Doamne, cum traiesc!

Oamenii nu se uita in suflet. Ma vad ca am tenul tuciuriu si ma hulesc', asa si-a inceput povestea Daniel Iancu, in varsta de 27 de ani. De trei ani locuieste in padurea Baneasa, intr-un cort improvizat din cartoane si paturi. In mijlocul codrului de la marginea Capitalei, intr-un tarc, Daniel si-a construit un 'apartament' in aer liber. Adapostului nu-i lipsesc bucataria, baia, dressingul si chiar un mic 'dormitor'. 'Am plecat din localitatea Babadag din judetul Tulcea, lasandu-i in urma pe mama si pe cei patru frati. Tatal meu vitreg nu ma suporta si din cauza mea o batea pe mama', ne-a spus Daniel, cu lacrimi in ochi. Acum traieste in padure. Uscatoria Debaraua Sufrageria Si-a pierdut buletinul si nu mai poate munci decat cu ziua. Cea mai mare dorinta a sa este sa locuiasca intr-o casa decenta si sa aiba un serviciu. 'Am mai lucrat prin diferite locuri, am fost si batut pentru ca am tenul tuciuriu. M-am saturat sa traiesc asa!', ne-a mai spus Daniel. Uneori zambetul ii revine pe buze atunci cand povesteste despre prietenii lui. 'Mai primesc de la biserica de-ale gurii si atunci gatesc si eu. Ultima oara am facut ardei umpluti si sarmale', ne-a spus tanarul. Greutatile vietii l-au calit si, asa cum spune el, Dumnezeu l-a ajutat sa treaca peste noptile geroase cu doar 17 lumanari aprinse. 'Acum l-am luat pe Samoila cu mine, pentru ca nici el nu are casa', ne-a mai povestit Daniel. from libertatea