miercuri, ianuarie 30, 2008

Bianca Brad: I-am spus fetiţei mele „bine ai venit” şi „adio” în acelaşi timp

În epoca egoismului nenuanţat pe care o parcurgem, există oameni care mai au puterea de a nu uita propria durere. Şi de a o folosi pentru a încerca să îi aline pe cei care trec prin momente asemănătoare. Să le arate acestora că nu sunt singuri. Să îi ajute să meargă mai departe. Vedete sau oameni obişnuiţi, toţi suntem egali în faţa suferinţei, fie fizice, fie sufleteşti. Important este însă să depşim momentele grele din viaţa noastră. Şi să nu rămânem nepăsători la ceea ce li se întâmplă celor din jur.

„Neştiind ce s-a întâmplat, multă lume mă opreşte pe stradă să mă felicite sau să mă întrebe ce-mi mai face fetiţa... şi îmi doresc ca acest lucru să înceteze! În niciun caz pentru că aş vrea să o uit... vreau doar să nu mai fiu felicitată”, scrie Bianca Brad în mărturia cutremurătoare despre drama prin care a trecut. Şi care, în România, face parte dintre subiectele tabu. Actriţa „a pierdut o sarcină”, cum se spune în limbajul rece, medical. De fapt, a născut un copil mort. O fetiţă. Pe care şi-o dorise enorm. O surioară pentru fiul ei, Luca.

Dar bătăile inimioarei micuţei fiinţe s-au oprit pe când încă nu văzuse lumina zilei. Copila a murit în trupul mamei. Nu a avut parte nici măcar de o zi de viaţă. Însă s-a născut. Iar Bianca a ţinut-o de mânuţă, i-a vorbit şi i-a cântat, sperând într-o minune. Sperând că micuţa va deschide ochii. Sperând că este doar o aparenţă a morţii. Dar, vai! Minunile sunt rare! Emma Nicole nu a deschis ochişorii. Nu a gângurit. Nimic. Iar mama care a trecut prin acest calvar se revoltă, pe bună dreptate: „Cum poate fi socotită «sarcină pierdută»?!?! Da, a murit cu câteva zile înainte să se nască, dar a trăit! A trăit în mine şi am simţit-o.... Mi se umplea inima de bucurie când se cuibărea în locul în care ţineam palma pe burtică.....
şi apoi......
apoi am ţinut-o în braţe...
şi am strâns-o la piept...
şi i-am simţit trupuşorul firav şi cald ....
şi i-am sărutat degetele lungi...
şi fruntea înaltă...
şi năsucul mic...
şi obrajorii delicaţi...
şi perişorul fin....
şi guriţa perfect conturată...
şi ochişorii închişi... Parcă dormea......I-am vorbit în şoaptă şi i-am cântat..... nu vroiam să îi stric somnul !!!.... dar mă rugam să deschidă ochişorii şi să înceapă să gângurească...Ştiam că asta nu se va întâmpla şi totuşi pândeam acea clipă ce nu avea să vină niciodată.... (...)
I-am spus «bine ai venit» şi «adio» în acelaşi timp...”

Cumplite amintiri retrăieşte Bianca Brad în rândurile scrise pe site-ul ei personal, www.biancabrad.com. Rânduri scrise, mai mult ca sigur, cu lacrimi în ochi. Vorbe pornite din inimă. Doamne, cât de greu este să retrăieşti aşa ceva! Dar cineva trebuie să se sacrifice pentru ca alţii să sufere mai puţin. Este exact ce a făcut vedeta. Curajoasă, actriţa a avut puterea să îşi spună povestea pentru că vrea să sprijine femeile care au avut neşansa să piardă o sarcină şi care trebuie să ştie că nu sunt singure. Şi care, acum, nu găsesc mai nimic, niciun leac pentru durerea sfâşietoare care le macină sufletul. Campania socială începută de Bianca Brad este demnă de toată admiraţia. Şi ea ar trebui să ne aducă aminte să nu mai spunem „bine că nu mi s-a întâmplat mie”, ci „ar fi putut să mi se întâmple chiar mie”. Să ne nuanţăm egoismul şi să îi vedem cu adevărat pe cei din jur. Şi să găsim puterea să îi înţelegem măcar, dacă nu putem să îi alinăm, atunci când viaţa i-a lovit crunt...

Fotografii preluate de pe www.biancabrad.com

Niciun comentariu: