Cum a ajuns vinul românesc să zboare cu Lufthansa la clasa întâi

O creştere a cifrei de afaceri cu peste 60% în 2007 şi o pondere a exporturilor de 25% din total au convins compania aeriană Lufthansa să lucreze cu producătorul de vin Agricola Ştirbey.

Cei care vor călători din vară cu zborurile Lufthansa vor putea încerca la bordul avionului un Sauvignon blanc Prince Ştirbey, din portofoliul companiei Agricola Ştirbey. În urmă cu un an, reprezentanţii transportatorului german au intrat în legătură cu familia Kripp, proprietarii firmei româneşti, pentru a le propune o colaborare. „Presupun că au degustat undeva vinul nostru, le-a plăcut şi astfel ne-au contactat“, spune baroana Ileana Kripp, descendentă a familiei prinţului Barbu Ştirbey. Parteneriatul de afaceri va începe din luna iunie, iar vinul va fi servit doar la clasa întâi.

Viticultura are o tradiţie îndelungată în familia baronului Jakob Kripp, soţul Ilenei - deşi în Austria, nu în România, unde Kripp se ocupă de 15-20 de ani de comerţul cu vinuri în regiunea Tirol. În urmă cu 11 ani, a venit în România şi, odată ajuns în Drăgăşani, s-a îndrăgostit de acel loc. „Îmi amintea de zona Toscanei şi mi-am spus că dacă nu ni se vor restitui podgoriile le vom cumpăra“, îşi aminteşte baronul.

Renaşterea unei tradiţii

După anul 2000, vechile familii nobiliare româneşti au început să ceară restituirea fostelor proprietăţi. Printre bunurile retrocedate familiei baronului se numără Palatul Ştirbey din Bucureşti, cel de la Buftea, precum şi podgoriile de la Drăgăşani. Însă familia se luptă şi pentru intrarea în posesia unei păduri din Oltenia, la Drăgăşani, şi a alteia, la Buftea.

La retrocedare a contat şi ajutorul directorilor fostelor IAS (Întreprinderi Agricole de Stat), care căutau foştii proprietari ai mai multor domenii din zonă pentru a-i convinge să investească acolo. Astfel, în 2002, familia Kripp a primit titlul de proprietate şi a început afacerile în România. „Am găsit o cramă într-o stare foarte proastă, dar în schimb viile erau într-o stare relativ bună“, povesteşte baronul.

Ajutaţi de fratele din Austria al baronului au făcut studii de piaţă şi un plan de afaceri. Iniţial, calculele mizau pe o pondere a exporturilor de 60%-70% din producţia totală. În condiţiile în care producătorii români de vin apelează la soiurile franţuzeşti sau germane, familia Kripp a ales să cultive soiuri indigene. „Împotriva sfaturilor profesioniştilor în domeniu, primul soi de vin cultivat a fost Crâmpoşia“, îşi aminteşte Jakob Kripp. La fel, au decis să facă doar vin de calitatea întâi.

Portofoliul producătorului cuprinde patru vinuri albe şi patru roşii, precum şi un rosé. În ceea ce priveşte producţia, Agricola Ştirbey a început cu o cantitate mai mică, astfel încât să poată intra pe piaţă cu un nivel de preţ mai ridicat. În primul an, 2003, producţia a fost de 20.000 de sticle, urcând în prezent la 70.000-80.000 de sticle, şi este limitată la 4.000 de litri la hectar, în cazul vinului alb, şi chiar la mai puţin în ceea ce priveşte vinurile roşii. „Vrem ca în doi-trei ani să mărim producţia la 100.000-120.000 de sticle“, spune Jakob Kripp.

Preţul mediu de retail pe sticlă este în acest moment cel mai ridicat de pe piaţă: între 20 şi 60 de lei. „Preţul ridicat ne-a ajutat pe plan local, în străinătate fiind mai greu să obţinem un astfel de preţ“, spune Kripp. Există şi posibilitatea de a cumpăra direct de la cramă, canal prin care se comercializează peste 20% din producţie.
Exporturile reprezintă acum doar 25%-30% din producţie, către ţări precum Austria, Elveţia, Germania, Belgia şi Luxemburg. „În Franţa exportăm cel mai mult Tămâioasa dulce, deşi experţii ne-au sugerat să vindem doar vinuri seci“, afirmă baronul Kripp.

În România se produc cinci milioane de hectolitri de vin anual; cota de piaţă a Agricola Ştirbey este de sub un procent, însă scopul principal al producătorului nu este să o majoreze cu orice preţ. „Când am intrat pe piaţă, ceilalţi nici nu au realizat. Este loc oricând şi pentru alte vinuri sau pentru alţi jucători“, conchide Jakob Kripp.

Brandul a fost conceput în Austria

Distribuţia vinurilor Prince Ştirbey este destul de selectivă, doar prin vinoteci şi restaurante şi hoteluri selecte. Compania colaborează cu JW Marriott, Hilton şi Intercontinental, iar acum derulează negocieri cu Radisson SAS, cel mai recent hotel de cinci stele deschis în Capitală. Brandul Ştirbey este deja respectat; la început, când au hotărât ca vinul să fie produs sub acest nume, proprietarii au avut emoţii. „Am studiat în România în primele opt clase“, povesteşte Ileana Kripp. „Eram tratată ca o reminiscenţă «burghezo-moşierească» şi am avut destule îndoieli când s-a hotărât să mergem pe brandul Ştirbey. Dar în fond a fost doar o provocare“, adaugă ea.

Prinţul Barbu Ştirbey a fost proprietarul celei mai mari pepiniere de vinuri din ţară în urmă cu 100 de ani. Domeniile Ştirbey din Drăgăşani, reprezintă peste 30 de hectare de teren din care 20 de hectare reprezintă viile amplasate pe Dealul Oltului unde sunt plantate soiuri de vinuri indigene precum Novac sau Crampoşie

Degustare in zbor

Pentru prima oară în istoria companiei aeriene Lufthansa un vin din România a reuşit să treacă prin controalele severe de calitate şi va fi servit pe toate zborurile intercontinentale ale renumitei companii, ajungând astfel în peste 50 de ţări. Lufthansa are aproximativ anual 200.000 de locuri la clasa întâi disponibile, la un preţ de minim de 6.000 de euro, locuri care sunt întotdeauna ocupate.
Sauvignonul blanc servit pe rutele Lufthansa este produs la via Ştirbey din regiunea Drăgăşani, pe o suprafaţă de două hectare. Via a fost plantată în 2003.