marți, februarie 12, 2008

Telefoane construite pe şantier

Deschiderea primei linii de producţie Nokia a semănat cu inaugurările care aveau loc pe vremea răposatului dictator Nicolae Ceauşescu.
La Jucu se produc telefoane mobile, însă drumurile sunt îmbibate în noroi. Angajaţii au salopete noi şi au învăţat să-şi aplaude şefii, dar le tremură mâinile când asamblează telefoane. Cei mai mulţi sunt români, dar singurii care nu se opresc din muncă nici când vin şefii sunt maghiarii, indienii, chinezii şi nemţii. Nokia de Jucu s-a deschis, dar fabrica încă se construieşte.

Zicala “Afară-i vopsit gardul, iar în casă stă leopardul” se aplică şi în cazul deschiderii oficiale a uzinei. Pentru a ajunge la fabrică există două căi de acces: una care trece prin Jucu şi una la limita cu Răscruci. Impresia lăsată de indicatoarele pe care scrie Nokia şi de asfaltul nou este că ai intrat pe drumul spre o mare companie multinaţională.

După 50 de metri însă, maşina se afundă în noroaie. Cu un sfert de oră înainte ca Juha Putkiranta, vicepreşedintele Nokia, să oficializeze deschiderea fabricii, un grup de muncitori turna de zor asfalt pe porţiunea de 1 km lăsată de izbelişte. în faţa fabricii incinta era încă neterminată, iar noroiul construcţiilor aproape finalizate acoperea asfaltul.

Ca pe vremea când dictatorul Nicolae Ceauşescu făcea vizite în diferite oraşe, iar primarii plantau în februarie panseluţe, la Nokia asfaltul noroit era spălat de o maşină a societăţii de salubrizare Brantner&Veres. Poarta de acces în fabrică a fost flancată de mai multe filtre de oameni de ordine. Pentru a intra în parcare maşina trebuia să nu fie personală şi să aibă numere străine.

“îi maşină personală, o parcaţi acolo”, spune unul dintre agenţii de pază şi arată către o băltoacă de nămol.

Afaceri la botul telefonului

Printre antenele de satelit ale televiziunilor care transmiteau live ceremonia se perindau localnicii din Jucu. Unii, mai descurcăreţi, au reuşit să şi intre în fabrică. “Oare când se mai fac angajări? Ştiu că la forţele de muncă se fac, da’ vreau să vorbesc cu domnul Guerry (directorul Nokia România – n. red.)”, spune o localnică.

Alături de ea, un bărbat, amic cu primarul din Jucu, a reuşit să obţină adresa de e-mail a lui Guerry. “Eu am venit să îi propun o afacere. Am o idee prin care Nokia devine aşa o afacere secundară. Eu nu sunt tocmai din Jucu, ci de peste deal”, spune bărbatul.

Fetele Nokia au aplaudat frenetic discursul şefului

Reprezentanţii Nokia au deschis ieri porţile fabricii, deşi unul din corpurile uzinei era încă în construcţie. în timp ce oamenii de afaceri, politicienii, poliţiştii şi cohorta de jurnalişti, printre care mulţi din Germania, asistau la discursuri, muncitorii antreprenorului Golbeck turnau beton şi asamblau geamurile fabricii.

în interior, cei 293 de angajaţi, prima linie de muncitori Nokia, au fost aliniaţi ca la apel pentru a primi oaspeţii. Pentru a face atmosferă, muncitorii au fost aduşi de la linia de producţie şi aliniaţi în sala unde Putkiranta tocmai spunea cât de importantă este Nokia pentru România.

La turul inaugural, muncitorii de pe linia de producţie păreau speriaţi de prezenţa masivă a presei. “Când am trecut pe lângă una din liniile de producţie am văzut că unui muncitor îi tremurau mâinile de emoţie. Sunt muncitori buni, dar încă sunt la început”, a spus Guerry. Printre muncitori am văzut şi unii destinşi.

“Eu sunt trainer şi îi ajut pe muncitori, dar totul merge bine”, a declarat un angajat. în timp ce lumea era concentrată pe discursuri, angajaţii de la birouri erau impasibili. Nemţii, chinezii, indienii şi maghiarii erau cufundaţi cu ochii în ecranele laptop-urilor. La finalul ceremoniei specialiştii maghiari erau în plină şedinţă şi făceau planuri pentru următoarea perioadă.

from ziua de cluj

Niciun comentariu: