Autorităţile refuză să declare zona Ciucaşului parc naţional, pentru ca nu cumva să fie obligate să interzică tăierile de arbori pe mii de hectare. Doar titulatura de parc naţional mai poate salva zona de la distrugere – în afară de tăierile ilegale de suprafeţe întregi, golurile montane suferă din cauza suprapăşunatului intens. În loc să pună umărul la stoparea tăierilor abuzive din zonă, Ministerul Mediului pregăteşte transformarea perimetrului în parc natural. Asta va permite proprietarilor de păduri să defrişeze în continuare, iar speciile rarisime nu vor putea fi bine conservate. Ca parc naţional însă, aici orice fel de tăieri ar fi interzise.
Cu toate astea, Ciucaşul îndeplineşte toate condiţiile legale pentru a primi titlul de parc naţional. Are 22 de habitate de interes comunitar, strict protejate prin legi europene, păduri virgine şi cvasivirgine pe 22% din teritoriu, plus o ciudăţenie care trebuie musai conservată: o zonă subpolară, de tundră boreală ca aceea din apropierea Cercului Polar de Nord. Cercetătorii bavarezi – pasionaţi de Ciucaş
În loc să trezească interesul alor noştri, perimetrul Ciucaşului a fost studiat îndeaproape mai mult de cercetători străini. Specialişti ai Institutului bavarez pentru Păduri (Germania) au venit special să descopere minunile masivului. Cu ajutorul bavarezilor, acum trei ani, experţi ai Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice de la Bucureşti (ICAS) au pus cap la cap noile descoperiri din perimetrul Ciucaşului şi au ajuns la concluzia că speciile găsite aici sunt atât de valoroase, încât ar trebui să fie constituite musai într-un muzeu în aer liber. Aşa că au redactat un studiu-propunere de parc naţional foarte convingător şi l-au trimis Ministerului Mediului, dar nu s-a întâmplat nimic. „L-am trimis nu o singură dată, ci de două, trei ori, dar nu am primit nici un răspuns”, spune dr.ing Cristian Stoiculescu, coordonatorul studiului. De altfel, el este şi cel care a propus statutul de parc naţional.
Specii unice arse în zone protejate, zone umede distruse, pârtii de schi puse aiurea
Ce înseamnă parc naţional? Asta presupune, în primul rând, conservare strictă a habitatelor, fiind permise doar cercetările şi turismul civilizat. Aşadar, dacă vreun proprietar ar avea chef să-şi ridice o clădire sau să taie arbori în inima parcului, i-ar fi interzis prin lege. Apoi, într-un parc natural, orice formă de exploatare a resurselor naturale ar fi exclusă”, potrivit Legii 462 din 2000. Nefiind protejate de o astfel de lege, în prezent multe zone ale Ciucaşului sunt pe picior de a fi distruse.
După cum arată dr. Stoiculescu (nemaivorbind de tăierile ilegale, a căror evidenţă n-o mai poate ţine nimeni), golurile montane şi pajiştile alpine ale Ciucaşului sunt suprapopulate cu animale domestice şi stâne. Procesul acesta a început în anii ‘60, când au fost defrişate legal suprafeţe imense de jnepenişuri şi tufărişuri, pentru a face loc terenurilor de păşunat, mai ales în zona Tigăilor şi Culmei Bratocea.
Apoi, turismul dezorganizat a dus la potecirea golului montan şi erodarea potecilor, „deşi acestea constituie autentice muzee sub cerul liber cu comori bioistorice unice pe cale de dispariţie”. Altă problemă: amenajarea pârtiilor de schi, fără nici un plan. „Amplasarea unei pârtii aproape de cabana Muntele Roşu s-a lăsat cu apariţia, pe mijlocul pârtiei, a unui şanţ de şiroire. Acesta este forma incipientă a unei noi formaţiuni torenţiale care, sub acţiunea precipitaţiilor, riscă să se dezvolte şi să strice peisajul. La fel, schiatul în arealul caprei negre stresează animalele, ele fiind obligate să se refugieze în alte zone, improprii existenţei lor”, mai spune cercetătorul.
Şi astea nu sunt singurele probleme: stufărişurile alpine au fost arse de locuitori, fără ca aceştia să aibă habar cât de importante sunt pentru cercetare. Astfel, odată cu ele au fost arse şi specii endemice (n.r. – unice, care nu se găsesc decât pe teritoriul României). Acum patru decenii, de exemplu, astfel de specii se găseau din abundenţă în golul subalpin al masivului. Culmea, cele mai numeroase arderi s-au produs într-o arie protejată de lege, numită „Tigăile din Ciucaş”. În plus, la înălţimi Ciucaşul a rămas sec. De la altitudini medii, oamenii au captat izvoarele, ceea ce a pus în pericol existenţa anumitor animale.
Apoi, la poalele masivului găseşti toată gama de deşeuri, aproape tot ce ţi-ar putea trece prin minte. Anvelope, cabluri de funicular, piese metalice, ambalaje de sticlă, plastic şi tablă, haine şi cârpe vechi etc. Suprafeţe întinse de soluri forestiere au fost distruse din cauza maşinilor forestiere de mare tonaj. Tractoarele forestiere au tasat şi răscolit soluri tocmai bune pentru cercetări ştiinţifice. Folosite fără discernământ, buldozerele au nivelat şi uniformizat albiile, au „ajutat” la devierea cursurilor de apă şi la distrugerea unor zone umede.
Speciile minune ale Ciucaşului – protejate de UE, neglijate de ai noştri
Ca să înţelegem importanţa biodiversităţii din Ciucaş, menţionăm că cele 22 de habitate naturale de interes comunitar din Ciucaş sunt protejate prin Directiva Habitate a UE. Ba mai mult, 6 dintre acestea sunt considerate habitate prioritare. Asta înseamnă că guvernanţii noştri ar trebui să fie dispuşi să investească orice sumă pentru a le proteja, dacă nu vor să fie sancţionaţi de Europa. De altfel, cele 6 habitate se regăsesc şi în Tratatul de Aderare. Şi asta nu este tot. Perimetrul Ciucaşului este un mozaic de ecosisteme, având o bogăţie de floră de 1.200 de specii, 1.738 de specii de faună şi 38 de tipuri diferite de pădure. Dintre speciile de floră, 152 sunt strict protejate prin lege, iar dintre cele de faună, protejate sunt 182. „Foarte interesant, printr-o curiozitate a naturii, îi avem aici pe ultimii reprezentanţi ai unei lumi demult dispărute - sunt insectele xilobionte, ultimele martore ale existenţei pădurilor virgine”, spune dr. Stoiculescu.
Ministerul Mediului vrea să transforme zona în parc natural
Attila Korodi, ministrul Mediului, ne-a explicat că proiectul Ciucaş nu a fost aprobat fiindcă nu a întrunit toate avizele ministerelor implicate. „Am negociat aproape un an de zile, am reuşit să cădem de acord cu Ministerul Agriculturii, dar Ministerul de Finanţe, din păcate, nu şi-a mai dat avizul”, a spus acesta.
Motivul: numeroasele presiuni din partea proprietarilor de teren din zonă, speriaţi că astfel n-ar mai putea tăia nici un strop de pădure. Ca să-i împace, totuşi, pe ecologişti, Ministerul Mediului are în plan ca în februarie să înceapă să lanseze dezbateri publice pentru transformarea perimetrului în parc natural. Dar asta n-ar proteja cu nimic zona. „Într-un parc natural nu se poate face conservare, este voie să se facă turism, pârtii de schi, păşunat, iar restricţiile de tăieri sunt foarte timide”, spune cercetătorul Stoiculescu.
from gandul.info
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu