duminică, martie 09, 2008

Pactul cu fiara

După ce a fost atacat în arenă de leul preferat, dresorul Ştefan Pleşoianu spune că l-a cuminţit pe Damian.

Acum o lună de zile, dresorul Ştefan Pleşoianu a văzut moartea cu ochii. Leii albi Damian şi Leo au fost la un pas să-l răpună cu sala plină. Chiar dacă oficialii Circului Globus spun că astfel de incidente sunt fireşti, dresorul a trăit cele mai lungi zece minute din viaţă.

Cei doi lei albi, ajunşi la maturitate sexuală, nu au luptat contra dresorului, ci pentru a-şi câştiga supremaţia în teritoriul pe care îl ocupau „la comun" cu şase tigri – doi albi, doi siberieni şi doi bengalezi. Ştefan Pleşoianu nu era pentru ei decât un potenţial contracandidat, nu neapărat un duşman.


Din fericire pentru dresor, celelalte feline nu au răspuns „invitaţiei" la atac. Chiar şi aşa, Pleşoianu mărturisea după incident că au fost cele mai lungi zece minute din viaţa sa. În filmul evenimentelor, s-a văzut clar că primul leu care a contestat comanda dresorului a fost Leo.

„Când era mic, era aşa de leneş, încât la o repetiţie a căzut de pe postamentul pe care urcase ca un sac de nisip", îşi aminteşte Brânduşa Novac, directorul Circului Globus. La atacul lui Leo s-a alăturat şi Damian, leul cu care Ştefan executa un număr deosebit de periculos, hrănindu-l cu o bucată de carne pe care dresorul o ţinea în gură.

Leii au tot încercat să-l agaţe cu ghearele, dar Ştefan i-a atins cu un băţ peste labe – unul dintre locurile cele mai dureroase pentru feline. Loviturile erau însoţite de ordine scurte, care i-au liniştit, până la urmă, pe leii răzvrătiţi. „A fost o surpriză şi pentru mine! Îţi trec foarte multe prin cap în momentele acelea. Doream să ies întreg, am încercat să dau comenzi ferme, leul ştie că primeşte carne la sfârşit. Dar, atunci când atacă şi dă cu labele, vrând să te dărâme, trebuie să-l domini.

În asemenea situaţii, greşeşti o singură dată... Să mă atingă nu au putut, dar simţeam curentul de aer atunci când dădea cu labele", declara atunci, „la cald", dresorul.


El susţine că Leo şi Damian îi sunt în continuare dragi, pentru că i-a crescut şi i-a învăţat o mulţime de lucruri. „Nu mă pot supăra pe ei. Chiar dacă sunt uneori agresivi, ştiu să facă o mulţime de lucruri drăguţe", le-a luat apărarea Ştefan Pleşoianu. Bătaia nu este o soluţie prin care dresorii să se poată impune în faţa leilor şi a tigrilor. „Din simplul motiv că felinele mari ştiu că oricând pot domina fizic fiinţele din apropierea lor.

Singura cale de a te face ascultat şi înţeles în faţa lor este respectul. Niciun dresor nu se poate impune pe altă cale!", spune dresorul Ştefan Pleşoianu, cel care zi de zi, pentru mai multe ore, se află în mijlocul a patru lei şi patru tigri bengalezi, atât în public, cât şi în intimitatea menajeriei. La nici 40 de ani, deja se poate mândri cu 20 dintre ei trăiţi în mijlocul animalelor din menajeriile circurilor.


După un lung curs de specializare în Germania şi patru ani petrecuţi ca asistent de dresor, tânărul consideră că îşi merită locul de „principal" al arenei. „În perioada mea de «facultate» şi «stagiatură», am dat şi foarte multe examene. Numai că, în comparaţie cu examenele de la o facultate normală, pe care le poţi pica şi relua în toamnă, ale mele erau decisive prin natura riscului la care eram expus. Aşa că fiecare examen pe care l-am dat putea fi şi ultimul!", precizează dresorul.


Pentru cele 20 de minute de reprezentaţie zilnică, sunt necesare nu mai puţin de două ore de repetiţie. „La care se adaugă alte câteva ore pe care le petrecem împreună, necesare unei apropieri continue şi de durată", spune Ştefan Pleşoianu.

„Dar cele două ore de repetiţii echivalează cu mai mult de opt ore de antrenament în alte domenii ale circului. Se lucrează faţă în faţă cu felinele, ca la spectacol. În tot acest timp, există un mare efort de concentrare, de logică şi de anticipare a potenţialelor situaţii-limită." „Totul, dublat de un aflux suplimentar de adrenalină, care îi consumă mult mai rapid pe dresori decât pe oamenii de rând", mai adaugă dresorul.

Nu putem greşi decât o singură dată! Şi mi se pare corect să spun că noi greşim, şi nu ani­malele... Pentru că, în 99% din accidentele suferite de dresori, vina a fost a lor, şi nu a fiarelor cu care lucrau în arenă.

Continuarea

Niciun comentariu: