luni, decembrie 31, 2007

Meniurile lui Escoffier

În 1912, Escoffier se afla la bordul pachebotului “Imperator”, inaugurând bucătăriile vasului care făcea curse transatlantice cu plecare din Hamburg. Pentru scurt timp, în acest context, el s-a aflat în serviciul împăratului german Wilhelm al II-lea, care se zice că s-ar fi întors către marele gastronom şi ar fi rostit următoarele cuvinte (care apoi au fost purtate de Escoffier ca un adevărat blazon): “Eu sunt împăratul Germaniei, dar tu eşti împăratul maeştrilor bucătari”. Ne-am oprit la acest an din cariera lui Auguste Escoffier pentru că acesta este şi anul în care el publica, la Paris, “Le Livre des menus” (avându-i drept colaboratori pe Philéas Gilbert şi Émile Fétu, aceiaşi gastronomi alături de care publicase în 1903 impresionantul său “Guide culinaire”).

Cartea adună câteva sute de meniuri (volumul este “vala­bil” doar însoţit de mai vechiul ghid cu­linar, în care pot fi regăsite cele peste 5.000 de reţete incluse în liste), concepute de maestrul culinar de-a lungul carierei sa­le, la restaurantele “Grande Hôtel” din Monte Carlo, “Grand Na­tional” din ­Lu­cerna, “Savoy” şi “Carlton” din Londra, “Ritz” din Paris şi New York ş.a. Sunt, de asemenea, meniuri create pentru diferite dineuri diplomatice sau de gală, pentru mese ale familiilor regale sau imperiale ale Europei, dar şi altele destinate lumii aristocrate “obişnuite” (dacă ne este permisă asocierea).

De Sărbători

Între acestea se numără şi câteva meniuri pentru masa de Crăciun şi de Revelion, sofisticate, elegante, fără însă a friza opulenţa, concepute fie pentru familii din înalta so­cie­tate, fie pentru Revelionul mai “liber” al tinerilor, fie reţete mai tradiţionale, create pentru “sărbători în familie”. Din această categorie am ales şi noi două meniuri de Revelion, unde, alături de caviar, şampanie şi stridii (simboluri prin excelenţă ale sărbătorii) regăsim şi bucate tradiţionale (franceze), precum sângeretele, cârnatul alb sau “deliciile Sfântului Antoine”. Pentru reţete am preferat însă să căutăm variante mai simple, mai adecvate timpului nostru, renunţând de această dată la reţetarul sofisticat din “Ghidul culinar”.

Sub semnul tradiţiei

Huîtres et Caviar/ Stridii şi Caviar

Crêpes/ Clătite

Les délices de Saint-Antoine/ Produse de măcelărie

Consommé de vollaille aux Profiteroles/ Supă de pasăre cu profiteroluri

Agneau de lait piqué de sauge à la Provençale/

Miel de lapte împănat cu salvie ca în Provence

Purée de chataîgnes/ Piure de castane

Perdreau truffé/ Potârniche cu trufe

Salade Lorette/ Salată Lorette

Écrevisses à la Marinière/ Raci marinăreşti

Bûche de Noël surprise/ Buştean de Crăciun surpriză

Friandises – Dessert/ Dulciuri – Desert

from jurnalul

LA MULTI ANI !



HAIDE "U"!

duminică, decembrie 30, 2007

Irakienii îi aduc un omagiu lui Saddam Hussein, la un an de la execuţie

Zeci de persoane au început azi să se perinde la mormântul fostului dictator Saddam Hussein, executat prin spânzurare în urmă cu exact un an, transmite AFP.

Zeci de persoane din satul natal al lui Saddam Hussein, Auja, la nord de Bagad, şi din regiunea cunoscută ca fiind un bastion al fostului regim, îi aduceau un omagiu lui Saddam recitând versete din Coran la mormâtul său.

"Este o simplă comemorare, un omagiu adus unui preşedinte care a slujit, protejat şi păstrat demnitatea Irakului şi a poporului său", a declarat Ali al-Nida, şeful tribului Baijat, din care provenea Saddam Hussein.

Un dispozitiv de securitate important a fost desfăşurat la Auja şi în oraşul vecin Tikrit (aflat la 180 de kilometri nord de Bagdad) pentru a preveni, potrivit Ministerului de Interne, orice act de violenţă din partea celor care i-au rămaşi credincioşi lui Saddam Hussein.

Inculpat de un tribunal irakian pentru genocid şi crime împotriva umanităţii, Saddam Hussein a fost condamnat la moarte şi spânzurat la 30 decembrie 2006, la vârsta de 69 de ani, în batjocurile gardienilor săi şiiţi. Scena, filmată în secret cu un telefon, a provocat furia comunităţii sunnite.

Saddam a fost executat în prima zi a sărbătorii Aid al Adha (sărbătoarea musulmană a Sacrificiului), care anul acesta a căzut în 19 decembrie, potrivit calendarului selenar musulman. Membrii tribului Baijat au organizat şi la acea dată o ceremonie discretă la Auja.
from adevarul

„Stealthmobilul” Reventon, raptorul Lamborghini


Un raptor al şoselelor, vânătorul invizibil. Urmaşul lui Murcielago pândeşte deja pe şosele, cu o poftă nebună pentru atacuri directe care nu lasă nicio şansă prăzii.

Moda Stealth a fost împrumutată şi de constructorii de automobile. De la vopseaua mată, până la panourile caroseriei care par frânte pentru a împrăştia undele radar, caroseria noului Lamborghini, prezentat la Salonul de la Franckfurt, pare concepută de proiectanţii celebrelor avioane de vânătoare F-117 sau a celor de bombardament B2 stealth.

Caroseria "stealthmobilului" italienilor este realizată integral din fibră de carbon, lipită şi fixată cu nituri de şasiu, în vreme ce capota motorului este realizată din sticlă laminată. Aceasta este turnată în aşa fel încât să aibă aspectul unui cristal. Şasiul este de asemenea realizat dintr-un mixaj de materiale compozite şi oţel. 1,5 milioane de dolari costă acest model exclusivist al maeştrilor de la Lamborghini Style Centre, din Sant’Agata Bolognese.

Motor de V12 de 6,5 litrii

De altfel, doar 20 de exemplare au fost construite, fiind destinate colecţionarilor. „Reventon este cel mai extrem automobil construit de Lamborghini; designerii au luat partea tehnică de la modelul Murcielago LP640", a declarat Stephan Winkelmann, preşedintele Automobil Lamborghini S.p.A. Numele „bestiei şoselelor" a fost preluat de la legendarul taur care l-a învins în 1943, într-o coridă, pe faimosul toreador Felix Guzman. Pe sub „piele", Reventon este de fapt un Murcielago LP640, „dopat" cu încă vreo 20 de cai putere.

Bolidul cu inima de taur este propulsat de un motor V12 de 6,5 litri al lui LP640, ce dezvolta 650 CP. Aceştia sunt transmişi către toate cele patru roţi printr-o cutie de viteze cu selectare secvenţială (e-gear) şi un sistem de tracţiune integrală permanentă, cu vâscocuplaj, care ajută monstrul să accelereze de la 0 la 100 km/h după numai 3,4 secunde şi apoi să atingă viteza maximă de 340 km/h.

Pentru a putea înfrâna elanul ucigător al monstrului, discurile de frână sunt realizate din materiale ceramice, iar uriaşele guri de aer tăiate în unghiuri ascuţite în masca frontală dirijează fluxul de aer către discurile din faţă pentru a asigura o răcire mai eficientă a acestora.

Performanţele crescute sunt posibile şi datorită unor îmbunătăţiri la sistemul de răcire a motorului, admisiei de aer şi sistemului de frânare. Blocurile optice faţă apelează la tehnologia Bi-Xenon şi a LED-urilor. Lămpile de stop sunt la rândul lor realizate pe baza tehnologiei cu LED-uri, care reacţionează mult mai rapid la impulsurile electrice primite şi generează mai multă lumină cu un consum mai mic.

Vopseaua aleasă, opacă, se inspiră din cea cu care sunt acoperite avioanele stealth, iar culoarea este o combinaţie de verde cu gri, fără luciu, mată. Datorită particulelor de metal din vopsea, aceasta are un ton diferit ziua. Acelaşi finisaj a fost ales şi pentru jantele extrem de late. Interiorul, realizat dintr-o combinaţie de fibră de carbon şi piele întoarsă, pare mai degrabă cockpitul unei nave interstelare. Bordul afişează informaţiile pe un display asemănător cu cele existente pe avioanele de vânătoare moderne.
from adevarul

Alchimia mahmurelii


De ce apare această stare, cum luptă organismul împotriva acestor neplăceri şi ce putem face pentru a atenua mahmureala ne explică dr. George Dumitraşcu, medic la Spitalul Militar de Urgenţă din Sibiu.

Cea mai mare parte a alcoolului din băuturi este etanolul (alcoolul etilic), însă, în proporţii diferite, băuturile alcoolice conţin şi metanol, o varietate de alcool toxică pentru organism. Vinul roşu ieftin, coniacul, brandy-urile cu fructe şi whisky-urile conţin în ceea mai mare parte metanol, până la doi la sută din volum. În schimb, ţuica, vodca şi băuturile înalt rafinate conţin cea mai mică cantitate de metanol.

În stomac, când băutura este înghiţită, o mică parte din alcool trece încet prin peretele acestuia, în sânge, şi ajunge apoi în creier. Din stomac, alcoolul ajunge în intestinul subţire datorită deschiderii sfincterului inferior al stomacului, pilorul. Băutura curge din stomac în intestin, unde o suprafaţă mai mare de absorbţie a alimentelor şi băuturilor permite alcoolului să fie absorbit mult mai rapid. Atunci când în stomac există deja mâncare, valva pilorică se deschide ceva mai încet.

Sângele încărcat cu alcool ajunge în cele din urmă şi în creier. Aici, neuropeptidele – mici „cărăuşi" care transmit diferite semnale între neuroni -, substanţe care controlează, se pare, sensibilitatea la alcool şi starea de spirit intră în acţiune.

În acest moment, apare senzaţia de bine, relaxarea şi încrederea în forţele proprii. Etanolul din sânge este, de asemenea, şi un bun diuretic. El acţionează asupra glandei pituitare, din creier, şi blochează producerea hormonului vasopresină, care obligă rinichii să reabsoarbă apa din sânge. Alcoolul blochează producţia acestui hormon şi astfel apa din sânge este eliminată de rinichi şi ajunge în vezica urinară.

Odată ce acest circuit hormonal este format, urina se transformă într-un „torent". Sângele alcoolizat ajunge şi în ficat. Aici, etanolul este transformat în acid acetic şi acetaldehidă, „otrăvitoare" pentru organism şi care dă senzaţii de greaţă şi acea senzaţie de „zvâcnire" a tâmplelor. În general, un ficat sănătos procesează etanol în ritm de aproximativ un pahar de vin pe oră, explică dr. Dumitraşcu.

Alcoolul deshidratează organismul

Cantităţile mici de metanol din diversele băuturi sunt transformate şi ele de către ficat în formaldehidă şi acid formic extrem de toxic, care determină cele mai grave simptome ale mahmurelii. Din pricina toxinelor, apar contracturi ale pielii.

Acestea provoacă – pe lângă eliminările de urină - pierderi de apă, iar receptorii sensibili la durere semnalizează creierului durerea şi astfel apar durerile de cap. Pe de altă parte, deshidratarea produsă prin eliminarea apei este însoţită şi de pierderi de minerale din organism: ioni de sodiu, potasiu, calciu şi magneziu.

Acestea dau dureri de cap, greaţă şi senzaţie de oboseală. În creier, alcoolul dezorganizează echilibrul mineralelor, simţurile se slăbesc şi apare acea senzaţie de „văl pe ochi" în ziua următoare festinului stropit cu licori bahice. Tocmai de aceea, pentru a combate mahmureala de a doua zi, în primul rând trebuie compensată pierderea de lichide şi minerale din organism, cea mai indicată fiind apa minerală, iar împotriva durerilor de cap se poate utiliza paracetamolul în combinaţie cu puţină cafea, recomandă dr. Dumitraşcu.

Conţinutul în alcool al băuturilor

Bere – 2-4%
Vinuri albe – 8-10%
Vinuri roşii – 12-14%
Vinuri dulci (vin de Porto, vin de Xeres/Sherry) - 18-20%.
Whisky, rom, gin, coniac - 35–45%

Concentraţii letale

Concentraţia de alcool din organism se determină prin analiza sângelui (alcoolemia) sau prin cantitatea de alcool în aerul expirat şi se măsoară în grame de alcool la litrul de sânge. Cele mai multe decese survin în urma unei intoxicaţii etanolice cu alcoolemie cuprinsă între 1,8 şi 6,7 grame/l. Concentraţiile letale sunt cuprinse între 5,0 şi 8,0 g/l.
from adevarul

sâmbătă, decembrie 29, 2007

De sărbători, românii petrec şi bat bine!


Tradiţii. Un Crăciun autentic românesc s-a aşezat peste ţară. Cum altfel? Nervi şi aglomeraţie pe şosele, accidente auto, aglomeraţie şi în spitale, pene de curent, beznă, căldură ioc (pe alocuri). S-a schimbat ceva? Nu prea.

Românii au petrecut în mod tradiţional, după ce au venit de hac porcului aşa cum au învăţat din moşi-strămoşi, sub privirile siderate, dar îngăduitoare ale Europei. Şi au petrecut bine din moment ce, tot în mod tradiţional, s-au întrecut la capitolul agresiuni, bineînţeles în urma consumului excesiv de alcool (şi în acest an, mult mai la modă decât excesul alimentar). Mărturie stau statisticile de la ambulanţă. Urmează revelionul. Să bateţi bine!

Amânare. Cu toţii ştim ce i-a adus Moş Crăciun lui Ludovic Orban, ministrul transporturilor. Nu, nu mă refer la întocmirea dosarului penal pe care i l-au deschis procurorii care s-au autosesizat citind în presă că liberalul a dat cu maşina peste o adolescentă (deşi părţile susţin sus şi tare că nu-i aşa!). Mă refer la amânarea unui verdict în acest dosar până după Revelion. Au şi băieţii de la Parchetul General nevoie de vacanţă. Ce, ei nu sunt oameni?

Fruntaşi. Nu cred că goana după cadouri are legătură cu clasarea oltenilor în fruntea unui top mondial. "Los Angeles Times" a publicat a doua zi de Crăciun un articol în care scrie că "oraşul obscur" Râmnicu Vâlcea a devenit "centrul global al fraudei pe internet şi prin cardul de credit".

Nu-i contrazic, ştiu că suntem un popor de meseriaşi, dar declaraţiile expertei trimise la faţa locului să investigheze situaţia sunt curate bazaconii. "Nu poţi să ştii în cine să ai încredere. Nu poţi să foloseşti telefonul fix din camera de hotel. Când ieşi afară, poţi să-i vezi pe hackerii locali în maşini, învârtindu-se în jurul hotelului". Aşa-i când vezi prea multe filme americane!
from adevarul

ROMANI ADEVARATI



ROMANI ADEVARATI

Gorbaciov consideră că independenţa Kosovo ar fi un precedent periculos pentru Europa


Fostul preşedinte sovietic Mihail Gorbaciov a avertizat azi ţările occidentale că ar crea un precedent "periculos" şi "exploziv" pentru Europa dacă ar trece peste rezoluţiile ONU în dosarul Kosovo, relatează AFP.

"Un precedent periculos a fost creat pentru dreptul internaţional şi securitatea internaţională, un precedent care poate face explozivă situaţia din mai multe regiuni din lume", a declarat Gorbaciov într-un articol publicat de cotidianul Rossiiskaia Gazeta.

Fostul preşedinte sovietic a criticat faptul că Uniunea Europeană şi NATO vor să se substituie Consiliului de Securitate al ONU în dosarul spinos al provinciei Kosovo.

"Este o decizie stupefiantă, lipsită de fundament din punct de vedre politic, făra a mai vorbi din punct de vedere moral", a adăugat laureatul premiului Nobel pentru pace.

Rusia, aliat tradiţional al Serbiei, se opune independenţei Kosovo. Albanezii din provincie, susţinuţi de Washington şi de principalele ţări europene, urmează să îşi proclame, la începutul anului 2008, independenţa.

La rândul său, Parlamentul sârb respinge proiectul UE de a trimite o misiune civilă în Kosovo şi afirmă că aceasta trebuie să facă, în prealabil, obiectul unei decizii a Consiliului de Securitate al ONU.

Şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a vorbit în 21 decembrie despre o posibilă "înlocuire" a misiunii de administrare ONU a provinciei sârbe cu una a UE, dar a impus drept condiţii aprobarea ONU şi a Belgradului.

Rusia a ameninţat că îşi va folosi dreptul de veto în cazul oricărei tentative a Consiliului de Securitate de a susţine independenţa Kosovo.
from adevarul

Bătaie cu mături între preoţi în Biserica Naşterii Domnului din Betleem


Şapte răniţi în ciocnirile dintre ortodocşii greci şi cei armeni
După fluxul de mii de pelerini veniţi, în ultimele zile, să celebreze naşterea lui Isus în grotă, a sosit, aşa cum cere tradiţia, şi marea zi a curăţeniei în Biserica Naşterii Domnului din Betleem. Construit deasupra grotei, lăcaşul este administrat de mai multe biserici creştine.

Şi totuşi, moştenitorii spirituali ai celui care a spus «Iubiţi-vă aproapele!» nu sunt străini de scandaluri şi fricţiuni. Câteodată nu se ţine cont dacă e sau nu perioadă de sărbătoare. Tocmai în ziua de curăţenie, în Biserica Naşterii a izbucnit scandalul: două grupuri de preoţi – de o parte, membri ai Bisericii apostolice armene (ortodoxă), de cealaltă membri ai Bisericii greacă ortodoxă - s-au luat la bătaie. Motivul a fost unul foarte serios.

Preoţii ortodocşi greci au instalat scări pentru a curăţa pereţii şi tavanul locului sfânt care intră în responsabilităţile lor, dar au pătruns şi în zona administrată de clericii armeni şi au provocat o bătaie generală. Timp de mai mult de un sfert de oră, circa 50 de clerici în robe negre s-au bătut cu mături şi cu bare de fier, urlând şi producând un haos greu de descris.

A fost nevoie de intervenţia forţelor de ordine palestiniene pentru a separa părţile beligerante. Incidentul s-a soldat cu victime: şapte răniţi – cinci preoţi şi doi poliţişti - au fost transportaţi la spitalul Beit Jala, din localitatea vecină.

„Ortodocşii au vrut să cureţe şi partea armeană, ceea ce a generat conflictul", a afirmat primarul Betleemului, Victor Batarseh. „În momentul de faţă totul s-a terminat", a adăugat el. „Ca de obicei, curăţenia în biserică, după Crăciun, generează probleme", a mai spus acesta, citat de Mediafax.

Ca şi Biserica Sfântului Mormânt, în vechiul oraş al Ierusalimului, administrarea Bisericii Naşterii Domnului din Betleem este împărţită între bisericile ortodoxă greacă, catolică şi armeană. Spaţiul de aici este repartizat riguros, la fel şi timpul de rugăciune. Preoţii nu puteau să găsească un moment mai bun să se ia la bătaie decât în preajma Crăciunului, o sărbătoare a păcii, în timpul căreia creştinii se bucură de venirea Mântuitorului pe pământ.
from gandul

Kenya – invadată de turiste sexuale


Este un fel de reeditare a trecutului colonial al ţărilor africane
Dacă până acum se vorbea mai ales de „turism sexual” cu referire la bărbaţi, se pare că noţiunea trebuie extinsă (în spiritul drepturilor egale) şi la …femei. Numeroase „doamne”, multe dintre ele cu părul alb, foarte bogate, invadează plajele cu nisip fin de la Oceanul Indian din Kenya, în căutare de parteneri negri, tineri şi atletici, bineînţeles fără bani.

Potrivit celor declarate de oficialităţile implicate în turism, fiecare a cincea femeie mai vârstnică, singură şi bogată vine aici să-şi găsească un partener pentru o noapte-două. „Nu vrem să ne găsim un soţ şi nu este vorba nici despre dragoste” a declarat, sub acoperirea anonimatului, o doamnă venită din Marea Britanie.

„Îi cumpăr tânărului câteva lucruri frumoase, luăm masa împreună, iar cât timp este cu mine, nu trebuie să plătească pentru nimic. Amândoi căpătăm ceea ce vrem şi acest lucru nu se deosebeşte cu nimic de cazul în care bărbaţii invită fete tinere”, a declarat ea.

„Nu ne bucură dezvoltarea acestei ramuri a turismului”, a declarat Jake Grieves-Cook, preşedintele Oficiului kenyan de turism. El a povestit că a cerut ajutorul hotelierilor care încearcă, în astfel de cazuri, să pună beţe-n roate acestor oaspeţi. De pildă, nu le schimbă camerele single într-una dublă.

TURISTELE, EXPUSE UNUI RISC CRESCUT DE A CONTACTA HIV

Doamnele care vor să se distreze astfel dau dovadă de o mare doză de inconştienţă, deoarece 6,9 la sută din populaţia Kenyiei este purtătoare a virusului HIV, iar partenerele bogate nu prea doresc să se protejeze, afirmă Julia Davidson, cercetătoare în domeniul turismului sexual, de la Universitatea din Nottingham-Marea Britanie.

Ea a intervievat multe femei care consideră „o practică banală” sexul protejat în aventurile lor exotice. „Altele doresc, ca prin intermediul amanţilor săraci, tineri şi de culoare, să evoce atmosfera trecutului colonial. Este un fel de călătorie în timp în acest trecut, când servitori negri bine făcuţi îşi alintau stăpânele albe”, afirmă ea.

Dar în Kenya înfloreşte şi turismul sexual „tradiţional”. Potrivit unor evaluări efectuate de guvern, UNICEF şi organizaţia ONU pentru protecţia copilului, în patru zone de lângă Oceanul Indian, 15.000 de minore – o treime dintre fetele de 12-18 ani se prostituează ocazional, iar 3000 de persoane – atât fete cât şi băieţi – sunt implicate permanent în turismul sexual.
from gandul

Şase motive pentru a face sex în fiecare săptămână


n timpul actului sexual se secretă endorfine care acţionează ca un calmant în organism

Cei care fac sex de câteva ori pe săptămână arată mult mai tineri
Contactul sexual care are loc în mod regulat (bineînţeles, dacă se iau toate măsurile necesare pentru protecţie) aduce numerose beneficii sănătăţii organismului uman, relevă un studiu efectuat la Universitatea din Columbia din Statele Unite ale Americii.

Sexul este bun pentru adulţi. Dacă se face în mod consecvent (cel puţin o dată pe săpătămână) este un foarte bun fortifiant pentru organism. Cercetătorii americani au descoperit o legătură între sex şi numeroasele beneficii fiziologice pe care acesta le aduce organismului, de la creşterea duratei de viaţă până la calmarea diverselor dureri.

Multe studii au ajuns la această concluzie, însă, încă nu se ştie dacă aceste beneficii sunt date de actul sexual în sine sau de corespondenţa emoţională care se crează între cei doi parteneri. Însă, trebuie concluzionat faptul că cei care fac sex au numeroase beneficii, care apar, în special, la femei, susţin cercetătorii.

Sexul frecvent creşte nivelul anticorpilor din organism cu peste 33%

Iată şase dintre acestea. În primul rând, cei care fac sex frecvent îşi măresc imunitatea organismului împotriva gripei şi a răcelii. Contactul sexual care are loc o dată sau de două ori pe săptămână creşte nivelul anticorpilor din corp cu aproximativ o treime.

Această descoperire a fost făcută publică în urma unui studiu realizat la Universitatea Wilkes din Pennsylvania. Un al doilea beneficiu adus de contactul sexual este faptul că ajută la arderea caloriilor. În timpul actului sexual se ard puţin mai mult de patru calorii pe minut.

Cu alte cuvinte, acest lucru ne ajută să slăbim şi trebuie considerat un exerciţiu de mişcare care trebuie făcut săptămânal. Sexul ajută şi la menţinerea frumuseţii. Într-un studiu efectuat la Spitalul Regal din Edinburgh, Scoţia, s-a studiat diferenţa dintre aspectul oamenilor care fac sex săptămânal şi cei care fac sex mai rar.

Astfel, un juriu a trebuit să privescă anumiţi voluntari şi să le ghicească vârsta. Cei care păreau cu şapte până la 12 ani mai tineri decât vârsta lor normală făceau sex, în medie, de patru ori pe săptămână. Cercetătorii au declarat că sexul ajută corpul să se menţină tânăr. Un motiv ar fi acela că, în cazul femeilor, sexul creşte nivelul estrogenului din corp, iar acesta menţine tenul ferm.

Sexul ajută şi la reglarea ciclului menstrual

Alt patrulea motiv pentru care este bine să se facă sex este că astfel se reglează ciclul menstrual. O serie de studii efectuate de endocrinologi au arătat că femeile care fac sex cel puţin odată pe săptămână au ciclul mult mai regulat decât cele care sunt abstinente sau care fac sex sporadic.

De asemenea, studiile au arătat că rezultatele sunt similare şi pentru cuplurile de lesbiene. Cercetătorii au declarat că esenţială este intimitatea şi nu atingerea orgasmului. Se pare că expunerea, în mod regulat, la un partener are efecte senzaţionale asupra sănătăţii.

De asemenea, sexul calmează şi durerile de cap. Pentru femeile care au dureri de cap este mult mai bine să facă sex decât să evite acest lucru. Faptul că în timpul actului sexual nivelul endorfinelor din corp creşte trebuie să fie un motiv puternic pentru a face sex.

Se ştie că endorfinele sunt un calmant natural al durerilor. Ultimul motiv pentru care este bine să se facă sex este faptul că astfel se previn accidentele. Femeile îşi folosesc muşchii din zona pelviană pentru a-şi controla fluxul urinar.

Pe măsură ce îmbătrânesc ele trebuie să-şi menţină aceşti muşchi în formă pentru a evita situaţiile jenante. Aceiaşi muşchi sunt stimulaţi în timpul actului sexual. Cu alte cuvinte, dacă se face sex se dezvoltă musculatura pelviană foarte folositoare la bătrâneţe.
from gandul

vineri, decembrie 28, 2007

Ce au cautat romanii pe Internet in acest an



Printre tintele internautilor autohtoni s-au numarat "Logan tunat", "Scufita Rosie", "Codul Civil", "Ciorba de burta" si manelisti.

Ciorba de burta”, „Logan tunat” si „prieteni” se numara printre cele mai cautate cuvinte de catre romani in anul 2007, potrivit statisticilor intocmite de Google, motorul de cautare pe internet cel mai popular din lume si din tara noastra. Pe locul doi in luna noiembrie, dupa „Logan tunat”, se situeaza „virtual dj”, urmat de „Elena Gheorghe”, „faianta” si „acvariu”.

Ceva mai putini romani s-au aratat interesati de „cauciucuri de iarna” (locul 8), „calendar ortodox” (9) si singuratate (13).

Cu o luna in urma, in octombrie, pe cei mai multi conationali pare sa-i fi interesat „Scufita Rosie” (locul 2, dupa „download Mozilla”), „Codul Civil” (3), „vanzari case” (4) si „ciorba de burta” (5), fara a-i uita pe „Adriana Antoni” (6), „Burebista” (11) si „Nicu Paleru” (13).

Septembrie a fost dominat in cautarile romanilor de actorul american Colin Farrell, de „Casa Poporului” si de „protectia consumatorului”. Inca de atunci, romanii cautau „artificii” (8) sau „torrente romanesti”, dar si „sentimente” (10) sau „cazare Brasov” (14).

Romania figureaza in statisticile lunare ale Google intocmite in functie de cuvintele de cautare abia din luna septembrie a acestui an, astfel ca nu pot fi stabilite inca „preferintele anului” sau evolutia unor anumite subiecte aflate in atentia utilizatorilor romani de internet.

Incalzirea globala, primul loc in preocuparile internautilor

In ceea ce priveste alte tari, printre cele mai ciudate situatii s-au inregistrat in Afganistan, unde cel mai cautat cuvant pe Google a fost tocmai numele tarii, urmat de cel al capitalei Kabul. Dar tot in aceeasi tara, utilizatorii de internet au cautat documente legate de „stiinta hidraulica” si un „manual de ingineria rocilor”.

La scara globala, mai bine de jumatate din an internautii au cautat informatii despre „incalzirea globala”, „cele mai noi stiri” politice, dar si „nume de bebelusi”, „bilete de avion ieftine”, „sport” sau „sudoku”. In ce priveste sectiunea „stiri” a Google, cele mai utilizate cuvinte-cheie au fost, in ordine: „american idol”, „youtube”, „britney spears”, „2007 cricket world cup”, „chris benoit”, „iPhone”, „anna nicole smith”, „paris hilton” si „iran”.

Cele mai cautate filme, la scara globala, au fost „Transformers”, „300”, „The Simpsons”, „Epic”, „Bee Movie” si „Harry Potter” (seria). In ce priveste serialele de televiziune, cele mai cautate au fost „Heroes”, „Lost”, „House”, „24”, „Bones” si „Jericho”. Cel mai cautat nume de personalitate din showbiz a fost, de departe, Britney Spears, care le-a eclipsat pe Paris Hilton si Lindsay Lohan la un loc.

YOU TUBE

Filmuletele anului

Printre clipurile video favorite ale anului, pe portalul YouTube (proprietate subsidiara independenta a Google) figureaza la loc de cinste „Obama Girl” (o parodie infatisand o tanara cantareata declarand dragoste candidatului prezidential american Barack Obama), o turma de bovine atacand un grup de lei si pledoaria lacrimogena a unui fan in apararea cantaretei Britney Spears. Clipul „Obama Girl” a fost vizionat de 4 milioane de ori pe YouTube si de mult mai multe ori pe diverse posturi de televiziuni. Cel in care Chris Crocker roaga cu lacrimi in ochi presa si paparazzii sa o „lase pe Britney in pace” a fost vizionat de peste 14 milioane de ori de la prima difuzare.




from evz

Omul de ştiinţă britanic Richard Dawkins vrea să facă din atei persoane respectabile


Biologul britanic Richard Dawkins, cunoscut datorită înverşunării cu care promovează ateismul, va susţine, la începutul lui 2008, o serie de conferinţe în Statele Unite.

El urmăreşte să schimbe imaginea pe care o are ateismul, fiind sustinut în demersul său de specialistul în advertising Robin Wight, autorul cunoscutului slogan "The future is bright, the future is Orange".

Seria de conferinţe va coincide cu începutul alegerilor prezidenţiale primare din SUA, unde orice candidat care se declară ateu pierde din start orice şanse de a mai câştiga alegerile.

Campania, finanţată de o fundaţie caritabilă infiintata de Dawkins, va fi reluata in 2009, cu ocazia implinirii a doua sute de ani de la nasterea lui Charles Darwin. Atunci conferintele vor fi sustinute in mai multe tari din lume, Dawkins sperand sa schimbe complet perceptia asupra ateismului.

În acest sens, Wight a declarat că se gândeşte la noi denumiri pentru atei: "realişti", "luptători ai faptelor" şi "inteligenţi" sunt doar câteva dintre variantele pe care le ia în considerare.

Richard Dawkins, în varsta de 66 de ani, este profesor la Universitatea Oxford si a devenit cunoscut in 1976, odata cu publicarea lucrarii Gena Egoista, care ofera o perspectiva noua asupra teoriei evolutioniste.
from adevarul

Ucraina ridică vizele pentru români şi bulgari începând din 1 ianuarie

Ucraina a decis să renunţe, începând din 1 ianuarie, la vizele pentru cetăţenii români şi bulgari, ale căror ţări au devenit membre ale Uniunii Europene la începutul acestui an, transmite AFP.

Decizia a fost luată miercuri de Guvern şi publicată azi pe site-ul său oficial.

Ridicarea vizelor pentru români şi bulgari era un subiect de controversă între Ucraina şi UE.

În 2005, după alegerea preşedintelui prooccidental Viktor Iuşcenko, Kievul a ridicat unilateral vizele pentru cetăţenii UE şi alte câteva ţări, printre care Statele Unite.

În 2007, Bruxelles-ul a cerut ucrainenilor să ridice vizele şi pentru cetăţenii români şi bulgari, după aderarea ţărilor lor la UE. Ucraina a refuzat în primă fază, argumentând că ridicarea vizelor este un act de bunăvoinţă din partea sa şi nu o obligaţie.

Kievul a cedat cererii UE în cele din urmă, dar guvernul lui Viktor Ianukovici, considerat prorus, a condiţionat în noiembrie ridicarea vizelor pentru cele două ţări de încheierea anul acesta a unui acord privind simplificarea regimului de vize europene pentru ucraineni.

Noul guvern condus de Iulia Timoşenko, considerat prooccidental şi care l-a înlocuit recent pe cel al lui Ianukovici, a renunţat la această condiţie în decizia de miercuri.

from adevarul

Vlad Stan: „Sunt un om al internetului”


Strada32.com şi Zazazoo.ro sunt două dintre proiectele cu care fostul director general Vodanet Media îşi face intrarea ca antreprenor online.

După 7 ani, Vlad Stan a schimbat funcţia de director general la Vodanet Media, agenţie de publishing şi advertising online, cu antreprenoriatul în internet. Cele 40% din acţiunile pe care le deţine în companie intenţionează să le vândă unui fond de investiţii străin cu putere financiară mare.

Vânzarea procentelor din Vodanet Media l-ar putea face pe Vlad Stan un milionar în euro în domeniul online, alături de afacerişti precum Liviu Dumitraşcu, deţinătorul portalului ­eJobs.ro.


Voci din domeniu apreciază că maximul pe care Stan îl poate obţine pentru acţiunile Vodanet, companie cu o cifră de afaceri de aproximativ 700.000 de euro, este de 9 milioane de euro. Suma minimă este de 3,5 milioane de euro. „Vreau să vând către un investitor strategic care are nu doar forţa financiară, ci şi experienţa în domeniul online. De exemplu, un investitor precum Yahoo, AOL sau MSN. O a doua variantă ar fi listarea acestor acţiuni la Bursă. Doar că ele trebuie să crească, să fie considerate profitabile, să le crească valoarea şi cota de piaţă. Momentan, cifra de afaceri a site-ului acasa.ro este de 600.000 ", spune Stan.


„Sunt un om al internetului. Am încredere că mediul online din România se va dezvolta şi că în următorii cinci ani vom putea să listăm site-uri la Bursă", adaugă el.

Directorul devine antreprenor

„Bijuteriile" companiei, pe care Stan le-a coordonat, sunt portalul acasa.ro, care ocupă poziţia a doua în clasamentul făcut de Studiul de Audienţă şi Trafic Internet (SATI), şi ele.ro, site adresat femeilor. Cel care a preluat frâiele este Cristian Diţoiu. După şapte ani, el părăseşte Vodanet Media pentru a se focaliza pe antreprenoriat online.


„Am plecat de la Vodanet din cauza diferenţelor de principii şi viziuni cu ceilalţi acţionari ai NCH Broadhurst (fond de investiţii american cu afaceri de 300 milioane de euro în România) cu care suntem asociaţi de doi ani şi care deţin 60% din acţiuni. Compania trebuia să se poziţioneze ca un investitor financiar, dar începuse să se implice şi în managementul companiei, iar eu vedeam altfel lucrurile în online", precizează Vlad Stan.


Acum un an, un alt „om al internetului" a ieşit din parteneriatul cu NCH: Orlando Nicoară, director general la Media Pro Interactiv. „În ceea ce îl priveşte pe Orlando Nicoară, pot spune că sunt prieten bun cu el. Atât cât înseamnă o prietenie în business. Noi doi am fost parteneri mai mult şi ne-am înţeles bine: există respect. Am avut multe experienţe împreună, am trăit şi bine, şi rău", spune Stan.


Proiecte noi pe piaţa online din România


„Orlando este şi el antreprenor pentru că a avut curajul să accepte o funcţie de management la Media Pro Interactiv. Nu am luat plecarea lui de la NetBridge ca pe o trădare. E adevărat că am avut unele probleme, dar am înţeles mai târziu care au fost motivele lui: le-am aflat pe pielea mea. Netbridge-ul a pierdut foarte mult după plecarea lui Orlando Nicoară: le-a luat un an pentru a redresa afacerea şi pentru a o aduce la acelaşi nivel la care a lăsat-o el", adaugă fostul director general Vodanet.


„Vreau să formez echipe. Eu vin cu know-how, relaţii şi cu puţinii bani pe care îi am acum. Nu o mai iau de la început, nu mai construiesc site-uri. Vreau să intru în afaceri ca partener", adaugă Stan. Site-urile Strada32.com şi Zazazoo.ro sunt proiecte noi în care „viitorul antreprenor" este doar partener.


Compania românească Lasalle Corp. a investit circa 20.000 de euro în Strada32.com, un site prin care românii din SUA pot trimite cadouri rudelor din România. Proiectul e pe piaţă de o lună şi, după cum spune Stan, are deja destul de multe comenzi. Strada32.com se adresează în special românilor cu venituri peste medie din afara ţării.


Acţionarii companiei­ şi cei care au finanţat investi­ţia până în prezent sunt Mirela Ciucur, general manager la Lasalle Corp., şi Liviana Mustafa, operations manager la aceeaşi companie. Zazazoo.ro este mai nou şi „este sub aşteptările noastre", declară Vlad Stan.

PIASA ONLINE, DESPRE VLAD STAN

Orlando Nicoară, director general la Media Pro Interactiv, se aştepta să plece de la Vodanet, dar nu îl interesează motivele pentru care a făcut-o. El adaugă că Vodanet pierde antreprenorul care a lansat compania şi managerul care a condus-o aproape 10 ani. Împreună cu Mihai Păun de la Active Soft l-a convins să accepte NCH-ul ca partener în Vodanet.


n Val Voicu, director general Adevolution, afirmă că nu a fost surprins că a plecat pentru că au mai fost oameni care au părăsit NCH. În plus îl priveşte cu mult respect şi admiraţie pentru ce a reuşit în ultimii ani şi ştie că are şanse de reuşită cu noile proiecte.
from adevarul

Cardul european de sănătate, gratuit pentru români de la 1 ianuarie 2008


Românii vor primi gratuit cardul european de sănătate din 1 ianuarie 2008, contravaloarea acestuia fiind plătită din bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, potrivit recomandărilor Uniunii Europene, a declarat, vineri, agenţiei MEDIAFAX, Vasile Ciurchea, preşedintele instituţiei.

Cardul european de sănătate a fost lansat la 1 ianuarie 2007, la eliberarea lui fiind formate cozi interminabile. Aproape 180.00 de carduri europene de sănătate au fost eliberate în acest an, majoritatea nefiind folosite, a mai spus Vasile Ciurchea.

Un card a costat iniţial 2,2 lei, iar din august, după ce a fost schimbată firma care produce acest document, preţul s-a dublat, ajungând la 4,39 de lei. Banii au fost plătiţi de solicitanţi.

"Am estimat că vor fi mai mulţi doritori de card, dar până la 28 noiembrie au fost eliberate doar 177.157 documente, din care 44.110 au fost eliberate după 20 august de către noul producător, firma S&T", a precizat preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS).

În Bucureşti au fost eliberate, în acelaşi interval, aproape 15.000 de carduri europene de sănătate, a adăugat Vasile Ciurchea.

Noul card de sănătate introdus din 20 august are în plus faţă de cel vechi trei elemente de verificare şi securitate.

Cardul european de sănătate are valabilitate şase luni şi permite asiguratului accesul la servicii medicale de urgenţă în alte state fără să mai fie nevoie de încheierea unei asigurări private de sănătate. În baza acestuia, românii vor beneficia de îngrijiri medicale în aceleaşi condiţii ca şi cele oferite cetăţenilor ţării respective de sistemul public de asigurări de sănătate.

De card pot beneficia, la cerere, doar cei care şi-au achitat la zi contribuţia la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Totodată, cardul nu dă dreptul posesorului să beneficieze de tratamente în străinătate pentru probleme de sănătate preexistente călătoriei. Pentru cazurile în care ar fi obţinută totuşi asistenţă medicală în străinătate pentru alte probleme de sănătate decât cele ivite în cursul călătoriei, legislaţia din domeniu prevede recuperarea banilor de către CNAS de la respectivele persoane, pe cale juridică, existând posibilitatea ca făptuitorii să intre şi sub incidenţa legii penale.

Cardul european de sănătate este distribuit prin Poştă, fiind livrat solicitanţilor ca scrisoare recomandată simplă. Asiguratul va primi avizarea prin poştă în termen de şapte zile lucrătoare de la data depunerii cererii şi la adresa indicată de acesta, iar cardul va fi livrat asiguratului personal.

În cazul în care solicitantul cardului nu se prezintă la oficiul poştal pentru ridicarea acestuia în termen de 15 zile de la primirea avizului, documentul va fi trimis Casei de Asigurări de Sănătate care l-a emis, solicitantul putând să îl ridice ulterior de la această instituţie.

Primul contract pentru realizarea cardurilor europene de sănătate a fost încheiat cu firma Starling, pe o perioadă de şase luni, aceasta trebuind să realizeze un milion de astfel de documente, din care a făcut doar 150.000.

După expirarea contractului cu firma Starling, la 30 iulie 2007, licitaţia pentru executarea noilor carduri europene de sănătate, cu noi elemente de securitate, a fost câştigată de firma S&T.


Ştirea a fost publicată pe terminalul MEDIAFAX în data 28.12.2007 la ora 15:58

Volkswagen Touareg Cabrio, păcăleala zilei în Spania


Cum în Spania azi e ziua păcălelilor (dia de los Inocentes), cei de la VW Spania le-au pregatit o glumă celor care le vizitează site-ul. Cine intră pe es.volkswagen.com poate vedea o fotografie mare cu un Touareg decapotabil, deasupra căreia troneaza invitaţia de a descoperi noul Touareg Cabrio. Farsa nu este însă prea elaborata, pentru că butoanele care promit mai multe detalii duc către o urare cu ocazia zilei păcălelilor.
from adevarul

Vanuatu vrea să înlocuiască banii cu purcei, scoici şi ţesături vegetale


Economia bazată pe troc, mai stabilă şi mai echitabilă

Unele servicii publice pot fi plătite cu saci de legume
utorităţile din Vanuatu – paradis tropical situat la 1.750 km nord de Australia – au constatat că banii gheaţă nu aduc fericirea, drept pentru care ar trebui înlocuiţi cu purcei, şiraguri cu colţi de mistreţ, scoici sau ţesături vegetale. După ce, în cursul lui 2007, revenirea la economia bazată pe troc a fost experimentată pe mai multe insule, Guvernul local a decis prelungirea experimentului pentru 2008 până ce, de bunăvoie, desigur, toţi cei 210.000 de locuitori ai arhipelagului vor renunţa la bani.

Astfel, potrivit The Daily Telegraph, autorităţile doresc cu orice preţ ca cetăţenii să-şi menţină modul de viaţă tradiţional, bazat pe pescuit, vănătoare de mistreţi şi a unei delicioase specii de lilieci, pe culesul fructelor şi pe o agricultură de subzistenţă. Acest model economic nu produce şomeri şi oameni fără locuinţe. Localnicii nu ar trebui să se lase ispitiţi de idealurile propuse de Banca Mondială (de genul „faceţi cât mai mulţi bani şi cât mai repede”), consideră Ralph Regenvanu, directorul Centrului Cultural din Vanuatu şi iniţiatorul campaniei pentru revenirea la schimburile economice bazate pe troc. Pe de altă parte, urmând indicaţiile privind dezvoltarea economică lansate de unele organisme ca Banca Mondială, locuitorii îşi părăsesc comunităţile rurale şi se stabilesc în puţinele oraşe de pe insulă, unde nu pot deveni decât şomeri şi vagabonzi.

Autorităţile vor să prevină aşa ceva – deja, în comunităţile rurale se pot plăti anumite servicii şcolare şi medicale în saci de kava, o specie de legumă locală care, amestecată cu apa, dă o băutură cu calităţi narcotice. Cât despre varietatea monedelor naturale, ea pare nesfârşită în Vanuatu. Poate fi vorba inclusiv de colţi de mistreţ spiralaţi (de la porci cărora le-au fost scoşi dinţii de sus) sau de purceluşi hermafrodiţi (dintr-o rasă specifică arhipelagului). Cu ajutorul UNESCO, autorităţile au stabilit bănci speciale pentru aceste monede neconvenţionale şi s-au asigurat că ele sunt perfect convertibile cu moneda naţională denumită vatu.

Vanuatu, gazda celui mai fericit popor din lume

„Economia tradiţională ne-a servit de mii de ani”, crede Regenvanu, iar acest lucru e demonstrat de faptul că Vanuatu a ieşit pe locul întâi în Indexul Fericirii Planetare, realizat de Fundaţia Noua Economie (http://www.neweconomics.org/). Clasamentul din 2006 nu a mai luat în calcul indicii standard precum PIB-ul şi venitul anual, ci nivelul consumului, amprenta ecologică a modului de trai, speranţa de viaţă şi mulţumirea de sine a celor chestionaţi. Pe baza acestor criterii, locuitorii din Vanuatu au ieşit drept cei mai fericiţi pământeni, în timp ce britanicii, mult mai bogaţi decât cei din fosta lor colonie din Pacific, s-au clasat de-abia pe locul 108 din 178 de naţiuni analizate.
from gandul

joi, decembrie 27, 2007

ANDREI POSTELNICU: Generatia care nu iarta

Andrei Postelnicu: "Gloria Stefania Martiniuc vrea sa emigreze."



S-a nascut in plina Revolutie, la Timisoara, dar s-a saturat sa astepte schimbari care nu mai vin. La finalul unui prim an european care ar fi trebuit sa cunune toti anii postdecembristi, semnificatia dorintei de emigrare a „copilului Revolutiei” merita examinata cu atentie.

Tanara banateanca ar putea fi esantionul perfect al experientei postcomuniste romanesti, chiar si pentru statisticianul sau istoricul cel mai tipicar. Nu poate fi acuzata ca ar avea vreun bagaj istoric al ceausismului - nu numai ca nu a indurat regimul trecut nici macar o secunda, dar nu a avut ocazia sa invete ceva despre el pe propria piele sau din „surse oficiale”. Ce este si mai dramatic este ca Gloria Martiniuc a trait in Timisoara, orasul unde s-a aprins scanteia Revolutiei din decembrie 1989 si unul dintre orasele-vedeta ale Romaniei de azi. Un oras cu una dintre cele mai scazute rate ale somajului, un oras care s-a bucurat de dezvoltare din plin, efervescent, occidental(izat) si cu o calitate a vietii net superioara multor altor urbe romanesti.

Cu alte cuvinte, viata in niciun alt regim decat cel democratic si intr-unul dintre cele mai prospere orase ale Romaniei nu este de-ajuns pentru a convinge un tanar roman sa nu vrea sa emigreze. Acest lucru invalideaza trufia cu care politicienii se bat cu pumnul in piept si vorbesc despre succesele Romaniei din 1989 incoace, deseori vorbind ca si cum le apartine meritul fiecarui euro in investitii sau al fiecarui loc de munca creat in ultimii 18 ani.

Foarte graitor este unul dintre motivele principale citate de Gloria Martiniuc pentru dorinta sa de a emigra: sistemul de invatamant. Gloriei ii repugna „sansa” de a face facultatea foarte usor, platindu-si fiecare examen. Stie ca viitorul i-ar fi torpilat de un sistem in care doctoratul este de prea multe ori o frauda academica si morala, iar profesorii si studentii sunt putin interesati de ce invata, facand rabat de la calitate in numele cantitatii si al banului. Ce rechizitoriu mai puternic putem gasi pentru un ministru al educatiei cu ambitii de Spiru Haret, in ciuda destainuirii sale ca nu stapaneste domeniul educatiei si al gramaticii „de cartier” utilizata in reformele anuntate in aceasta saptamana?

Anul 2007 ar fi trebuit sa fie si anul majoratului postcomunist al Romaniei, caracterizat de aceleasi optimism, speranta si incredere in viitor de care se bucura un tanar de 18 ani. Gandurile Gloriei Martiniuc si ale multor tineri ca ea - de a-si lua lumea in cap - nu justifica insa astfel de sentimente. Cei care abia au implinit 18 ani vor mai mult de la tara lor si putem fi siguri ca dorinta le era impartasita de cei care au murit acum 18 ani.

Chiar si conditionate de eventuale schimbari care ar putea avea loc si i-ar putea tine acasa, gandurile de emigrare ale acestor tineri sunt o palma data tuturor celor care ne-au condus, dar si o reflectie usturatoare a superficialitatii si sunetului de doaga ce au caracterizat Romania postdecembrista. Dar poate ca singurul lucru pozitiv al acestei lectii este ca generatia Gloriei dovedeste ca nu este dispusa nici sa ierte pacatele unei clase politice mediocre si nici sa astepte schimbarea. Dorinta de emigrare devine astfel o forma de protest la adresa lui „merge si asa”, la adresa mediocritatii.
from evz

Regele Mihai I: Oamenii publici trebuie să-şi servească instituţia, nu să se servească de ea

România a intrat în familia demnă a naţiunilor libere, iar oamenii publici trebuie să-şi servească instituţia, nu să se servească de ea, se arată în mesajul de Anul Nou, adresat, azi, românilor, de către Regele Mihai I.

'După primul an în Uniunea Europeană, se poate spune că democraţia şi libertăţile au locul lor stabil în societatea românească. Ştiu că sunt rămâneri în urmă în sănătate şi educaţie, în condiţiile de viaţă ale oamenilor în vârstă şi că există motive de dezamăgire. Dar economia continuă să crească şi să se elibereze de trecut, politica are dinamism, iar în Legislativul european avem, pentru prima oară, reprezentanţi aleşi', se precizează în mesajului regelui.

În opinia Regelui Mihai I, 'de aici încolo putem să începem să facem diferenţa între prosperitate şi identitate, între libertăţi şi îndatoriri, între exerciţiul politic şi respectarea valorilor fundamentale'. De asemenea, el este de părere că 'ne trebuiesc instituţii solide, îndreptate către viitor'.

'România are nevoie să-şi dăltuiască o Constituţie europeană care să dea un rol limpede, neechivoc şi complementar instituţiilor statului. Este o chestiune de onoare, de respect pentru tradiţiile noastre şi pentru democraţie. Astfel se poate desăvârşi construcţia economică şi socială a ţării noastre', se subliniază în documentul citat.

Regele Mihai I precizează, în mesajul adresat de la Castelul Săvârşin, că 'naţiunea, ca şi fiinţa umană, are personalitate şi fior, iar România, aidoma fiecăruia dintre noi, are povestea ei, adânc pătrunsă de trecut şi de destin'.

'Ţara noastră va avea un loc în sistemul internaţional dacă va şti să respecte democraţia, cultivându-şi instinctul binelui naţional', se mai arată în mesaj.
from adevarul

miercuri, decembrie 26, 2007

US Secret Service, la vânătoare de hackeri în Râmnicu Vâlcea



România, decretată sursa numărul unu de „fraude profesioniste” de către site-ul de licitaţii online eBay.com

Ţara noastră, locul cinci între „naţiunile-problemă” pentru FBI
Poliţia română, la acelaşi net-café cu hackerii
„E prea puţin probabil ca Râmnicu Vâlcea să fie capitala a ceva, dar acest oraş obscur e un centru mondial al fraudei prin internet şi cu cărţi de credit” – astfel descrie cotidianul Los Angeles Times capitala judeţului Vâlcea, într-un amplu reportaj din care reiese că americanii trimit constant agenţi în localitate pentru a-i dibui pe cei care le provoacă pagube de milioane USD.

În primul rând, firma cea mai păgubită, organizatorul de licitaţii online eBay Inc. (cu sediul social în San Jose, California) îşi trimite o angajată, numită Albena Spasova, care are inclusiv posibilitatea de a căuta urma hackerilor prin dosarele poliţiei locale. Ea este însoţită de agenţi ai US Secret Service – agenţia cu rol primordial în protecţia preşedintelui SUA şi lupta împotriva falsificărilor de monedă şi a fraudelor. Alături de aceşti agenţi (între care s-a numărat şi Kevin L. Sandlin, angajatul Ambasadei SUA care a produs un accident la jumătatea lunii), România ar fi ţinta şi a FBI-ului, şi a Centrului Naţional pentru Criminalitatea Gulerelor Albe (infracţiuni nonviolente, dar foarte profitabile).

Într-un clasament al acestor două instituţii, ţara noastră ar ocupa locul cinci în topul „naţiunilor-problemă”. În cazul licitaţiilor pe eBay.com fraudate, grupurile transnaţionale de infractori ajung să câştige şi până la 5.000 USD, dacă obiectul licitat a fost o maşină, de pildă. În majoritatea cazurilor, aceste „fraude profesioniste” sunt organizate din România, consideră eBay.com, lucru recunoscut inclusiv de directorul FBI, Robert Mueller, cu prilejul unei vizite la Bucureşti, din noiembrie 2006.

La prima vizită în România a Albenei Spasova, numai doi poliţişti vâlceni aveau de rezolvat 200 de cazuri de fraudă pe eBay.com, echipaţi cu un PC vechi de nouă ani şi fără conexiune la internet. Poliţiştii accesau net-ul de la acelaşi internet cafe ca şi hackerii. Acum, inclusiv după donaţii de echipament făcute de eBay Inc., situaţia s-a mai îmbunătăţit, dar rata condamnărilor infractorilor români rămâne foarte mică. Din cei 115 oameni arestaţi în 2006 (care comiseseră 831 infracţiuni informatice), doar 61 au fost puşi sub urmărire penală şi doar cazurile a 28 dintre ei au ajuns în instanţe. Potrivit Los Angeles Times, legislaţia din România – care cere victimei unei fraude online să depună o plângere scrisă şi să se prezinte la audieri – face aproape imposibilă condamnarea infractorilor români.

Los Angeles Times:

„România e un loc sinistru şi nu numai într-o singură privinţă. Fost regim pro-nazist, fost avanpost sovietic, apoi o dictatură comunistă ciudată, acum naţiune în curs de dezvoltare (...) Temându-se de un puhoi de forţă de muncă ieftină, cele mai multe ţări europene au restricţionat accesul românilor”.
from gandul

luni, decembrie 24, 2007

Craciun Fericit!

Cel mai iubit sfânt de pe pământ!




Doi Moşi, mai multe jucării

Clericii au insistat foarte mult să fie recunoscut adevărul istoric, religios, anume că Moşul care aduce daruri este Sf. Nicolae (foto). Popoarele doreau să-şi păstreze şi obiceiurile străvechi legate de sărbătorile de iarnă.

Până la urmă s-a ajuns la un compromis: astăzi există două sărbători la care copiii primesc daruri: pe 6 decembrie, Moş Nicolae le umple cizmuliţele cu dulciuri, iar de sărbătoarea naşterii Domnului Iisus Hristos – cel care spunea mereu „Lăsaţi copiii să vină la mine!" – Moş Crăciun le pune sub brad jucării, haine şi dulciuri.

Moş Crăciun vine de departe, de foarte departe, din negura timpului şi a religiilor. De pe toate coordonatele geografice a luat câte un obicei, până ce a devenit astăzi Moşul cu daruri care ne încântă sărbătorile de iarnă.

La începutul începuturilor, Crăciunul venea cu un car ceresc de aur, aşa cum se cuvenea unui zeu solar, în preajma solstiţiului de iarnă (20 decembrie – 7 ianuarie). Atunci se deschideau cerurile, se făceau ursirile pentru noul an, se activa magia, iar timpul se reînnoia. „Sus, la dalbe mănăstiri/ La cel jeţ de aur scris/ Şede Moş Crăciun bătrân/ Şi cu bunul Dumnezeu/ Iar în rând cu ei stătea/ Blânda Maică Precista", spune o străveche colindă românească.


Oamenii îi celebrau aprinzând focuri mari, pentru că lumina era darul suprem pe care îl puteau primi în anotimpul cel mai întunecat, cel mai rece, când toată natura se ascunde, se „coconeşte" pentru a renaşte. Ritualul aprinderii butucului în noaptea Crăciunului solar însemna izbucnirea bucuriei în mii de scântei de foc. Copiii primeau fructe, prăjiturele şi colaci. Bradul, arborele consacrat Maicii Preciste, era purtat de urători pe uliţele satelor.


Cizmuliţele lui Odin


Festivalul solstiţial era celebrat în toată Europa. Principalele sărbători ale ciclului de iarnă - Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza - au funcţionat de-a lungul vremii ca momente independente. Ţăranii români folosesc şi în ziua de astăzi, pe lângă calendarul ortodox, un calendar neoficial, transmis folcloric. În acesta din urmă se regăsesc obiceiurile străvechi, din epoca precreştină, a stabilirii timpului pentru arat şi semănat, pentru peţit şi logodit, pentru aflarea ursitei.


Crăciun era un zeu solar, specific teritoriilor locuite de geto-daci, identificat cu zeul bătrân Saturn şi cu zeul iranian Mithra, a cărui naştere se celebra tocmai pe 25 decembrie. Obiceiul a fost atestat şi la aromâni, letoni şi sârbo-croaţi.

Copiii mergeau pe la case şi urau, iar oamenii le puneau în trăistuţe tot ce aveau mai bun. În nordul Europei, zeul Odin organiza o mare vânătoare cu prilejul solstiţiului de iarnă. Acesta avea un cal zburător, Slepnir, foarte iubit de copii. În noaptea marii vânători, copiii puneau în botine, lângă vetre, tot felul de legume şi fructe pentru ca Slepnir să prindă puteri. Se spunea că acesta intră pe coşurile vetrelor, mănâncă toate bunătăţile, apoi zboară mai departe. Copiii încercau să nu adoarmă, ca să îl vadă pe Slepnir. Drept mulţumire pentru grija şi iubirea ce-o avea faţă de calul său, Odin le punea în cizmuliţe dulciuri şi jucărioare minunate.

Sfântul Nicolae, imaginea lui Moş Crăciun

La baza mitului Moş Crăciun, aşa cum îl ştiu copiii din ziua de astăzi, se află Episcopul Nicolae din Myra, Licia, pe teritoriul Anatoliei bizantine. Nicolae a trăit în sec. IV d.H. şi a rămas în conştiinţa oamenilor ca un mare iubitor de copii. Fiind bogat, îi plăcea să surprindă copiii cu tot felul de daruri, pe care le arunca prin ferestrele deschise, astfel încât să nu fie văzut. Uneori, pândea la fereastră să vadă reacţia copiilor. Nimic nu-i făcea plăcere mai mare decât să vadă copiii bucurându-se. Mai ales atunci când era vorba despre copii bolnavi, pentru că darurile sale aveau şi capacitatea de a aduce vindecarea, datorită faptului că erau oferite cu dragoste. Copiii nu ştiau de la cine primeau darurile, crezând că este vorba despre un personaj divin. De fapt, aşa şi era.


Ulterior, biserica i-a recunoscut faptele miraculoase, viaţa pusă în slujba ajutorării copiilor şi săracilor şi l-a trecut în rândul sfinţilor. Vechea biserică rusă s-a clădit în onoarea Sf. Nicolae. Biserica Romano-Catolică îl onorează.

Moaşte ale Sf. Nicolae au fost duse la Bari, Italia, în 1087, devenind loc de pelerinaj. Ziua dedicată lui este cea de 6 decembrie. Imaginea actuală a lui Moş Crăciun, cu mantia roşie, mitra ţuguiată şi bastonul pastoral este inspirată după icoanele cu Sf. Nicolae, şi nu după imaginea creată de compania Coca-Cola pentru a-şi promova produsele, cum s-a afirmat de nenumărate ori. Numai că Sf. Nicolae din Myra nu era gras.
Până la al Doilea Război Mondial, Moşul care aducea daruri copiilor era ajutat doar de Piter, un băiat de culoare.

Acesta era tot un personaj real din viaţa Sf. Nicolae din Myra, un copil etiopian cumpărat şi eliberat de către acesta de la o piaţă de sclavi. Piter nu a vrut să plece de lângă Nicolae, însoţindu-l peste tot şi ajutându-l să construiască jucărioare din lemn. În zilele noastre, pentru ca să nu se nască tot felul de controverse rasiale, s-a spus că negreala lui Piter vine de la... funinginea din hornuri, el fiind cel care pune darurile sub brad. A existat o perioadă când acest personaj de culoare a fost asociat cu diavolul. Legendele germanice spun că un demon cobora noaptea pe hornurile caselor şi îmbolnăvea copiii de gripă. Sau îi fura, băgându-i într-un sac, să-i mănânce mai târziu.


Un om sfânt – Sf. Nicolae sau Sf. Petru, în unele versiuni – a prins demonul şi l-a obligat să intre înapoi pe hornurile caselor şi să lase jucării copiilor pe care i-a chinuit. Demonul a rămas în slujba sfântului, fiind obligat an după an să livreze darurile Moşului. Atât de mult se plângea demonul de sarcinile sale, încât sfântul i-a promis că o să-i dea drumul să plece în Iad, dacă îi aduce alte ajutoare.

Cum toată lumea se ferea de demon, acesta n-a găsit decât tot nişte fiinţe demonice: elfii şi impiii. Mici, urecheaţi, răutăcioşi, neîndemânatici, făcând tot felul de încurcături, au devenit, cu timpul, ajutoarele de bază pentru Moş Crăciun. Care trebuie totuşi să-i supravegheze continuu, pentru că fac numai prostioare. Singura misiune pe care o execută cu plăcere este aceea să intre în casele în care sunt copii răi şi să le pună o nuieluşă drept avertisment, în loc de jucării.



Sinterklaas, Zvarte Pieten şi renii


După 1945, canadienii au contribuit la „ajutoarele" lui Sinterklaas, atribuindu-i moşului câte un Piter pentru fiecare atribuţie. Un Zvarte Pieten (Piter cel Negru) e responsabil cu navigaţia, altul, cu pătrunderea în case pe hornuri, încă unul, cu descifratul biletelor de la copii etc. Pentru mai mult amuzament, şi după tipicul elfilor germanici, aceştia nu erau prea destoinici, periclitând fără voie întreaga misiune de împărţire a darurilor. Renii, deşi de origine nordică, au fost introduşi în poveste de americani, păstrând totuşi, latura comică a ajutoarelor Moşului. Ei înlocuiesc, fiecare cu specificul său, atribuţiile magnificului cal zburător Slepnir, al zeului nordic Odin.
Americanii l-au rebotezat pe Sinterklaas în Santa Claus, apărând pentru prima dată în volumul „Istoria New Yorkului", de Washington Irving, în 1809. Numai că era un marinar olandez, fumând pipă şi purtând o manta îmblănită de culoare verde. Nici pomeneală de înfăţişarea tipică de episcop a Sf. Nicolae.

În 1823, Moş Crăciun apărea ca Moş Nicolae în „The Sentinel", o imagine mai aproape de realitate. Gras, cu nasul borcănat, cu barbă şi plete albe, însoţit de cei opt reni, este din 1863, de pe o ilustraţie a celebrului desenator Thomas Nast, apărută în „Harper’s Weekly". Haddon Sundblom a folosit o imagine asemănătoare pentru campania de Crăciun a companiei Coca-Cola, de unde s-a şi crezut multă vreme că Moş Crăciun a fost „inventat" de celebra firmă.


Moş Crăciun, „arestat"

Unele biserici creştine s-au opus popularităţii Moşului care aduce daruri şi chiar l-au interzis. În secolul XVI, protestanţii şi puritanii din America, apoi cei din Anglia, în sec. XVII, l-au interzis pe Moş Crăciun, considerându-l ori păgân, ori... romano–catolic, atrăgând asupra lor satira lui Josiah King, intitulată „Procesul lui Moş Crăciun".


Moşul a fost „eliberat" în 1686, dar îl mai aşteptau zile negre. În 1958, reverendul Paul Nedergaard din Copenhaga l-a „denunţat" iarăşi ca păgân pe Moş Crăciun. Martorii lui Iehova refuză să celebreze Crăciunul în general. Clericii creştini au militat îndelung ca „Moşul cu darurile" să fie Sf. Nicolae, pe 6 decembrie, respectându-se specificul darurilor acestuia ca binefaceri anonime.

Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos ar trebui celebrată fără adaosuri păgâne, sunt de părere preoţii creştini. Însă Martin Luther s-a „luptat" şi cu Sf. Nicolae, inventând un spirit - un copilaş blond, cu aripioare – care să aducă daruri copiilor. Iniţial, acesta a vrut ca îngeraşul să-l reprezinte pe Iisus copil, dar mitul Christkind are şi el rădăcini mai vechi, originare din regiunea Alsacia. Acest spirit, Christkind, este aşteptat astăzi de copiii din Germania, Elveţia, Austria, Liechtenstein şi din sudul Braziliei.


Poate că pentru adulţii fără spiritul umorului contează cine aduce daruri copiilor, dar un singur lucru e cert: de Sf. Nicolae şi de Crăciun, numai copiii care nu primesc daruri sunt trişti. Şi ce mai contează cine sunt ajutoarele Moşului, atâta timp cât ele aduc zâmbetul pe chipul copiilor noştri şi bucuria în sufletele lor?!

from adevarul

În Revoluţia română au murit şi ziarişti străini, însă nimeni nu a „revendicat" victimele.














În Revoluţia română au murit şi ziarişti străini, însă nimeni nu a „revendicat" victimele.


Remember decembrie ’89: "Martirii" unei minciuni mari cât secolul.

Zece ziarişti străini, împuşcaţi în România şi nerevendicaţi de nimeni.

Christian Levant

Pentru prima dată de la Revoluţie încoace, "Adevărul" prezintă, în exclusivitate, lista cu 10 ziarişti din SUA, Marea Britanie, Franţa, Italia şi iugoslavia, împuşcaţi, în decembrie 1989, în România: la Timişoara, Arad, Bucureşti şi în alte localităţi. Parchetul a descoperit autorii, s-au făcut comisii rogatorii, dar, până în prezent, nimeni nu a "revendicat" victimele. Ce se ascunde în spatele acestei tăceri? Este şi acesta un semn al marii manipulări, care, zilele acestea, a împlinit 18 ani? Istoria va răspunde la un moment da la această întrebare. Sau poate nu va răpsunde niciodată.



John Joseph Dany Szeus, din Ohyo/SUA - jurnalist, Associated Press (A.P). Împuşcat în braţul stâng; Pasquale Modica, Roma/Italia (fotoreporter italian) - împuşcat în spate: plagă împuşcată în zona hemitorace stâng; John Victor Tagliaboue, New Jwersey, SUA (jurnalist american), împuşcat în regiunea lombară; Mihai Jelko, Belgrad/fosta Iugoslavie (jurnalist sârb) - împuşcat, nu se ştie dacă mortal sau doar rănit, în torace, plagă toracică; Jaques Langevine Paris/Franţa (reporter France Prese), împuşcat în gamba stângă.

Toţi cei şase jurnalişti au fost împuşcaţi, în ziua de 23 decembrie 1989, la Timişoara. La Bucureşti, pe 23 şi 25 decembrie, au fost împuşcaţi sau au murit în împrejurări ciudate alţi doi jurnalişti străini. Unul este celebrul Jean Louis Calderon şi altul, un jurnalist belgian(Danny Huwe) împuşcat mortal, pe 25 decembrie, în zona Răzoare. În apropiere de Bucureşti, la Titu, pe 28 decembrie, a mai murit un jurnalist, englezul Jan Berry. Şi la Arad se pare că a murit un jurnalist străin.

În afară de cei 10 mai sus enumeraţi, este posibil să mai fie şi alţi jurnalişti-victime, încă neidentificaţi. Toţi aceşti bravi jurnalişti, morţi sau răniţi la datorie, au crezut că se află în România în slujba adevărului. Se pare însă, aşa cum au demonstrat alţi jurnalişti străini, că, în decembrie ‘89, în România, toţi au fost, cu sau fără voia lor, victimele unei megamanipulări. Sau ale unei hiperintoxicări. Numită de ei „o minciună mare cât secolul".



Cazul Calderon. Jean Louis Calderon

În altele era confundat cu un student plin de curaj şi avânt revoluţionar. În noaptea de 23 decembrie 1989, cameramanul Jean Louis Calderon se afla în Piaţa Palatului. Pentru că se trăgea din toate părţile, jurnalistul francez s-a adăpostit, împreună cu alţi tineri, în spatele unui tanc. Deodată, dinspre CC a apărut brusc un ARO asupra căruia s-a tras, crezând că este plin cu terorişti. ARO a intrat brusc în tanc, iar tancul, cu spatele, a trecut cu şenilele peste mai mulţi tineri, printre care se afla şi Calderon.

Există şi varianta că jurnalistul francez ar fi fost mai întâi împuşcat. Poate chiar din spate, din cauze şi în împrejurări încă obscure. Bine-cunoscuta realizatoare de televiziune Mihaela Radulescu este şi acum marcată că, în 1990, a apărut pe coperta revistei „Paris Match" lângă sicriul lui Jean Luis Calderon, cel care îi devenise şi prieten în CC.

Acolo unde Mihaela (pe atunci blondă) l-a cunoscut şi pe Dan Iosif, căruia ulterior i-a devenit şefă de cabinet. Ca un făcut, acel ciudat ARO care a ars în întregime era trimis de Dan Iosif la Casa Scânteii, pentru a fi tipărite nişte enigmatice „manifeste revoluţionare". Ca şi multe altele, şi acesta poate fi considerat unul dintre misterele Revoluţiei pe care Dan Iosif, de curând decedat, le-a dus cu el în mormânt. Pentru totdeauna.



Cazul celor şapte jurnalişti împuşcaţi la Timişoara

Despre cei şase jurnalişti împuşcaţi la Timişoara mai sus enumeraţi, împuşcaţi toţi în ziua de 3 decembrie 1989, nu s-a vorbit aproape deloc până în prezent. Ba chiar deloc. Astfel, se poate spune că „Adevărul" a dezvăluit în premieră absolută lista celor şase jurnalişti şi a împrejurărilor în care aceştia au căzut victime. Ba, mai mult, tot în premieră absolută, „Adevărul" a aflat un lucru aproape incredibil.

Şi anume că, în cei 18 ani care au trecut de atunci, procurorii români i-au identificat pe autori şi toate împrejurările în care s-a tras în cei 10 jurnalişti mai sus-amintiţi. S-au făcut şi comisii rogatorii în ţările de origine ale victimelor, în vederea identificării acestora şi/sau a familiilor acestora pentru a se stabili pretenţiile, încheia dosarele şi trimiterea în judecată a făptaşilor şi a celor care au dat comanda. Nimeni nu a dat curs demersurilor procurorilor români. Chiar nimeni nu revendică aceste victime?



Cazul Berry. Misterele AN-ului doborât la Titu

Pe 28 decembrie 1989 murea într-o catastrofă aviatică foarte controversată şi jurnalistul englez Jan Berry. Avionul în care se îmbarcase spre Jugoslavia, un AN condus de un pilot performant, a fost lovit de o rachetă sol-aer, deasupra localităţii Vişina (lângă Titu). S-au spus câte şi mai câte despre torpilarea avionului şi despre moartea jurnalistului englez.

Ba că în avion erau documente secrete. Ba că jurnalistul britanic deţinea filme cu „teroriştii libieni" îmbarcaţi pe Aeroportul Otopeni pe 23 decembrie. Ba că avionul ar fi fost ţinta unor rachete scăpate de sub control sau trase haotic în ţinte care nu existau, dar apărea din senin pe radare. Oficial, un lucru este sigur: în acele zile, era consemn să nu zboare nimeni. Restul se află în dosarul de la Parchet, încă neajuns în instanţă. Pentru că nici pe Jan Berry nu-l revendică nimeni.



Minciuni, minciuni mass-media, minciuni „mari cât secolul"

Mediamesoges: minciuni mass-media. Este titlul unei lucrări care a apărut în 1990 la Bruxelles şi care face referire la o aşa-zisă megamanipulare a mediei internaţionale în legătură cu evenimentele din decembrie 1989, din România. Jurnalistul Gerald de Selys, de la Radioteleviziunea belgiană preciza în legătură cu această provocatoare temă că i-a venit ideea "după scandaloasa mistificare a măcelului de la Timişoara".

Concluzia jurnalistului belgian era că "minciunile despre cele petrecute în oraşul de pe Bega", în decembrie ’89, constituie "o manipulare fără precedent în istoria presei", iar "impostura" de atunci „nu a fost demontată decât în mica măsură", ziarele şi televiziunile din lumea întreagă necerându-şi scuze faţă de opinia publică pentru manipulare. Tot în 1990, la Paris, a fost publicată celebra carte a lui Michel Castex: "Un mesonge gros comme le siecle. Roumanie, histoire d’une manipulation"(O minciună mare cât veacul. România, istoria unei manipulări).

Autorul a condus echipa de jurnalişti ai agenţiei France Prese (AFP), care a analizat la faţa locului evenimentele din decembrie 1989. Din România şi din întregul fost lagăr comunist. Jurnalistul francez a ajuns la concluzia că a fost vorba despre "o intoxicare remarcabilă, fără precedent, în care s-a lăsat prinsă media internaţională". Într-adevăr, în decembrie 1989, presa internaţională, "cu toţi porii deschişi", a funcţionat, se pare, ca o imensă „reţea capilară" în care informaţii greu de ţinut sub control au circulat haotic.

Era rezultatul unei manipulări voite? Cine şi în ce scop a lansat, încă din 17 decembrie, cifra de 60.000 de morţi înregistraţi în România, cifră invocată şi în „procesul de la Târgovişte"? Tavălugul manipulării în avalanşă abia fusese declanşat. Chiar dacă, după 25 decembrie, ca la un semn, avalanşa s-a oprit, miracolul românesc de la Bucureşti şi Timişoara s-a transformat într-o megaminciună. O minciună mare cât un veac. O minciună care a ajuns la majorat.



Manipularea secolului, la majorat

„O minciună mare cât secolul" au spus jurnaliştii francezi şi belgieni la începutul lui ’90, despre "revoluţia română". Au avut dreptate? Într-o bună parte, da. Mai ales în cazul în care ne referim la aşa-zisele „gropi comune" de la Timişoara sau la cifrele apocaliptice ale morţilor şi răniţilor. Dar mai ales la sutele de „terorişti" care „trăgeau din toate poziţiile".

Evident că „enigma teroriştilor" nu a fost nici până în prezent rezolvată. Cel puţin oficial. În schimb, „teroriştii lui Ceauşescu" au devenit „teroriştii lui Iliescu" şi, mai nou, Iliescu şi mulţi ca el sunt învinuiţi, la modul cel mai serios cu putinţă, de... terorism şi instigare la acte de terorism. Mai ales prin media. Iar noi, ceilalţi, cu ce ne-am ales? Ne tot întrebăm, de 18 ani încoace: „Cine a tras în noi, după 22?". Evident, noi!
from adevarul si evz

sâmbătă, decembrie 22, 2007

22 decembrie - Ziua mondiala a Orgasmului


Mai multe detalii despre latura pseudostiintifica a evenimentului pe site-ul Global Orgasm.

Desi poate parea greu de crezut, un site de internet face apel la toti locuitorii Planetei sa intretina relatii sexuale pe durata zilei de astazi. Initiativa, cunoscuta sub numele de Ziua Orgasmului Global, vrea sa-i determine pe oameni sa aiba orgasm, in acelasi timp, in diverse colturi ale lumii, la ora 08.00 dimineata.
Este pentru a doua oara cand se celebreaza aceasta zi, dupa succesul pe care proiectul l-a cunoscut anul trecut. Pe site-ul promotorilor Zilei Orgasmului Global, oamenii sunt sfatuiti sa faca amor in beneficiul planetei. "Simtind placerea oferita de o partida de sex reusita, putem transmite in atmosfera energii pozitive, care nu pot face decat bine mediului inconjurator.
Sa facem amor, nu razboi, pentru a milita pentru pace, contra incalzirii globale, a egalitatii intre oameni si impotriva luptei de rasa", se arata pe pagina web.



Nu e de ajuns doar placerea carnala


Organizatia "Global O" este condusa de Donna Sheehan si Paul Reffell. "Nu este suficient doar orgasmul in sine. Oamenii trebuie sa inteleaga ca astazi trebuie sa faca amor cu gandul la lucruri pozitive, in beneficiul planetei pe care locuim. Daca nu intretinem relatii sexuale gandindu-ne la lucruri bune pe care le dorim pe planeta, tot efortul pe care il vom face nu va duce la nimic bun", a explicat Donna.
"Emotiile puternice pe care le traim in timpul actului sexual si intentiile pozitive contribuie la imbunatatirea mediului inconjurator.
Trebuie doar sa fim constienti ca putem schimba campul energetic al Terrei, lucru care cu siguranta poate avea consecinte extrem de benefice in viata noastra de zi cu zi", a adaugat Paul.
Anul trecut, site-ul "Global O" a fost accesat de peste 14 milioane de ori in doar cateva saptamani. Pe 22 decembrie 2006, au existat peste doua milioane de vizitatori ai acestei pagini web.

X-mas kitsch



“Fie ca lumina….” loveste din nou. Simtim cum anostii care trimit astfel de mesaje spam se muncesc sa vina cu cea mai tare urare anul asta. N-o sa apucam sa digeram sarmaua, ca o sa si inceapa sa curga mesajele kitsch de sarbatori.

Oare oamenii astia nu mananca? Sau nu dorm? Si-au terminat oare lista cu obiective pe 2008 si acum au mancarici?

Stim ca suferi si tu. Vino sa imparti cu noi cele mai penibile si gretoase mesaje sms de sarbatori. “Magia sfantului Craciun sa te gaseasca alaturi de familie…”


Ar fi extraordinar daca in aceste momente de tihna deplina si moment al bilantului ne-am gandi si la cei nepastuiti de soarta, la cei ce n-au hainute si nici n-au cui sa-i spuna mama!! Oamenii au devenit indiferenti la problemele semenilor, dar cred ca acest flagel al nepasarii si ignorantei nu v-a atins. Pace, fericire, implinire - pana la adanci batranete, alaturi de cei dragi!
from times

vineri, decembrie 21, 2007

Rozătoare în sticla cu bere

Victor şi Maria Zahn din Bistriţa au ajuns, ieri, la spital, apoi la Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, după ce au băut dintr-o sticlă cu bere în care se afla cadavrul unei rozătoare.

Ei spun că au cumpărat două beri, pe care le-au consumat, fără să-şi dea seama că în una dintre ele era un un şoarece sau pui de şobolan mort. Inspectorii OJPC Bistriţa-Năsăud spun că nu au mai avut de a face cu astfel de incidente de acum un deceniu. Producătorul riscă între 25.000 şi 100.000 de lei amendă.

from adevarul

Nemţii, speriaţi de preţuri, se retrag de pe litoralul românesc


La sfârşit de an, litoralul românesc a primit o lovitură de imagine serioasă: după ce marele tour-operator german Neckermann a anunţat recent că se retrage din nordul Bulgariei, nemţii au luat aceeaşi hotărâre şi în ceea ce priveşte toate staţiunile româneşti. Motivele sunt similare în ambele cazuri: preţurile prea mari cerute de hotelieri, şi serviciile modeste oferite. În condiţiile în care firmele cu greutate de pe piaţa germană operează tot sezonul, din aprilie sau mai până în septembrie, şi vin cu cel puţin un charter săptămânal, refuzul hotelierilor români de a acorda discounturi semnificative nu avea cum să producă altă reacţie.

Secretarul de stat pentru turism, Lucia Morariu, a făcut o declaraţie şocantă, din care reiese foarte clar de ce proprietarii de hoteluri nu se sinchisesc prea mult de retragerea nemţilor: “românii plătesc de două ori mai mult decât nemţii pe litoralul românesc pentru acelaşi produs”. Deşi Lucia Morariu, o persoană provenită din mediul de afaceri privat, susţine că “încerc să-i conving că o structură echilibrată de turişti asigură sustenabilitate pe termen lung, şi că e bine să-i păstreze pe nemţi pentru a atenua şocul pe care-l va provoca în viitor orientarea românilor cu venituri medii către sejururi externe”, hotelierii de pe litoral preferă deocamdată să-i jumulească pe români în weekenduri.

Prea puţine hoteluri de patru şi cinci stele la Marea Neagră

Retragerea colosului Neckermann vine după un an în care litoralul românesc a mers destul de bine “la intern” dar prost pe piaţa externă: deja TUI se retrăsese de anul trecut, iar în 2007 staţiunile noastre de la Marea Neagră nu au reuşit să sporească numărul vizitatorilor străini.

Principala explicaţie a orientării aproape exclusive spre piaţa internă a staţiunilor de pe Litoral rămâne numărul foarte mic al hotelurilor de patru şi cinci stele. Bucureştenii cu bani “rad tot” în weekenduri şi sunt dispuşi să plătească preţuri atât de mari încât hotelierii nu simt nevoia să se mai “complice” cu nemţii, care sunt şi nişte turişti destul de pretenţioşi. La hotelurile de una şi două stele nu prea mai poţi caza nici turişti din Belarus, iar la trei stele presiunea a devenit enormă, în special de când finalizarea autostrăzii Bucureşti-Cernavodă a făcut mult mai comode vacanţele scurte la mare pentru locuitorii Capitalei.

Sibiul redresează bilanţul veniturilor pe 2007

Sibiul a salvat sezonul turistic 2007 în privinţa sosirilor de turişti străini, şi are toate şansele s-o facă şi în 2008: conform datelor prezentate de Lucia Morariu, recent încheiatul program “Capitală culturală europeană” a dus la creşterea cu 200% a numărului turiştilor străini care au vizitat oraşul de pe malurile Cibinului. Cum în toată ţara s-a înregistrat, conform aceleiaşi surse, o creştere cu doar 20% a numărului turiştilor proveniţi de peste hotare, iar litoralul nu a avut absolut nici o contribuţie la acest capitol, rezultă clar că, fără succesul de la Sibiu intrarea României în Uniunea Europeană ar fi produs efecte cât se poate de modeste în plan turistic. Probabil, am fi avut parte de o creştere de 5-10% a incomingului, datorită turismului de business din marile oraşe.

Lucia Morariu a prezentat date din care reiese că în Sibiu capacitatea de cazare a crescut cu 50% în 2007 şi că în 2008 fenomenul se va repeta, fapt care pare să indice transformarea oraşului într-o destinaţie turistică de primă mărime a României.
from gandul

Cea mai inalta cladire virtuala


Cea mai mare realizare arhitecturala de pe internet masoara peste 2000 de m, are peste 400 de rezidenti virtuali si este construita in curtea din spate a domnului Wong.

Trei tineri cărora le pasă de orice semen care suferă


Ziarul Gândul i-a premiat ieri, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la redacţie, pe câştigătorii campaniei „Eroi printre noi”. După centralizarea celor 42.473 de voturi acordate de cititorii Gândului, conducerea ziarului a validat următorii câştigători: Costel Sechel, eroul prezentat în reportajul „Viteaz la 15 ani”, care a obţinut 27,58% din voturi. Costel este din Bărgăuani-Neamţ şi a salvat o fostă colegă, de aceeaşi vârstă cu el. Violată de un consătean, fata fusese aruncată într-un puţ de pe câmp, printre leşuri de animale.

Câştigătorul locului doi, cu 22,81% din voturi, este bucureşteanul Radu Murea – „Copilul de trupă al SMURD”. Ucenic al doctorului Raed Arafat, Radu nici nu ştie câţi oameni îi datorează viaţa. S-a „înrolat” la SMURD la 13 ani, fiind acum şeful voluntarilor de la Ambulanţa Bucureşti.

Pe locul trei, cu 11,56% din voturi – constănţeanca Sabina State, „Dependentă de fapte bune”. Pe timpul verii, în peste 20 de cazuri, a ajutat oameni cărora li se făcuse rău pe stradă din cauza căldurii. Aflată în vacanţă în Italia, Sabina a dat primul ajutor unui bărbat implicat într-un accident grav de maşină. Graţie sprijinului acordat de sponsori, companiile Petrom şi Cooper Beech, premiile au fost de 5.000, 3.000 şi respectiv 1.500 de euro.

O ştire simplă, „detonatorul“ campaniei

Adevăraţii eroi sunt greu de găsit: nu vor reclamă, nu vor să iasă la suprafaţă. Cei mai mulţi, de altfel, nici nu au făcut obiectul vreunei ştiri de presă. Au rămas anonimi. Campania „Eroi printre noi” a pornit de la o ştire simplă, de coloană. Un poliţist sărise în foc ca să scape patru ţânci. Evenimentul a „durat” vreo două zile, timp în care eroul a dat interviuri la câteva ziare locale. Apoi cazul a fost îngropate de „mondene”.

„Eroi printre noi” a fost o campanie grea pentru grupa de ziarişti care s-a ocupat de serial. O campanie cu câte un reportaj în fiecare zi – la care se adăuga şi documentarul video – înseamnă un risc. Poate că subiectul nu mai vrea să vorbească, poate nu iese „pontul”, poate că rămâi blocat cu maşina în nămeţi.

Coordonarea campaniei a fost şi mai dificilă. În primul rând, pentru că fiecare erou te izbea cu modestia sa şi, implicit, cu refuzul de a discuta cu ziariştii despre faptele lor. În al doilea rând – campania trebuia să meargă pe bandă rulantă.

Aşa că echipele de la Gândul şi Pro TV au trebuit să lucreze, câteodată, şi noaptea pentru a realiza reportajele campaniei. Dar „Eroi printre noi” a reuşit. A fost una din puţinele campanii pozitive din presa românească.

Toţi „subiecţii” au un lucru în comun: excesul de responsabilitate. Pur şi simplu, într-o Românie care are miniştri ce fug de la locul unui accident auto, ei s-au simţit responsabili pentru semeni ai lor aflaţi în suferinţă. Reacţiile cititorilor au fost pe măsură, iar numărul de cititori a crescut de la un reportaj la celălalt, dovadă că încă mai există respect pentru adevăratele valori.

Eroul Costel a venit de mână cu dirigintele

Costel Sechel, rândaşul de la stână care astă-vară a salvat viaţa unei fete de-o seamă cu el, a fost eroul preferat al cititorilor noştri. Mai multe persoane au ţinut morţiş să-i trimită lui Costel cadouri de Crăciun, de la bocanci şi haine până la bani şi chiar o plapumă, iar firma INPEC Engineering îi va plăti băiatului o sumă cuprinsă între 50-100 euro, pentru întreţinere, până la majorat.

Ce va face Costel cu premiul pe care îl merită cu prisosinţă? Copilul obişnuit să se spetească pentru 1 leu şi o masă caldă pe zi şi-a făcut planul: „Deocamdată am 15 ani. Banii o să-i bag la CEC să mai crească, dar când oi face 18 ani o să-mi fac un acoperiş deasupra capului, tot în satul meu, ca să o am pe mama alăturea de amintire, să-i curăţ mormântul de buruieni şi să mă rog pentru ea să îi fie bine unde s-a dus din lume”.

Dacă, până mai ieri, însinguratul Costel nu era pentru săteni altceva decât o umbră cu cizme de cauciuc care trecea pe uliţă de două ori pe zi, în ultima săptămână, viaţa lui a intrat ca într-un vârtej. Aflând că are bani de primit, o ceată de binevoitori a început să-i facă curte, ba oferindu-se să-l ajute să-şi facă valijoara pentru drumul la Bucureşti, ba dându-i sfaturi înţelepte despre felul în care trebuie gestionată „averea” lui.

Cuminte, curat şi ruşinos - aşa şi-a ridicat premiul „Viteazul de 15 ani”, în lumina bliţurilor şi a camerelor de filmat de la PRO TV. Şi, fiindcă singur n-ar fi avut curajul să se aventureze tocmai de la Piatra până la Bucureşti, Costel a vrut să împartă laurii cu dirigintele său, care l-a însoţit pe tren, fiindcă „cu ajutorul lui am reuşit să fac acest drum lung”.

Cum este minor, Costel a primit în mână doar 1.000 RON, restul premiului, până la 5000 de euro, fiindu-i virat într-un cont special până la majorat, chestie care l-a cam necăjit pe viteaz: „În afară de alea 10 milioane, care sunt dreptul meu, pot să mai scot 100 euro, ca să dau la biserică, cu mult respect? Dumnezeu m-a ajutat, eu vreau să-L respect din toată inima ca să mă ajute în continuare cât poate. Vreau să dau şi eu cum a dat toată lumea care a fost plecată în străinătate: 100 de euro, ca să mă predice părintele pe altar, să mă laude”.

La final, cum se cade la orice festivitate de premiere, puiul de baci s-a tras într-o poză de grup cu zâmbete pe buze alături de eroii de la oraş aflaţi pe locurile doi şi trei: Radu Murea, şeful voluntarilor de la Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti, şi Sabina State, voluntară la Crucea Roşie Constanţa.

„Dependenta de fapte bune” resuscitează şi suflete

După ceva vreme petrecută în presă, e greu să te mai impresioneze ceva. Avalanşa de bune şi rele, prinse la cald, rigidizează coarda aceea sensibilă, dătătoare de emoţii. Totuşi, ieri, când am revăzut-o pe Sabina, la noi în redacţie, am trăit aceeaşi uimire care m-a încercat la momentul interviului. Cum, fetişcana asta firavă, abia trecută de vârsta majoratului, e “dependenta de fapte bune”?

Modul matur şi deschis cu care a răspuns la întrebări a făcut-o să treacă testul, iniţial în ochii mei. L-a trecut şi în cei ai cititorilor, aşa că a luat suficiente voturi ca să prindă podiumul campaniei “Eroi între noi”.

Recunosc că la momentul interviului, şi nici după aceea, nu le-am spus nimic eroilor de existenţa vreunui concurs. Ieri, Sabina mi-a spus că a aflat printre ultimii că face obiectul unui vot. Am păstrat secretul până la sfârşit, deşi aş fi vrut să spun tuturor că doi dintre “eroii mei” sunt pe podium.

Marţi, am terminat ce aveam de dat “la zi” şi abia după aceea mi-am zis: “Ia să-mi sun copiii”. Să dai o veste bună cuiva, când se aşteaptă mai puţin, asta a fost ideea – am savurat momentul. Mi-am mai resuscitat şi eu sufletul scriind despre voi. Vă mulţumesc!

Prietenul meu erou

Când am tăbărât peste el la Ambulanţă, cu echipa de filmare, Radu a fost uşor iritat. L-am scos din gardă ca să “îl vedetizăm” şi asta nu i-a plăcut. L-am simţit şi am relaxat discuţia. Peste nici cinci minute, am început să vorbim ca doi prieteni care au făcut armata împreună.

Aşa l-am avut ca interlocutor pe Radu cel adevărat. Un băiat normal, cam uimit şi el de câte a putut face până la 18 ani. Un tip normal, contaminat însă de microbul medicinei de urgenţă. Cum povestesc adolescenţii de vârsta lui despre ultimele jocuri pe calculator, aşa vorbeşte Radu despre voluntariatul pe care îl face la Ambulanţă.

Vorbeşti cu el despre fete şi numai ce îl auzi: “Vezi că în februarie o să avem cel mai tare exerciţiu de antrenament. Vin specialişti din Israel, o să fie simulate situaţii de accident, o să fie lovite maşini…” Nici lui nu i-am spus de concurs. Când a aflat, m-a sunat şi mi-a spus: “Aş vrea să câştige băiatul acela din Moldova, Costel”.

Costel e pe primul loc şi l-am văzut pe Radu bucurându-se sincer. Ieri, după ce domnul Popescu i-a dat cecul, a venit imediat la mine: “Nu îţi spun ce emoţii am avut. Să vorbească aşa despre tine o asemenea personalitate…” I-am spus exact aceleaşi cuvinte pe care i le-am spus după interviu: “Radule, mare grijă, să nu ţi se urce la cap!”. Mi-a răspuns, sigur pe el: “Stai liniştit, nu mi s-a urcat până acum, nu o să mi se urce nici pe viitor!”.\
from gandul