Nu exista simbol mai potrivit pentru amantul nestatornic decat Giacomo Casanova, renumitul aventurier si seducator din secolul al XVIII-lea. Umorului si sarmului sau i-au cazut prada unele dintre cele mai frumoase si mai educate femei ale timpului, dar si femei din clasa burgheza si simple servitoare. A triumfat in saloanele europene, conversand cu aceeasi usurinta cu care altii respira. Era totodata si un virtuoz in etalarea placerilor rafinate ale simturilor.
Pentru vizita Mariei Morosini, de exemplu, a inchiriat cel mai scump palat cu gradina din Venetia, o cladire impozanta, amenajata doar pentru dragoste, placere si bucurii culinare. Are oglinzi imense, in care se reflecta lumina a sute de lumanari, canapele elegante si un camin din caramizi chinezesti pictate cu imagini de cupluri goale facand amor. Aici, Casanova ofera spre degustare: vanat, nisetru, trufe, stridii, cel mai bun vin de Burgundia, sampanie, fructe si chiar alimente congelate – o delicatesa in 1753. Se pare ca si vizitatoarea s-a simtit bine in aceea seara. Oricum, Casanova povesteste ca a invatat multe de la ea: “suspine, incantare, extaz, sentimente ce nu pot fi traite decat de un suflet sensibil in cele mai dulci momente”. Dupa aceea noapte de pasiune, la rasaritul soarelui, gondola o duce pe iubita din nou pe insula manastirii. Acolo locuieste Marina Maria, care este calugarita.
Casanova nu este genul de om care sa se opreasca la granitele conventiei. Daca dragostea este interzisa, ea devine mai interesanta. Casanova vrea sa incerce totul, sa vada si sa traiasca totul. Nu numai ca se simte atras de mereu alte femei; el vrea pe deasupra sa primeasca de la viata tot ce se poate. Intreaga sa existenta arata cat de nemultumit si de nefericit se simtea fara placerea riscului si a pericolului. In ciuda placerilor simturilor, nu si-a putut gasi fericirea statornica. Cazuse in patima jocurilor de noroc. A fost implicat in intrigi incredibile, si-a riscat viata in dueluri si a iritat autoritatile atat de tare, incat a fost nevoit sa-si petreaca o parte din cei mai buni ani ca refugiat.
Chiar si in perioadele relativ linistite ale vietii sale, Casanova suferea de o adevarata dependenta de senzatii noi. Se pare ca el avea sindromul aventurierului conditionat genetic. Conform acesteia, acest tip de oameni aventurieri sunt gata sa intreprinda mai mult pentru a simti placerea data de dopamina. Ei cauta noi impulsuri, noi provocari si sunt gata sa se implice in situatii riscante. Iar Casanova ar fi un exemplu clar…
from citynews.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu