firul râului, alte bidoane cu benzină, acid sulfuric şi sodă caustică, picioarele ţăranilor croiesc o nouă cărare prin junglă, cărăuşul care strânge "recolta" de calupuri de cocaină are să afle noua adresă, de unde să încarce pe măgar preţioasa pastă bună de export.


Nici cultivatorii de coca, nici tânărul fabricant nu pun "botul" pe "produsul finit". Chiar se strâmbă când îi întrebi. E clar că îi cunosc în amănunt virtuţile distructive. Ştiu bine că "marfa" lor face victime nu doar pe continentele lumii, ci şi în ţara lor. Sunt cartiere în capitala Columbiei, Bogota, unde drogaţii se târâie ca şerpii pe pământ, cu mâinile întinse, cerşind o… priză de coca.


Ne despărţim de tânărul fabricant de coca şi nu luăm amintire nici un pic de marfă. Doar unul dintre membrii expediţiei are ditamai caria înfundată cu vată, îmbibată cu pastă de coca. E un norocos: îl lovise o nevralgie cumplită şi era alergic la ibuprofen. Puternicul anestezic, administrat de Campesino, i-a făcut viaţa suportabilă vreme de trei zile. La coborârea de pe Muntele Traficanţilor, în drum spre Santa Marta, o patrulă a armatei ne-a percheziţionat cu băgare de seamă bagajele. E drept, soldaţii căutau mai ales arme şi piese arheologice. Posesia drogurilor, în cantitate mică, este tolerată în Columbia. Însă nici un om cu scaun la cap nu şi-ar permite să rişte un popas în puşcăriile columbiene, atât de nasoale încât, prin comparaţie cu ele, închisorile româneşti sunt hoteluri de trei stele.

Speedy de la Otopeni

După o escală de câteva ore la Paris, cursa Air France a aterizat, în sfârşit, la Bucureşti. Rând pe rând, toţi pasagerii avionului au părăsit aeroportul după ce şi-au luat în primire bagajele, ce fuseseră în cală, de pe banda transportoare. Toată lumea cu excepţia noastră: "pasagerii columbieni". Bagajele noastre nu mai soseau şi oboseala zborului se simţea din ce în ce mai tare. Dintr-o dată, pe bandă şi-a făcut apariţia un căţeluş simpatic care a început să zburde. Căţeluşul, aflat la capătul unei lese ţinute de cealaltă parte de un ofiţer de frontieră era unul dintre câinii anti-drog folosiţi de autorităţile de pe aeroport pentru a găsi eventualele narcotice ascunse în bagaje. Şi iată că apar şi bagajele noastre. Ofiţerul de frontieră începe să-l îndemne pe căţeluş: "Hai Speedy! Caută!". Se face lumină: acum ştim de ce am fost lăsaţi în aşteptare! Autorităţile de pe Otopeni au fost înştiinţate că venim din Columbia. Dar Speedy nu găseşte nimic în neregulă pe bandă şi noi credem că putem să ieşim din aeroport şi să plecăm spre casă. Deja aşteptarea noastră durase în jur de o oră. Cu rucsacurile în spate facem cei câţiva paşi spre ieşire când alt funcţionar ne opreşte şi ne cere actele. Suntem invitaţi, pentru percheziţie, într-o cămăruţă a aeroportului. Nici aici nu se găseşte nimic. În schimb însă, poliţiştii ne cer să golim bagajele. Zis şi făcut! Ciorapi murdari şi tricouri asudate în jungla columbia-nă ies la iveală pe o masă de metal. Între timp, stăpânul lui Speedy îl îndeamnă din nou pe acesta să adulmece rucsacurile. Probabil plictisit de atâta insistenţă, Speedy se apropie de unul dintre rucsacuri şi se agaţă cu dinţii de un buzunar lateral. Feţele poliţiştilor se luminează. Schimbă rapid semne între ei indicând, cu coada ochiului, buzunarul lui Speedy. Ni se spune să scoatem ce avem acolo. Şi astfel, din buzunar iese la iveală o altă pereche de ciorapi împuţiţi de o îndoielnică culoare vişinie, culoare rapid împrumutată şi de obrazul stăpânului lui Speedy. Într-un final, sătui şi ei de mascaradă, poliţiştii ne invită să trecem bagajele prin scannerul cu raze X. Se mai iau de o pungă de cafea, de nişte bomboane dar îşi dau seama că au irosit şi timpul lor şi pe al nostru de pomană.


Poftă bună la cocaină

Dacă marijuana e considerat un stupefiant "pentru toată lumea", heroina este "a păduchilor", canabisul e "pentru studenţi", ei bine, cocaina e un drog al "aristocraţiei". Vedem în filme că odrasle de milionari trag pe nas "liniile albe", citim despre orgiile patronate de vedete ale Hollywood-ului şi aflăm din confesiunile starurilor scenei cât de popular e consumul cocainei în lumea bună pe continentul european şi pe cel american. În România, au făcut obiectul scandalurilor legate de consum de droguri (dar şi al anchetelor penale) odraslele de bani-gata. Robert Mircea Sandu , nepotul preşedintelui FRF, a intrat în puşcărie pentru trafic de cocaină, în vreme ce Raluca, sora lui, a scăpat refugiindu-se în SUA. Ion Ion, fiul lui Ţiriac, a scăpat la mustaţă de condamnare. Cariera lui Adrian Mutu a fost pe muchie de cuţit. Consumul de cocaină, recunoscut de fotbalist, i-a dinamitat serios popularitatea.
Mult-prea controversatul Nicu Gheară, care îi este naş, face obiectul numeroaselor anchete de presă, dar şi al atenţiei serviciilor de informaţii, fiind suspectat că este unul dintre marii furnizori de cocaină ai protipendadei bucureştene. Cârciuma
lui, Karma, a fost închisă la un moment dat de poliţie, pentru că devenise un paradis al consumatorilor şi traficanţilor. Cântăciosul Tudor Sişu, gurist la modă într-o vreme, este pentru a doua oară la puşcărie pentru trafic. Cântăcioasa Ileana Lazariuc, cunoscută mai ales pentru farmecele trupeşti, a scăpat ieftin, a ajuns doar martor în procesul lui Robert Sandu. Şi lumea politică pute a cocaină, dacă amintim doar cazul consilierului parlamentar Potoroc, arestat pentru trafic, sau al Deliei, soţia celui mai căutat traficant român de droguri, Dorel Popa, şefa cabinetului unui senator din Oradea. Cu siguranţă, filmul care însoţeşte acest articol şi poate fi vizionat pe www.jurnalul.ro, le este destinat lor, alături de româneasca urare: "Poftă bună!"
  • Valentin Zaschievici


Efecte

Cocaina este unul dintre drogurile de mare risc ce produc în foarte scurt timp dependenţă psihologică. Psihotrop din categoria stimulenţilor, sti-mulează sistemul nervos prin creşterea dopaminei în sinapsele anumitor regiuni cerebrale. Poate fi prizată, fumată sau injectată. Efectele psihologice sunt, în funcţie de doză: senzaţie de euforie, scădere a oboselii şi creştere a performanţelor sportive, creştere a capacităţii de concentrare. În doze mari apar psihoze, stare de iritare, frică, halucinaţii. Pe termen lung, senzaţia de bunăstare se diminuează, lăsând loc reducerii performanţelor sexuale, pierderii poftei de mâncare, episoadelor depresive. Efectele fizice variază, de asemenea, în funcţie de doză. În caz de intoxicaţie se instalează transpiraţie abundentă (sau frisoane), starea de vomă, agitaţie psihomotorie, febră musculară, dilatarea pupilelor. Atacul de cord este un deznodământ des întâlnit al cocainomanilor. www.ana.gov.ro
from jurnalul

Fericirea se ascunde într-o cană


Deşi descoperită de mayaşi acum 3.000 de ani, prima reţetă de ciocolată caldă a fost scrisă în 1631, în cartea doctorului spaniol Antonio Colmenero de Ledesma: “Un tratat interesant despre natura şi calităţile ciocolatei”. “Ciocolata supremă”, dacă putem să numim aşa reţeta, avea printre ingrediente următoarele delicii: o sută de boabe de cacao, o mână de seminţe de anason şi două mâini de seminţe de vanilie (în lipsa lor se putea folosi apă de trandafiri – un alt ingredient utilizat adeseori în bucătăriile de altădată), puţină scorţişoară, o duzină de migdale şi aceeaşi cantitate de alune, cam 225 g zahăr (după sistemul de cântărire de astăzi). La sfârşit se adăuga suficient annatto (condiment specific Americii de Sud, întâlnit şi sub numele de rocou), cât să-i dea culoare. În opinia autorului, ciocolata era o băutură sănătoasă, care îngrăşa, îi făcea pe oameni să aibă o judecată dreaptă şi să fie binevoitori.

DIFERENŢE. Deşi la început exista o confuzie între cacaua caldă şi ciocolata caldă, acestea sunt astăzi bine delimitate. Cacaoa are în compoziţie pudră de cacao, apă sau lapte şi un îndulcitor. Ciocolata caldă este mult mai consistentă, fiind preparată exclusiv din ciocolată (tablete, măcinată, rasă sau sub formă de fulgi), în stare lichidă, căreia i se adaugă diverse mirodenii, ceea ce o face deosebit de plăcută, interesantă şi mereu nouă.

INOVAŢII. Reţetele secolului al XXI-lea sunt mai “îndrăzneţe”, putându-se adăuga în compoziţie lichior, cremă de Whisky, cafea granulată, mentă sau pudră de chilli. De asemenea, ciocolata caldă poate fi preparată şi în cuptorul cu microunde. Laptele se lasă timp de trei minute la temperatura maximă. Se adaugă apoi ciocolata, zahărul, un ou bătut şi scorţişoara. Se mai lasă în cuptor alte 3-4 minute, până când face spumă, având însă grijă să nu clocotească. Pentru o ciocolată caldă şi mai aromată se poate recurge la un mic truc. Se pune în cană puţină scorţişoară proaspăt măcinată şi apoi se toarnă ciocolata. Se amestecă şi se ornează cu frişcă. Este un deliciu!

Ciocolată

Ingrediente: 300 ml lapte, o jumătate de păstaie de vanilie, un ardei iute roşu, un beţişor de scorţişoară, 50 g ciocolată uşor amăruie.

Preparare: Laptele se pune la fiert într-o tigaie şi se adaugă păstaia de vanilie despicată, scorţişoara şi ardeiul iute, fără seminţe şi vinişoare, tăiat în două. Se pune ciocolata rasă şi se lasă pe foc până când se topeşte. Se lasă să stea deoparte timp de 10 minute. Se strecoară şi apoi se toarnă în căni. Dacă nu sunteţi foarte încântaţi de gustul picant, puteţi să folosiţi doar o jumătate de ardei iute sau chiar mai puţin. Nu renunţaţi cu totul la el dacă vreţi să gustaţi din băutura preferată a magnificilor regi mayaşi.

from jurnalul

Diplomaţi şi gurmanzi, mărturia unui ministru

Gastronomia a jucat întotdeauna un rol important în diplomaţie. Nu de puţine ori, negocierile care erau tergiversate “la masa tratativelor” îşi găseau o mai rapidă soluţionare atunci când erau reluate, neoficial, la dineurile oferite diplomaţilor.

Într-o scrisoare din anul 1934, către publicistul Constantin Bacalbaşa, George Derussi – fost ministru de Externe al României timp de o lună (17 decembrie 1921-19 ianuarie 1922), însă altminteri diplomat de carieră, cu diferite misiuni la ambasade din Europa ale Regatului României – făcea următoarea mărturisire: “Cu toate că am petrecut o viaţă în cariera diplomatică, învinuită, de altfel, pe nedrept de a fi adăpostul tuturor lacomilor şi mâncăcioşilor, mărturisesc că nu mi-a rămas din această lungă activitate nici o slăbiciune gastronomică”.

RUSUL. În scrisoarea citată – publicată de C. Bacalbaşa în volumul său “Dictatura gastronomică” –, Derussi, referindu-se la rolul important pe care l-a jucat gastronomia “în contactul dintre oamenii de stat ai diferitelor ţări”, citează câteva nume de diplomaţi, delegaţi la congresele ce au urmat războiului ruso-turc (pentru români, Războiul de Independenţă) din 1877-1878. “Cronicarii spun că cel mai bun bucătar îl avea d. d’Oubril, al III-lea plenipotenţiar rus”. Cine era însă baronul d’Oubril? Alături de Prinţul Alexandr Gorceakov şi Contele Şuvalov, a făcut parte din delegaţia Rusiei la Congresul de la Berlin de la 13 iunie-13 iulie 1878. Se trăgea dintr-o familie cu tradiţie diplomatică, tatăl său fiind secretarul legaţiei Rusiei la Paris, pe timpul lui Napoleon Bonaparte. Faima de gurmand a tatălui a fost moştenită şi de fiu.

TURCUL. La acelaşi congres berlinez ieşea în evidenţă, ca rafinat gastronom, şi reprezentantul “învinsului”. Alexandru Caratheodory Paşa, primul delegat turc, era recunoscut ca o gazdă desăvârşită, îmbinând eticheta europeană şi cutumele orientale. După ce negociase cu Rusia Tratatul de la San Stefano, în termeni favorabili Imperiului Otoman, îi revenise sarcina de a obţine o pace la fel de amiabilă în 1878. Prinţul de Hohenlohe-Schillingsfürst, unul dintre delegaţii germani la Berlin, în memoriile sale, publicate în 1906 de o editură londoneză, descrie cu lux de amănunte felul în care se desfăşurau întâlnirile diplomatice, inclusiv dineurile oficiale sau mesele secrete ale oamenilor de stat. Aminteşte în paginile cărţii şi de “extraordinarul pilaf servit la una din aceste mese şi din care comesenii, în cap cu cancelarul Bismark, se serveau de câte două ori – ceea ce nu-i împiedica apoi să trateze soarta Imperiului Otoman la fel cu pilaful lui Caratheodory Paşa”.

Dacă Hohenlohe s-a lăsat impresionat de “pilaful paşei”, Derussi n-a fost copleşit de dineurile feţelor împărăteşti la care a fost oaspete: “Nici tradiţionalul Rindfleisch la masa Împăratului Frantz Iosif, nici monumentalele «Taş-Kebaburi» servite în castroane de aur masiv la Curtea Sultanului Abdul Hamid, nici măcar meniurile schimonosite ale Ţarului Ferdinand al Bulgariei nu mi-au lăsat vreo amintire deosebită”. Mărturisirea avea să-i facă pe unii dintre contemporanii săi să considere că tocmai această “neputinţă” de a aprecia bucatele puternicilor lumii a făcut ca timpul petrecut ca ministru de Externe să fi fost atât de scurt!

from jurnalul national

Cele mai hot maşini sport pentru anul 2008

Lamborghini Reventon

Viteza şi stilul încă sunt cuvintele de ordine când vine vorba de maşini sport. Vânzările din anul 2007 arată că bogaţii devin din ce în ce mai bogaţi, dar, ţinând cont de faptul că şi vârsta înaintează, producătorii caută multe alte elemente care să facă maşinile lor cele mai iubite.

Încep remodelările maşinilor, exemple de recondiţionare în anul următor fiind Audi TT şi Dodge Viper SRT10. Una dintre cele mai aşteptate apariţii, Nissan GT-R, este programată în primăvara anului 2009. Printre modelele aşteptate în 2008 se numără Maserati Gran Turismo, un Coupé elegant, şi Audi R8, o maşină cu un look extraordinar. De asemenea, pentru 2008 este programată prima maşină sport electrică, Tesla Roadster.

Producătorii afirmă că maşina va putea atinge 100 km/h în mai puţin de 4 secunde. Potrivit Power Information Network, segmentul maşinilor sport este încă dominată de cumpărătorii tineri, cu o medie de vârstă de 42 de ani, dar se pare că în ultimii ani această medie a început să crească. Iată o listă a celor mai aşteptate maşini pentru anul următor:

Lamborghini Reventon

Că tot vorbim despre exclusivitate, Reventon va ajunge în mâinile a doar 20 de bogătaşi şi au fost deja rezervate toate exemplarele. Ca şi Murcielago LP640, după care a fost inspirată, această maşină cu un look extrem a fost denumită după un taur de lupte şi promite multe datorită motorului V12, de 6,5 litri şi 650 de CP. Caroseria este făcută din fibră de carbon, iar carlinga hight-tech este stilizată după un avion jet de luptă, cu instrumentaţia făcută doar din ecrane LCD.

Dodge Viper SRT10

Viper SRT10 Coupé şi Roadster renasc în 2008 cu un motor V10 care produce 600 de CP, atingând viteza de 100 km/h în mai puţin de 4 secunde. De asemenea, are schimbător de viteze manual cu 6 trepte, îmbunătăţiri ale frânelor şi o priză de aer pe capotă

Ferrari F430 Scuderia

Această maşină cu producţie limitată, variantă îmbunătăţită a Ferrari F430, este probabil cea mai apropiată variantă legală a unei maşini de curse. Cu o greutate mică, 1.260 de kg, motor V8 cu 510 CP, atinge viteza de 100 km/h în 3,5 secunde, aproape la fel de repede ca legendara Ferrari Enzo.

Lotus Elise/Exige

Deja plasându-se printre cele mai uşoare, rapide şi eficiente maşini sport disponibile, Elise şi Exige Coupé devin mai rapide în 2008. Elise primeşte un motor cu 4 cilindri cu 220 CP, iar Exige primeşte varianta cu 240 CP. Exige poate atinge 100 km/oră în 4 secunde, consumul de benzină este redus, are airbag-uri şi alte mici îmbunătăţiri.

Nissan GT-R

În curând va ajunge şi în America după mai mult de un deceniu de absenţă. Această maşină, numită anterior Skyline GT-R, este inclusă în categoria maşinilor sport de top mai ieftine. Un motor V6 dublu turbo atinge suta de km pe oră în mai puţin de 4 secunde. Datorită apariţiilor în atâtea jocuri, GT-R-ul atrage atât pasionaţii auto, cât şi pasionaţii tehno. Creatorii popularului joc Gran Turismo au ajutat la designul panoului de instrumente.

Maserati Gran Turismo

Noua Gran Turismo pentru 2008 aduce, în sfârşit, pe piaţă un model cu un look modern, în două uşi şi cu 4 locuri. Motorul are un design inspirat de cel al Ferrari-ului şi este un V8 cu 4,2 litri. Are cutie de viteze în 6 trepte, automată. Suspensiile independente stabilizează maşina când este supusă accelerării extreme şi frânei bruşte.

Porshe 911 GT2


Evaluată undeva la 200.000 de dolari, GT2-ul este cea mai puternică maşină de stradă legală. Se observă imediat sistemele din faţă de aspirare a aerului şi un spoiler unic în spate. Motor de 3,6 litri, dublu turbo, trimite 530 CP roţilor din spate. Viteza de 100 km/h este atinsă în puţin peste 3,5 secunde, iar viteza maximă este de peste 320 km/h. Au apărut şi alte mici îmbunătăţiri, precum discurile de frână din fibră de carbon sau ceramică.

Mercedes-Benz SLR McLaren Roadster

O nouă versiune de stradă a Coupé-ului valorează undeva pe la jumătate de milion de dolari. Atât SLR McLaren Roadster cât şi Coupé-ul au fost dezvoltate cu ajutorul partenerului Mercedes Formula 1, McLaren. Plafonul se lasă în aproximativ 10 secunde, iar viteza de top este de 320 km/oră.

gandul.info

Filmele erotice sunt interzise în China


China interzice filmele erotice, cenzura declarând cã producãtorii de astfel de filme vor fi excluşi din showbiz şi nu vor putea concura pentru nici un premiu cinematografic naţional, transmite agenţia Adnkronos.

UTOPIE. Decizia este o luare de poziţie paradoxalã - noteazã agenţia citatã - deoarece pornografia şi nuditatea sunt deja tabuuri în China. Potrivit Beijing News, Administraţia de stat pentru Radio, Cinematografie şi Televiziune a cerut studiourilor sã nu producã filme ''cu imagini de sex explicit, viol sau prostituţie''. Potrivit „Ziarului Poporului”, în colimator s-ar afla şi ''vulgaritãţile verbale, cântecele maliţioase şi efectele sonore cu conotaţii sexuale''. Regizorii şi interpreţii vor fi excluşi de la premii şi oricine este implicat în realizarea de filme erotice ar putea fi supus interdicţiei de a apãrea, timp de cinci ani, în emisiuni de divertisment. Cenzura chinezã nu poate fi ocolitã de nimeni, nici mãcar de regizorul Ang Lee: recent, filmul sãu erotic ''Luxuria'' - premiat cu Leul de Aur la Festivalul Filmului de la Veneţia şi care va rula începând din 4 ianuarie şi în Italia - a fost distribuit şi aclamat în China, dar numai dupã ce au fost tãiate scenele de sex mai explicite, conchide agenţia citatã.

from jurnalul

Cele 9 principii originare in alimentatie




Vrei sa-ti croiesti viata in asa fel incat sa fii in armonie cu radacinile din care te-ai dezvoltat? Iata 9 pasi “inapoi” catre propriul tau viitor:

1. Mananca in fiecare zi intre 8-10 fructe si legume diferite, de toate culorile, sau macar cate 2 la fiecare masa si gustare.
2. Carbohidratii sunt baza dietei si provin dintr-o varietate de legume cu amidon, cereale integrale, fructe, legume si miere. Trebuie sa mananci cel putin 50 g de fibre pe zi.
3. Ca sa reduci grasimile saturate si sa cresti cantitatea de grasimi nesaturate in defavoarea celor saturate mananca piept de pasare curatat de piele, peste, fructe de mare si carne de vanat, ca sursa de carne. Alege numai produse din lapte degresat.
4. Grasimile sanatoase dintr-o dieta provin din acizii grasi omega-3 care se gasesc in peste, vanat, nuci si semintele de in, si din grasimile nesaturate continute in alune, avocado, masline, ulei de masline si ulei de rapita.
5. Gusta, nu te imbuiba, si ia 5-6 mini-mese pe zi.
6. Evita sau limiteaza mancarea procesata, care are prea mult zahar, faina rafinata, sare si aditivi.
7. Bea apa, cel putin 8 pahare sau 2 l pe zi.
8. Daca iei in greutate mai mult de 2 kg, tine de buna voie post pentru o vreme, scazand consumul de calorii si crescand activitatea zilnica.
9. Ia suplimente nutritive si vitamine, cu responsabilitate.
from citynews

Ceramica şi lemnul, surse de microbi


Din ce în ce mai mult se simte o orientare a consumatorilor către restaurante tradiţionale sau către cele rustice! În jungla de betoane, metal şi inox, a găsi o asemenea oază este un adevărat răsfăţ pentru un consumator. Şi totuşi, la ce trebuie să fim atenţi atunci când optăm pentru un restaurant tradiţional?

Cu toate că vesela din lemn sau din ceramică smălţuită face parte din arsenalul de rezistenţă al oricărui restaurant tradiţional sau rustic, trebuie acordată o atenţie specială la manipularea şi la igienizarea acestora. Astfel, vesela din ceramică smălţuită pentru restaurant trebuie să fie de o calitate superioară celei destinate uzului în consumul domestic: stratul de smalţ trebuie să fie mai gros, vesela din ceramică se foloseşte mai des în restaurant decât acasă. De asemenea, pigmenţii coloraţi folosiţi la pictarea veselei trebuie să fie naturali. Odată ciobită, vesela trebuie să fie îndepărtată: fisurile pot fi un potenţial pericol de tăiere pentru consumator, dar şi o nişă de recontaminare cu bacterii pentru preparatul montat într-un asemenea vas ciobit. Schimbarea veselei din ceramică pictată ar trebui să se facă cu o frecvenţă mai mare decât la alte materiale, atât din raţiuni estetice, cât mai ales de siguranţa consumatorului.

Platourile de lemn, cu trei sau patru alveole scobite, utilizate pentru servirea simultană a fripturii cu garnitura, salata şi sosul sunt iarăşi cu un risc deosebit pentru consumator. În primul rând, esenţa din care sunt confecţionate acestea este o esenţă moale, de regulă brad, care este şi uşor, ceea ce face ca atunci când porţionăm friptura sau o bucată de castravete să înţepăm “farfuria” şi să luăm şi o porţie de lemn. În al doilea rând, igienizarea este foarte dificilă, o clătire cu apă la 90 oC fiind practic imposibil de realizat. În al treilea rând, lemnul păstrează cel mai bine mirosurile. De regulă, aceste platouri trebuie păstrate în spaţii bine ventilate, pe stative care să asigure circulaţia aerului, astfel încât atunci când sunt folosite pentru servirea preparatelor să nu exalte un “Turnul Babel” al aromelor.

Sunt o suporteră înfocată a bucătăriei româneşti tradiţionale şi cred în valorile ei culturale, dar cred că siguranţa consumatorului este mai importantă decât orice. Şi mai cred că operatorii unor astfel de restaurante au de protejat nu numai propria imagine, ci mai ales securitatea consumatorului. (Dr ing. Gabriela Berechet)

from jurnalul

Basescu, fluierat de Anul Nou

Presedintele Traian Basescu i-a surprins neplacut pe romani, tinind un discurs neobisnuit de lung si de plictisitor pentru noaptea de Revelion.

Traian Basescu a parut destul de crispat

in Piata Constitutiei

Vorbindu-le despre „obiectivul strategic“, „miza“, „mediu curat“ sau „militari“, seful statului si-a surprins neplacut asistenta strinsa in Piata Constitutiei din Bucuresti, prin discursul oficial cu prilejul Anului Nou. Lungimea discursului a atras si citeva fluieraturi si huiduieli.

Cu incepere din 2004, de cind si-a preluat mandatul la Palatul Cotroceni, Traian Basescu ii obisnuise pe romani cu un nou tip de discurs de Revelion: scurt si cu fraze simple, dar care contineau mesaje-forta. Era o schimbare totala fata de alocutiunile scortoase sau strict oficiale si inregistrate in prealabil din vremea lui Ion Iliescu sau a lui Emil Constantinescu. De cele sinistre ale lui Nicolae Ceausescu nici nu mai vorbim.

In alocutiunea din acest an, presedintele a surprins mai intii prin lungul sir de „mize“. Traian Basescu a spus, astfel, ca la un an de la intrarea in Uniunea Europeana „avem alte mize, miza noastra astazi este un sistem de educatie performant. O alta miza a romanilor si a Romaniei este un sistem de sanatate care sa ne satisfaca exigentele si nevoile. O alta miza este sa incepem marile constructii destinate modernizarii sistemului rutier romanesc, constructia autostrazilor. O alta miza este sa avem un mediu curat, sa traim in ambianta cu mediul“. A continuat cu obiectivele: „Toate acestea nu pot fi realizate daca nu ne realizam obiectivul strategic, acela ca romanii sa traiasca mai bine in tara lor“.

Deliciul discursului de Revelion a fost reprezentat de urmatoarea fraza: „Astazi, romanii nu mai au dreptul sa nu fie exigenti si avem trei conditii pe care trebuie sa le realizam in asa fel incit mizele noastre, obiectivele noastre sa devina realitate“. Una dintre conditii este „sa reusim sa fim solidari, sa fim solidari intre noi, sa fim solidari cu obiectivele noastre“. A marturisit, mai apoi, ce-l framinta in noaptea dintre ani: „Gindurile mele se indreapta acum nu numai catre obiectivele si mizele noastre. Ma gindesc la romanii care sint departe“. Aici i-a avut in vedere, „in primul rind, pe militarii romani care isi fac datoria fata de tara in teatrele de operatii“, dupa care a trecut la cei din diaspora obisnuita sau din cea plecata la munca.

Alta data, Traian Basescu venea cu mesaje-forta, dar pe intelesul tuturor. Lecturarea mesajelor de Revelion arata o involutie din punctul de vedere al continutului. „Am venit sa va spun ca va iubesc! Va iubesc pe voi, cei 22 de milioane de romani care traiti aici, intre granitele tarii, si la fel de mult ii iubesc si pe cei sase milioane de romani care traiesc in toata lumea!“, era mesajul sau simplu din 2004/2005. „Locul nostru este in Europa, acolo unde impreuna vom construi propriul destin“, spunea el, fara sa fie complicat, la Revelionul 2005/2006.

„Ne apropiem de momentul extraordinar al libertatii noastre depline, ne apropiem de momentul solidaritatii noastre cu alte 480 de milioane de cetateni. Am ajuns aici pentru ca ati vrut voi si am ajuns aici pentru ca cetatenii Uniunii ne-au ajutat“, declama, cald si calm, in mesajul de la Revelionul 2006/2007. De data aceasta si mina arborata a fost una scortoasa, nemaifiind relaxat ca in anii anteriori.

from cotidianul

TATA MOTORS - PRINCIPALUL CANDIDAT LA PRELUAREA JAGUAR ŞI LAND ROVER

Constructorul auto american Ford a desemnat joi producătorul indian Tata Motors drept ofertantul principal cu care va discuta vânzarea subsidiarelor sale din Marea Britanie - Jaguar şi Land Rover. Al doilea constructor auto american a anunţat într-un comunicat oficial că a intrat în faza „negocierilor concertate la nivel de detalii” cu Tata Motors, ceea ce înseamnă că producătorul auto indian a fost desemnat ofertantul preferat la preluarea mărcilor Jaguar şi Land Rover.

„Mai sunt de rezolvat o multitudine de aspecte şi, deşi nu s-a ajuns deocamdată la o decizie definitivă, vom continua discuţiile cu Tata Motors în următoarele săptămâni”, a declarat vice-preşedintele Ford Europa, Lewis Booth.

Tata Motors a reuşit astfel să se situeze în faţa fondului de american de investiţii One Equity Partners şi a unui consorţiu format din Apollo Partners şi Mahindra&Mahindra. În ultimele luni, toţi cei trei ofertanţi au purtat discuţii atât cu Ford, cât şi cu sindicatele şi guvernul britanic, interesate de păstrarea locurilor de muncă la uzinele Jaguar şi Land Rover.

Analiştii evaluează Jaguar şi Land Rover la aproximativ 8,2 miliarde dolari (2,5 miliarde dolari pentru Jaguar şi 5,7 miliarde dolari pentru Land Rover), pe baza vânzărilor înregistrate anul trecut, fără a ţine cont însă de datorii şi nici de capitalul necesar pentru modernizarea facilităţilor de producţie.

Rompres

ROMANIA II STRICA SOMNUL LUI DONADONI


Echipa sa este campioana mondială en-titre şi se află între marile favorite la câştigarea EURO 2008, dar selecţionerul italian Roberto Donadoni se gândeşte cu emoţii la un posibil eşec, naţionala României dându-i mari emoţii, anunţă Gazzetta dello Sport.

"Italia e printre favorite la câştigarea EURO 2008. E ca un Campionat Mondial. Ştiu că va fi foarte dificil, dar nu mă plâng. Dacă lucrurile nu vor merge bine, ne-am putea găsi circumstanţe atenuante. Pe mine România nu mă lasă să dorm liniştit", a spus Donadoni.

Naţionala României va juca pe 13 iunie cu Italia, la Zurich, în cea de-a doua partidă de la Campionatul European din Austria şi Elveţia.

from prosport

POŞTA ROMÂNĂ MAJOREAZĂ TARIFELE


Poşta Româna va majora de joi tarifele. Creşterea va fi de 25% pentru plicurile de corespondenţă de cel mult 20 de grame, de la 0,8 lei la 1 leu, iar pentru plicurile pâna la 50 de grame, tariful va creşte de la 1,1 lei la 1,6 lei. Tariful pentru recomandatele interne va ajunge la 1,4 lei, în timp ce pentru o scrisoare trimisă recomandat în afara ţării clientul va plăti 6 lei, cu 7,14% mai mult decât în prezent.

Pentru coletele interne, tariful va creşte cu 20%. Ultima majorare de tarife operată de Poşta Română a avut loc anul trecut, în luna august.

Antena 3

Un institut german afirmă că preţul petrolului s-ar putea dubla în zece ani


Creşterea preţurilor la petrol este departe de a se încheia, iar preţul barilului de petrol, ce a depăşit miercuri pragul de 100 de dolari, s-ar putea dubla în zece ani, a estimat azi un expert al institutului german DIW, informează AFP.

"Rezervele de petrol se reduc pe zi ce trece, iar acest lucru va conduce la creşterea preţurilor", a estimat analistul DIW, Claudia Kemfert, într-un interviu acordat cotidianului Berliner Zeitung.

"Este probabil ca în cinci ani, preţul barilului să crească la 150 de dolari, iar în zece la 200", a adăugat aceasta.

Petrolul a depăşit 100 de dolari/baril pe bursa din New York pentru prima dată în istorie, pe fondul tensiunilor geopolitice, precum recentele violenţe din Nigeria, numărul unu în producţia de petrol din Africa, şi din cauza deprecierii dolarului american.

Pentru expertul DIW, este puţin probabil ca preţurile la petrol să scadă.

"Estimez că în scurt timp vom asista la o creştere de 105 dolari/baril", a adăugat Kemfert.

from adevarul

Campania pentru Casa Albă este presărată cu minciuni, exagerări şi jumătăţi de adevăr

Candidaţii americani la Casa Albă sunt adepţii jumătăţilor de adevăr, exagerărilor sau chiar a neadevărurilor, onorând o solidă tradiţie în acest sens, potrivit organizaţiei FactCheck.org, care afirmă că a avut de lucru din plin în campania electorală din 2007, transmite AFP.

"Candidaţii la prezidenţiale ne-au dat din plin de lucru" în 2007, a rezumat Brooks Jackson, directorul FactCheck, organizaţie de pe lângă centrul de cercetare Annenberg de la Universitatea Pennsylvania.

În palmaresul enormităţilor pentru 2007 redactat de FactCheck fără pretenţii de exhaustivitate, fostul primar al New York-ului Rudolph Giuliani iese pe primul loc, cu cinci afirmaţii flagrant inexacte. FactCheck demolează unul dintre principalele sale argumente, care face din el arhitectul scăderii criminalităţii în metropola americană. În realitate, cifrele infracţionalităţii au început să scadă cu trei ani înainte ca Giuliani să îşi preia funcţia de primar, în 1994.

"Premiul" pentru culmea exagerării revine fostului guvernator de Massachusetts Mitt Romney. "În următorii zece ani vom vedea mai multe progrese şi schimbări decât a cunoscut lumea în ultimele zece secole", afirmă el într-un spot televizat.

Democraţii nu sunt nici ei iertaţi. Hillary Clinton greşeşte, potrivit FactCheck, revendicând responsabilitatea unei măsuri care acordă asigurare medicală militarilor în rezervă, aceasta existând deja la momentul la care a intervenit ea pentru a o îmbunătăţi.

Cât despre Barack Obama, el a fost criticat de mai multe instituţii de presă pentru că a afirmat, în mod greşit se pare, că sunt mai mulţi tineri de culoare în închisori decât în universităţi. Un studiu desfăşurat în 2002 de Justice Policy Institute certifică într-adevăr afirmaţia lui Obama, dar statisticile mai recente şi mai precise ale Biroului de recensământ le contrazic.

Într-un alt registru, Romney a fost nevoit să se explice după ce afirmase că şi-a "văzut" tatăl, fost guvernator de Michigan, manifestând alături de pastorul Martin Luther King. Când afirmaţia sa a fost pusă sub semnul întrebării, el a făcut trimitere la dicţionar, explicând că nu l-a văzut cu ochii săi, dar ştia de această participare.

Candidaţii actuali nu mint însă nici mai mult, nici mai puţin decât predecesorii lor, potrivit lui Brooks Jackson. "Fenomenul este legat de campanie: eşti atent la ceea ce este bine primit de public... te simţi încurajat să spui lucruri care îţi aduc voturi (...) şi adevărul nu are decât o importanţă secundară", a explicat el.

În trecut, unele exagerări au ajuns celebre şi i-au costat scump pe autori. Un exemplu este cel al lui Al Gore, candidatul democrat la prezidenţialele din 2000, care s-a lăudat că el a inventat internetul.

Însă în unele cazuri, minciunile nu le-au creat deloc probleme altor politicieni, potrivit jurnalistului Carl Cannon, corespondent la Casa Albă al National Journal care a făcut o compilaţie de minciuni prezidenţiale, după mai bine de 20 de ani de campanii pentru Casa Albă.

Astfel, la vremea lor, John Kennedy s-a lăudat că poate citi 1.200 de cuvinte în mai puţin de un minut, iar Lyndon Johnson a afirmat că are un înaintaş care a murit la Alamo, făcând confuzie cu altă bătălie împotriva Mexicului, de la San Jacinto, în care a luptat fratele unui bunic al său, dar fără să moară.

O altă anecdotă amintită de Cannon, într-un articol recent din The Atlantic, spune că Ronald Reagan s-a lăudat în faţa premierului israelian Yitzhak Shamir şi a lui Simon Wiesenthal că a filmat eliberarea din taberele morţii pentru armata americană, deşi el nu servise în Europa.

from adevarul

Comando pentru eliberarea escrocului Sever Mureşan

Organizaţia Europeană pentru Drepturile Omului susţine că mâine, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, l-ar graţia pe Sever Mureşan

Un ONG care pretinde că are susţinerea Comisiei Europene a anunţat oficial graţierea lui Sever Mureşan, arestat în Franţa. Investigaţiile preliminare ale ziarului "Adevărul" scot însă la iveală date care converg către o posibilă escrocherie.

În plasa afacerii neguvernamentale au căzut personalităţi de pe scena politică românească, precum Ion Iliescu, Gigi Becali sau Gelu Voican-Voiculescu, care figurează ca preşedinţi sau vicepreşedinţi de onoare ai acestui ONG-fantomă.

"Preşedintele francez Nicolas Sarkozy urmează să semneze la 4 ianuarie 2008 graţierea omului de afaceri Andrei Sever Mureşan, urmărit pentru tentativă de omor şi spălare de bani (…) Nu a fost o luptă uşoară.(…) Mai multe agenţii de securitate europene au dovedit că dosarul Mureşan a fost făcut la cerere şi mai ales că persoana care a cerut ca Andrei Sever Mureşan să fie pus după gratii este un înalt demnitar român, al cărui nume nu poate fi divulgat!"

Aşa sună o ştire Rompres (din 31 decembrie 2007), pe cât de senzaţională pe atât de ciudată. Senzaţională pentru că vine din partea unei agenţii cât se poate de credibile. Ciudată pentru că vorbeste despre o graţiere dinainte anunţată, fapt fără precedent în procedura judiciară internaţională clasică.

Nicolas Sarkozy şi Sever Mureşan

În comunicatul OEDO remis Rompres şi semnat de "comisarul Ştefan Rostaş", organizaţia îşi exprimă "bucuria şi reuşita în ce priveşte negocierile cu preşedinţia Franţei şi Ministerul francez al Justiţiei, pentru punerea în libertate şi anularea procedurilor iniţiate împotriva lui Andrei Mureşan de către autorităţile franceze".

Rompres mai precizează că documentul OEDO vorbeşte despre faptul că "anularea procesului «nu a fost o luptă uşoară, întrucât au fost implicate şi serviciile române, dar după o anchetă de 4 luni străduinţa agenţilor pe lângă Organizaţia Europeană pentru Drepturile Omului a fost un succes»".
În comunicatul preluat de Rompres de la Organizaţia Europeană pentru Drepturile Omului se mai susţine:

"Mai multe agenţii de securitate europene au dovedit că dosarul Mureşan a fost făcut la cerere şi mai ales că persoana care a cerut ca Andrei Sever Mureşan să fie pus după gratii este un înalt demnitar român, al cărui nume nu poate fi divulgat".

Iliescu şi Becali, membri marcanţi

Colegi cu Ion Iliescu şi Becali mai sunt Gelu Voican-Voiculescu, fiul generalului Mircea Chelaru şi Horia Alexandrescu. Chiar şi Înalt Prea Sfinţitul Pimen a ajuns până la Bruxelles pentru a gira organizaţia-fantomă a lui Rostaş.

Becali şi Iliescu i-au susţinut pe liderii OEDO

Personalităţile atrase în cursa ONG-ului au fost fotografiate alături de liderul OEDO-România Gigel Lazăr (foto, în centru). Acesta este încadrat de Gigi Becali şi Ion Iliescu, în "Cronica română", ziar care, în 2007, a făcut publică înfiinţarea la Bucureşti a unei sucursale a ONG-ului fantomă. "Un mitoman. Un nume care nu trebuie luat în seamă. Se dă prieten, se prezintă chiar un intim al preşedintelui Sarkozy. Este un infractor. Un escroc internaţional.

Un personaj care, dacă mai calcă prin România, ar putea fi arestat pentru că a împrumutat bani de la oameni onorabili fără a-i mai restitui", ne declara unul dintre membrii marcanţi ai ONG-ului despre liderul suprem, Ştefan Rostaş.

Potrivit "Cronicii române", senatorul Ion Iliescu a salutat înfiinţarea organizaţiei. În schimb, Gigi Becali, politicianul "născut cu stea în frunte", a clamat profetic: "Am intrat în această organizaţie pentru a lupta împotriva extremismului, a discriminării şi a antisemitismului. Ca bun creştin, mă oblig să lupt împotriva acestor probleme, constituite pe ură, şi nu pe iubire".

Mureşan, omul care l-a adus pe Bush senior la Bucureşti

Andrei Sever Mureşan, un infractor băgat în ...
Pentru cine nu-şi mai aduce aminte, Sever Mureşan este un fost sportiv care în anii ’90 a reuşit performanţa de a-i aduce la Bucureşti pe membrii familiei Bush, într-o vizită privată. Evenimentul "Mureşan-Bush" a fost prezentat pe larg în paginile unei cunoscute reviste franceze.

Însă marea „performanţă" a lui Mureşan este aceea de a fi intrat în vizorul autorităţilor din România şi Europa. Rompres a prezentat CV-ul infracţional al lui Sever Mureşan: "Autorităţile franceze au emis, în martie a.c. (n.r. - 2007), pe numele lui Mureşan un mandat de arestare internaţional pentru tentativă de omor, spălare de bani, fals, uz de fals şi fals de monedă, pentru fapte petrecute în 2005, pe teritoriul Franţei (...)

Numele omului de afaceri este cunoscut în România mai ales legat de falimentul Băncii Dacia Felix, pentru care a fost inculpat şi extrădat din Ungaria în 1999, fiind achitat în 2005, în România (...) Tribunalul Corecţional din Elveţia l-a condamnat, în noiembrie 2000, la trei ani şi jumătate de închisoare şi cinci ani de interzicere a sejurului, pentru escrocherie în valoare de 25 milioane de dolari în dauna Băncii Dacia Felix (...) În 2004, a mai primit un an şi jumătate, pentru evaziune fiscală, de la justiţia franceză".

from adevarul

miercuri, ianuarie 02, 2008

Franta isi ia adio de la fumatul in cafenele si restaurante


De la 1 ianuarie, in Franta se aplica masura interdictiei fumatului in cafenele, restaurante, discoteci, cazinoruri sau hoteluri. Astfel Franta se alatura altor tari euopene, ca Spania, Italia, Irlanda, Suedia sau Marea Britanie.In Germania masura s-a lovit de rezistenta patronilor, carora interdictia le amintea de o decizie similara a lui Adolf Hitler. `

Desi masura intra in vigoare de la 1 ianuarie, ministrul francez al Sanatatii a decis sa fie pusa in aplicare dupa 24 de ore, astfel incit fumatorii sa se poata bucura de o tigara in noaptea de Revelion si in prima zi a noului an.

De miercuri insa, cei care vor incalca legea risca sa primeasca amenzi usturatoare. Autoritatile vor incerca pentru inceput sa-i convinga cu vorba buna pe fumatori sa renunte la acest obicei.

Anul trecut in februarie in Franta a fost interzis fumatul in intreprinderi, scoli, spitale si in mijloacele de transport in comun. Interzicerea fumatului in baruri, cafenele si restaurante se mai aplica in opt landuri din Germania si ea s-a lovit de rezistenta patronilor, masura amintindu-le de o decizie similara a lui Adolf Hitler.

Si in Romania in 2008 ar trebui sa se interizica fumatul in restaurante, a anuntat ministrul Sanatatii.
from hotnews.ro

O taxă pentru maşinile care poluează intră în vigoare la Milano

Şoferii care conduc maşinile cele mai poluante vor trebui să achite, de miercuri, o taxă pentru a intra în centrul oraşului Milano, potrivit unei decizii a autorităţilor municipale din capitala economică a Italiei, informează agenţia de presă NewsIn.

Achiziţionarea unui permis special denumit "ecopass", zilnic sau permanent, al cărui preţ variază în funcţie de nivelul de poluare al vehiculului, va fi obligatorie pentru a trece de una dintre cele 43 de "porţi" electronice, dotate cu echipamente video, care asigură accesul în centrul istoric al oraşului Milano.

Intrarea în vigoare a măsurii, care nu vizează maşinile "prietenoase" cu mediul, adică cele care respectă normele europene, şi nici vehiculele cu două roţi, este marcată de o anumită confuzie, potrivit asociaţiei consumatorilor Codacons, care s-a plâns în presă de o lipsă de informare şi de claritate.

Primăria a precizat că vehiculele înmatriculate într-o altă ţară care nu se supun normelor europene vor fi scutite de plata acestei taxe, răspunzând astfel uneia dintre întrebările ridicate de criticii măsurii.

Potrivit estimărilor oficiale, 40.000 de vehicule - automobile cu benzină sau motorină, autobuzele diesel - care emană 90% dintre emisiile de gaze polunate din traficul rutier vor trebui să plătească zilnic această taxă de pe urma căreia autorităţile locale se aşteaptă la un venit anual de 24 de milioane de euro, bani ce vor fi reinvestiţi în transportul public.

Biletele zilnice de doi, cinci sau zece euro şi abonamentele "de liberă trecere" de 50, 125 sau 250 de euro pot fi cumpărate din data de 18 decembrie de la chioşcurile de tutun, iar din 27 decembrie şi prin internet.

Primarul din Milano, Letizia Moratti, membră a partidului lui Silvio Berlusconi, Forza Italia, a dus o bătălie acerbă chiar în rândul majorităţii sale din consiliul municipal pentru a putea promova acest proiect.

from adevarul

Cardul european de sănătate este gratuit de la 1 ianuarie 2008

Cardul european de sănătate este gratuit pentru cetăţeni, începând cu data de 1 ianuarie 2008, ca efect al unei legi pentru modificarea Legii 95 pe 2006 privind reforma în sănătate.

Potrivit actului normativ, costurile cardului european de asigurări de sănătate vor fi suportate din Fondul Unic de asigurări de sănătate, iar acest lucru înseamnă că documentul va fi eliberat gratuit pentru cetăţeni începând cu acest an.

Toate ţările europene folosesc sistemul de carduri de asigurat, iar România a primit de la Bruxelles la data de 1 ianuarie 2007 un numărul european de identificare unic, ce trebuie să figureze pe card, pentru a identifica cetăţenii români asiguraţi.

Cardurile permit decontarea serviciilor de sănătate efectuate în regim de urgenţă în spaţiul european cetăţenilor români. Distribuirea cardurilor este posibilă după şapte zile din momentul în care solicitantul depune la sediul Casei de Asigurări de Sănătate documentele necesare eliberării, dar numai solicitanţilor care sunt la zi cu plata contribuţiei către Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Serviciile de distribuţie vor fi asigurate de Poşta Romană, cardul fiind livrat solicitanţilor ca scrisoare recomandată simplă. Asiguratul va primi avizarea prin poştă în termen de şapte zile lucrătoare de la data depunerii cererii şi la adresa indicată de acesta. Cardul va fi livrat asiguratului personal. În cazul nerealizării livrării către asigurat a cardului, acesta va fi livrat casei de asigurări de sănătate emitente în termen de 15 zile de la trimiterea primului aviz în cutia poştală a asiguratului.

Cardul european de sănătate permite asiguratului aflat în călătorie în statele membre UE accesul la servicii medicale fără să mai fie necesară încheierea altei asigurări private de sănătate. Cetăţenii români beneficiază de îngrijiri medicale în aceleaşi condiţii ca şi cele oferite cetăţenilor ţării respective de sistemul public de asigurări de sănătate.

from adevarul

Gusturile bizare intaresc marcile de alimente


Companiile de pe piata autohtona au lansat provocari „de sezon” pentru papilele gustative ale consumatorilor. Castigurile se vad in valoarea marcii, nu in conturi.


Combinatiile ciudate de arome din alimente sunt o provocare pentru papilele gustative ale consumatorilor si sunt destinate sa creasca valoarea brandului, nu neaparat sa ridice spectaculos vanzarile.

Rafturile magazinelor din Romania sunt pline de produse „cu gust de...”, cu preturi similare celor din varianta „clasica”.

De la salamul cu ardei, la margarina cu lecitina

Producatorul de lactate Tnuva a lansat, pentru sezonul de iarna, iaurturi cu arome cel putin neobisnuite, dar „de sezon” - gust de cozonac cu nuca si mar copt cu scortisoara. Acestea nu sunt singurele produse alimentare cu arome ciudate din rafturile magazinelor de la noi.
Sub marca Rama a fost lansata o crema cu aroma de castraveti murati, dupa ce consumatorii au fost obisnuiti cu aromele de sunca si branza din margarina. Wiesana a lansat chiar o margarina cu lecitina, iar lista poate continua.

„Aromele cel putin neobisnuite continute in alimentele pe care le gasim in rafturile magazinelor sunt o provocare lansata de producatori, care vor, cateodata, sa fie inovatori. Ideea este sa surprinzi consumatorul, sa-i dai posibilitatea sa descopere”, explica Valeriu Steriu, presedintele Patronatului Laptelui.

Potrivit acestuia, sortimentele care nu se inscriu in linia „clasica” sunt produse de sezon si, in general, nu duc la vanzari semnificative. „Este, mai degraba, un plus adus marcii”, este de parere Steriu.

Aromele nu sunt toxice

Potrivit presedintelui Patronatului Laptelui, aromele si combinatiile de arome din alimente sunt verificate de Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara (ANSVSA) si sunt rodul unor cercetari minutioase ale producatorilor. „Aceste produse au nevoie de autorizare, iar pentru a o obtine trebuie sa fie incluse in legislatia europeana. Daca aceste combinatii ar fi nefaste pentru consumatori, ar fi retrase imediat de pe piata”, explica Steriu.

Pe partea de iaurturi, inovatia pare sa fie principiul care face afacerea sa mearga: aproape orice fruct (sau aroma) a fost introdus intr-un pahar de iaurt. Pe langa deja clasicele capsuni, caise sau piersici, producatorii de lactate au incercat chiar sa obisnuiasca consumatorul cu iaurturi cu fructe de padure, smochine, kiwi si chiar mango si citrice.

„Daca o combinatie de arome nu este pe placul consumatorilor, nu se vinde aproape deloc si, prin urmare, dispare de pe piata”, spune el.

SUROGAT

Combinatii cu... gust

Produs Marca

Iaurt cu gust de cozonac cu nuca Tnuva
Iaurt cu gust de mar copt si scortisoara Tnuva
Crema cu aroma de castraveti murati Rama
Crema cu aroma de sunca Rama
Margarina cu aroma de sunca sau branza Delma
Parizer cu ardei gras Caroli

from evz

marți, ianuarie 01, 2008

Predicţiile FT pentru 2008: Hillary Clinton va fi preşedinte, petrolul va depăşi pragul de 100 de dolari barilul

Hillary Clinton va câştiga alegerile prezidenţiale din Statele Unite, petrolul va depăşi pragul de 100 de dolari barilul, iar economica americană va evita o recesiune economică în 2008, prognozează Financial Times în ajunul Anului Nou, transmite AFP.

Cotidianul financiar britanic consideră că Pervez Musharraf are mai puţin de 50% şanse de a mai fi preşedinte al Pakistanului şi în 2008, iar Vladimir Putin, chiar dacă "nu va fi în poziţia de a deveni un dictator" îşi va păstra "puterea reală" la Moscova.

Specialiştii de la Financial Times au prezis anul trecut alegerea lui Nicolas Sarkozy la conducerea Franţei, criza de pe piaţa creditelor din Statele Unite, precum şi emergenţa lui Barack Obama pe scena politică americană.

În ceea ce-l priveşte pe Sarkozy, potrivit ediţiei electronice a cotidianului britanic, acesta seamănă cu un om care încearcă să aprindă chibritul într-un depozit cu artificii. Serviciile civile, universităţile şi periferiile sunt şi ele inflamabile, avertizează cotidianul. Vor fi o mulţime de scântei în 2008, dar niciuna nu-i va fi fatală preşedintelui francez, conchide cotidianul.

Irakul deja nu mai poate fi considerat un stat unitar. În cel mai bun caz, va avea un guvern central slab al cărui rol primar va fi să aloce veniturile din petrol pe baze prestabilite. Este posibilă o apropiere în regiune între Iranul şiit şi Arabia Saudită sunnită, iar Statelor Unite nu le va mai rămâne decât să lase trecutul în urmă şi să caute o înţelegere diplomatică cu Teheranul, ceea ce nu va fi însă de conceput în timpul actualei administraţii Bush.

Iranul, pe de altă parte, nu va reuşi să aibă arma nucleară în 2008, ci mai degrabă undeva între 2010 şi 2015, potrivit FT.

Cotidianul insistă asupra probabilei victorii electorale a lui Hillary Clinton în Statele Unite. "Dacă nu vom asista la o surpriză uriaşă, candidatul democrat va câştiga alegerile prezidenţiale, într-atât de mare este nemulţumirea faţă de actuala administraţie (republicană), iar doamna Clinton va fi candidata partidului său", consideră FT.

Pentru 2008, specialiştii britanici spun că motorul de căutare Google va cunoaşte o creştere formidabilă, ceea ce îi va obliga pe rivalii săi (Microsoft, Yahoo, AOL şi eBay) să pună la cale o strategie de alianţe şi fuziuni. De asemenea, FT prognozează o scădere a ratei dobânzilor în zona euro şi o rezistenţă obstinantă a Chinei de a-şi reevalua moneda naţională, yuanul.

Trecând în revistă starea economiei mondiale, cotidianul apreciază că criza creditelor va continua şi că "adevărata incertitudine este legată de o eventuală nouă contagiune" dincolo de graniţele Statelor Unite. Însă economia americană ar urma să evite dezastrul: "La începutul anului, Statele Unite vor fi la limita recesiunii, dar nu ar urma să se cufunde" în criză, potrivit cotidianului britanic.

"Totuşi, situaţia economică globală nu ar urma să se redreseze rapid şi va cunoaşte o perioadă prelungită de creştere slabă în timpul căreia va fi vulnerabilă la orice şoc suplimentar", scrie FT.

from adevarul

Revelion în butoi în judeţul Buzău


Un număr de 12 tineri vor petrece Revelionul 2008 în şase butoaie amplasate într-o pensiune din localitatea Pietroasele, Buzău.

Tinerii sunt din Bucureşti, Câmpulung Muscel şi Buzău şi vor plăti câte 50 de lei de persoană, la care se adaugă meniul format din iepure cu struguri la ceaun, grătar vânătoresc şi vinuri de regiune, Tămâioasă de Pietroasele şi Fetească neagră de Dealul Mare.

Proprietarul ineditei pensiuni, Vasile Roşca, viticultor din zonă, a declarat pentru Rompres că 'solicitările au fost de zece ori mai mari decât posibilităţile de cazare, iar locurile au fost ocupate din luna noiembrie'. Cele şase butoaie gigant transformate în camere luxoase de pensiune au fost cumpărate de proprietar de la o cramă viticolă intrată în faliment.
from adevarul

Cum depăşim depresia de după Anul Nou


Strângerea decoraţiunilor de iarnă din casă şi reîntoarcerea la treburile cotidiene pot crea frustrări greu de ocolit

Bradul de Crăciun a fost strâns. Globuleţele şi decoraţiunile sunt deja împachetate, în aşteptarea sărbătorii care urmează. Vraja cadourilor s-a destrămat, iar casa trebuie curăţată după petrecerile abia încheiate. Trebuie să o luăm iarăşi de la capăt, din nou la şcoală, la serviciu, având de-a face cu vechile probleme. Pare deprimant, nu?

Nu neapărat! Pe mulţi dintre noi ne încearcă un sentiment de dezamăgire când constatăm că am muncit şi ne-am pregătit timp de câteva luni pentru a beneficia de o săptămână de distracţie, de agitaţie şi petreceri. Motivele apariţiei depresiei de sărbători sunt multiple, de la oboseală fizică şi mentală, acumulată de-a lungul anului, la suprasolicitarea organismului în urma alimentaţiei excesive, sau stresul cauzat de gândul unor treburi neterminate.

"Depresia postsărbători apare deoarece la încheierea unui ciclu de viaţă oamenii au tendinţa să treacă în revistă toate evenimentele importante, cu valenţele lor pozitive sau negative, pentru ca în final să poată face un bilanţ. Acesta va arăta care obiective au fost atinse şi care nu, pentru ca ulterior să se poată crea alte obiective pentru noul an", a explicat psihologul Andrei Chiriac, de la Spitalul de Psihiatrie "Constantin Gorgota" din Bucureşti.

Singurătatea, motiv de tristeţe

Acesta a afirmat că atitudinea faţă de acest bilanţ general de sfârşit de an variază în funcţie de individ, unele persoane privind totul în tonuri viu colorate, în timp ce altele tind să vadă totul în gri.

"Spre exemplu, perso­nalităţile depresive sau anxioase, cu un tip de gândire analitică, sunt predispuse la a vedea cu preponderenţă aspectele negative şi de a le exagera, chiar dacă acestea sunt minore.

Astfel, încărcătura negativă resimţită capătă proporţii foarte mari, transformându-se într-o nemulţumire generală, un sentiment de frustrare şi tristeţe, dacă nu chiar de furie şi iritabilitate. Un alt exemplu implică persoanele care sunt singure. Iar această singurătate, într-un moment de trecere precum Anul Nou, poate deveni foarte dificilă.

Imposibilitatea de a sim­ţi «căldura» unei alte persoane, să nu poţi să-ţi împărtăşeşti supărările sau bucuriile are implicaţii profunde, mai ales când ultima săptămână a anului este bazată, cultural, tocmai pe aceste valori", a continuat psihologul.

Sfaturi pentru a începe noul an cu zâmbetul pe buze

Psihologii ne îndeamnă să nu lăsăm depresia postsărbători să se instaleze la început de an. Există numeroase modalităţi de eliminare a sentimentelor de tristeţe:

1 Faceţi o compilaţie a tuturor fotografiilor şi amintirilor adunate peste an. Adunaţi-vă pozele care stau împrăştiate prin toată casă într-un album foto. Privind toate aceste amintiri, veţi ajunge să retrăiţi şi să vă reamintiţi toate momentele fericite şi amuzante ale anului care tocmai a trecut. Dataţi fiecare poză, pentru a nu uita contextul în care a fost făcută, alegeţi rame amuzante sau decupaţi-le pentru a face un colaj. Veţi fi uimit când veţi constata sentimentul de împlinire care vă va cuprinde, în timp ce prietenii şi familia se vor amuza privind rezultatul final.

2 Nu strângeţi toate de­coraţiunile. Puteţi lă­sa câteva decoraţiuni prin casă, deoarece astfel veţi prelungi sentimentul de siguranţă şi căldură din timpul sărbătorilor. Nu strângeţi toate decoraţiunile în acelaşi timp, îndepărtaţi-le treptat, pentru a nu avea, la sfârşit, senzaţia de casă goală şi rece.

3 Ocupaţi-vă timpul. Cel mai bun lucru pe care îl puteţi face pentru a vă ridica starea de spirit este să faceţi ceva pentru ceilalţi. Nu vă mai gândiţi la lucrurile care v-au dezamăgit, în schimb concentraţi-vă asupra evenimentelor viitoare. Priviţi în jur şi fiţi înţelegători în faţa problemelor lor. Dacă vedeţi că un vecin mai în vârstă are dificultăţi în a îndepărta zăpada, mergeţi şi ajutaţi-l. Invitaţi-vă prietenii la o cafea pentru a evita momentele de singurătate.

4 Faceţi sport. În cazul în care aţi pus câteva kilograme de sărbători, acesta este cel mai bun moment pentru a scăpa de ele. Este uşor să deveniţi depresivi la gândul tuturor bunătăţilor din care v-aţi înfruptat fără reţineri de sărbători. Începeţi un program de exerciţii pe cont propriu sau la o sală de fitness. Gândul că faceţi ceva pentru dumneavoastră vă va binedispune.

5 Nu vă neglijaţi. Săr­bă­torile necesită atât de multe pregătiri încât de cele mai multe ori ajungeţi să vă neglijaţi propria persoană. Începutul de an este momentul ideal pentru a merge la cumpărături, pentru a vă relaxa într-o baie caldă sau pentru a citi o carte bună.

from adevarul