Ziua femeii socialiste

8 martie 1981 Elena (dar) şi Nicolae Ceauşescu primesc ...

„Inventată" în Statele Unite în urmă cu 100 de ani, sărbătoarea de 8 Martie a fost oficializată de URSS

Totul a pornit în 1908, de la drama a 140 de femei arse de vii, în America. Dramă confiscată ulterior şi „sărbătorită" de femeile socialiste din URSS. Fapt pentru care această zi ar trebui să se numească „ziua femeii socialiste". Şi atât.

Deşi nu este o zi inter­naţională funcialmente co­mu­nistă, 8 Martie a intrat în mentalul comun ca o săr­bătoare de... stânga. Şi asta pentru că, începând din 1918, a fost preluată de Rusia bolşevică – tocmai pentru că servea perfect intereselor doctrinei comuniste, de aşa-zisă modernizare şi emancipare „democratică" a femeii.

O zi cu multiple semnificaţii istorice

Dacă cineva ar fi vrut să-i dea zilei de 8 martie o semnificaţie anume, ar fi putut găsi numeroase variante de lucru: de la descoperirea, în 1918, de către Kepler, a celei de-a treia legi a mişcării planetelor, la primul caz de gripă spaniolă declanşator al unei pandemii devastatoare (1918); şi, de la ziua când, în 1917, a început Revoluţia Roşie de la Sankt-Petersburg/Petrograd (Rusia), la ziua când, în 1983, preşedintele american Ronald Reagan a numit URSS un "Imperiu al Răului"; şi, de asemenea, de la ziua când, în 1950, Uniunea Sovietică a susţinut că deţine bomba atomică, declanşând, astfel, "cutia Pandorei" în"războiul rece" cu SUA, la ziua când, în 2000, Papa Ioan Paul al II-lea a proclamat "Ziua pocăinţei"("Mea culpa" publică).

În ce priveşte direct România, pe 8 martie 1856, la Paris, contele Walewski (fiul natural al lui Napoleon I) a propus ca unirea Moldovei cu Muntenia să aibă loc sub conducerea unui prinţ străin. O sută de ani mai târziu, pe 8 martie 1945, Churchill i-a adresat lui Roosevelt o telegramă în care şi-a manifestat îngrijorarea faţă de instalarea, prin forţă, la Bucureşti, a unui guvern comunist (guvernul Petru Groza). Roosevelt îi răspundea lui Churchill, recunoscând amestecul Kremlinului: "Eu cred că România nu este un loc bun pentru a ne măsura cu ruşii".

Şi, tot pe 8 martie 1945, guvernul român a adresat guvernului sovietic o telegramă în care solicita reintegrarea nordului Transilvaniei la România. Iar Stalin, liderul de la Moscova, în telegrama de răspuns, din 9 martie 1945, a consimţit reinstalarea administraţiei româneşti în NE Transilvaniei. Dacă a fost sau nu a fost meritul lui Groza, este o altă problemă, dar un lucru este cert: că, la 13 martie 1945, la Cluj, a avut loc proclamarea oficială a reinstalării administraţiei româneşti în Ardeal. Şi totuşi, dintre atâtea evenimente, interne şi internaţionale importante, a avut sorţi de izbândă doar "Ziua femeii". Ziua femeii… socialiste.

8 martie 1950 Femeia bolşevică, omagiată în ...

„Greva pentru pâine şi pace"

Practic, iniţiativa omagierii internaţionale a Zilei Femeii a pornit de la o întâmplare tragică: în anul 1908, peste 100 de muncitoare textiliste au fost arse de vii într-o fabrică din SUA numai pentru faptul că au vrut să se alăture unei demonstraţii pentru drepturile muncitorilor.

Pentru comemorarea tris­tului eveniment, în acelaşi an 1908, în ultima duminică din luna februarie, femeile socialiste din SUA au organizat un marş de protest. Câţiva ani mai târziu, în 1917, ziua de 8 martie a fost identificată ca Zi Internaţională a Femeilor, deoarece în acea zi, în Rusia, mii de femei şi-au părăsit casele şi fabricile ca să protesteze în aşa-numita „greva pentru pâine şi pace", care a dus la „Revoluţia din
Sankt Petersburg" (Petrograd) şi care l-a forţat pe ţarul Nicolae al II-lea să abdice.

8 martie 1985 Ceauşescu şi doamnele „cu coc” ...

Au urmat 70 de ani de „Big Brother" şi de sărbători roşii. În perioada sovietică, din 1917 până în 1991, „femeia muncitoare şi eroică" a continuat să fie sărbătorită în această zi. Şi în prezent ziua este marcată, oficial sau neoficial – dar cu felicitări, flori şi cadouri, uneori simbolice, alteori foarte sofisticate –, mai ales în Rusia. Dar şi în Belarus, în Macedonia, în Moldova, în Ucraina. Şi chiar în România. Sărbătorită ca "Zi a Femeii" şi "Zi a Mamei". Încă. Aceeaşi şi aceeaşi zi. An de an.

La sfârşitul anilor ’50, Ana Pauker nu mai ...

Cultul personalităţii, la feminin

Maşina obedienţei fără frontiere şi-a spus cuvântul şi în anii ’50 şi ’80. Industria cultului personalităţii, „la feminin", s-a perfecţionat pe vremea Anei Pauker şi a ajuns la apogeu pe vremea... Elenei Ceauşescu. De 8 Martie, cel puţin 10 ani, în perioada 1979-1989, Elena Ceauşescu a transformat România în „coşmarul femeii unice".

„Femeia absolută", femeia „erou suprem". Sărbătorită în „epoca de aur" cu atât „entuziasm" obsedant, după ’89 ziua de 8 Martie a ajuns să fie ironizată şi hulită în fel şi chip. Cu toate că a fost trecută, cu arme şi bagaje, în rândul fostelor „sărbători roşii", din arsenalul zilei de 8 Martie nu lipsesc niciodată... florile.

Ana Pauker, la începutul anilor ’50, ţinând ...

De la Ana la Elena

În România, înainte de 1945, această aşa-zisă „Zi a Femeii" nu exista. Doar pe la ţară era trecută în revistă, ca... „a opta zi a Babelor". Din 1945 însă, 8 Martie a început să fie omagiat pe prima pagină a ziarului Scînteia ca o zi de sărbătoare: „ziua femeii". Zi identificată cu „doamna de fier" a regimului, „Tovarăşa Ana". Ana Pauker, „împărăteasa roşie", un „Stalin în fustă".

În anii ’80, de Ziua femeii, “Scînteia” ...

Pe vremea lui Dej, de 8 Martie, pe prima pagină a Scînteii apăreau fotografiate doar femei anonime: sudoriţe şi macaragiţe, şefe de şantier şi brigadiere fruntaşe. Regimul Ceauşescu a schimbat din nou registrul, aducând-o în faţă de 8 Martie pe prima tovarăşă a ţării. Numele ei, un omagiu perpetuu, pe buzele tuturor poeţilor de curte.

70 de ani de „Big Brother" şi de sărbători „roşii", în care „femeia muncitoare şi eroică" a fost „arma secretă" a succesului bolşevic

from adevarul.ro