Masina, celularul si hainele de firma trebuie sa spuna despre romani ca au intrat in lumea buna |
Hainele de pe strada spun aceeasi poveste. Antropologul Vintila Mihailescu povestea intr-un articol din Cotidianul ca oamenii de afaceri straini veniti in Romania cred ca femeile de afaceri sint „prea imbracate“ si ca supraliciteaza: „«Ai impresia mereu ca sint in drum spre un spectacol de opera!», spunea cineva. S-ar zice ca, la noi, daca ai cu ce (si chiar cind n-ai…), te imbraci tot timpul «bine». La ei, chiar daca ai cu ce, te imbraci astfel doar cind si unde este cazul“. La ocazii, romancele pastreaza aceeasi directie opulenta, era de parere si designerul Liliana Turoiu. In Romania, femeile prefera materialele pretentioase, in timp ce la New York se vind rochiile cu accente de lenjerie intima, simple, cu cite un detaliu de efect.
„La inceputul anilor ’90, cea mai mare surpriza a romanilor care calatoreau in Vest era sa vada simplitatea oamenilor de acolo. Trist era ca trageau concluzia (unii o mai fac si azi) ca tot romanii au un gust deosebit pentru frumos, din moment ce femeile poarta tocuri de 12 cm in miezul zilei, iar barbatii isi vopsesc vilele in galben pe dinafara“, descrie diferenta si Ana Militaru.
„As spune ca acest comportament este intr-o oarecare masura rezultatul nevoii de a arata succesul, prosperitatea dobindita uneori foarte repede intr-o economie de multe ori speculativa“, propune o explicatie Liviu Redeleanu. Redactorul-sef de la „The Marketer“ are o poveste cu morala: „Am observat un lucru la oamenii de afaceri, care explica destul de bine, printr-un exemplu, obsesia romanilor pentru imagine. Cind un om de afaceri este la inceput de drum, crede ca «hainele il fac pe om». Se imbraca in costume cit mai scumpe, poarta accesorii, cumpara masini mult mai luxoase decit si-ar permite de fapt. Vrea sa para ceea ce nu este, sperind ca, intr-o buna zi, chiar o sa ajunga acolo. Cind ajunge multimilionar, se relaxeaza. Unii apar in tricou si jeansi la televizor“. Inductia lui Raducanu e urmatoarea: „Romania si romanii sint in etapa aia in care vind blana ursului din padure si trebuie sa aiba macar o imagine care sa ii faca sa para ca ar fi in businessul cu ursi. Pentru a fi primiti in «lumea buna»“.
Obsesia se va diminua cind romanii nu vor mai simti, constant, ca trebuie sa compenseze ceva. Seful de la AdVenture prevede transformarea ei intr-un paradox: „Nu este o boala trecatoare... Atunci cind vom crede ca nu mai exista aceasta «obsesie», ea de fapt se va fi transformat in nevoia de a crea imaginea cum ca nu sintem obsedati de imagine“. „Cred ca trebuie sa devina cool sa fii simplu“, spune Ana Militaru. „Pina cind Romania va deveni o tara europeana nu doar cu numele“, ofera un deadline si Raducanu.
Pina atunci, luxul incepe sa se simta acasa, iar producatorii si distribuitorii lui includ din ce in ce mai des tara noastra in planurile lor. „Bugatti Veyron (n.r. - un automobil in valoare de peste un milion de euro) a fost vazut in Romania! Probabil e singurul din Europa de Est!“, au vuit forumurile, atit cele autohtone, cit si din strainatate. Romanii mai au de aratat pe strada citeva recorduri de acest fel pina sa testeze filosofia simplitatii.
- Reclame fara saraci
Nici publicitarii nu scapa de efectele snobismului. Din contra, trebuie sa il exploateze la maximum. Ana Militaru, analist media IQads, crede ca reclamele autohtone sufera de sindromul saraciei: “Indiferent cit de ieftin e un produs, cred ca romanii nu vor sa vada in reclame oameni la fel de saraci ca ei, care stau in bucatarii in stil «comunist» ca ale lor si care se bucura de promotii la fel de mult ca ei. Cred ca nu vor sa li se aduca aminte constant ca ei cumpara un suc ieftin pentru ca sint saraci, ci din cu totul alte motive: sa ploua cu beneficii emotionale, de tot soiul, numai sa nu-i confirmi omului teama ca el bea suc din ala pentru ca se potriveste perfect cu detergentul si hainele ieftine”.
from cotidianul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu