Premierul kosovar, Hashim Thaci, a citit în Parlament declaraţia de independenţă a statului Kosovo, în care se precizează că noul stat va fi „consacrat păcii şi stabilităţii”. Declaraţia de independenţă a fost votată de parlamentul din Priştina. „Noi, liderii poporului nostru, aleşi pe cale democratică, prin această declaraţie, proclamăm Kosovo un stat independent şi suveran", a declarat Thaci în faţa Parlamentului. "Această declaraţie reflectă voinţa poporului nostru", a adăugat el.Naţiunea Kosovo "va fi creată pe baza planului Ahtisaari", care preconizează pentru provincia din sudul Serbiei o independenţă "sub supraveghere internaţională", asigurată de o misiune a Uniunii Europene. Deşi aprobat de statele occidentale, planul a fost blocat în Consiliul de Securitate al ONU de Rusia, ostilă independenţei provinciei.
Cea mai mare provocare pentru Kosovo va fi viabilitatea economică
Kosovo este cea mai săracă regiune din Balcani, iar după proclamarea independenţei viabilitatea economică devine cea mai importantă provocare cu care se va confrunta. Uniunea Europeană a cheltuit, până în anul 2004, sume ce s-ar putea ridica la aproximativ 11 miliarde de dolari. Această învestiţie a condus la crearea unei societăţi de consum. În acelaşi timp, pe fondul incertitudinilor legate de statutul provinciei, producţia a fost neglijată- Infrastructura rutieră se află într-o stare proastă, numerase zone rurale sunt lipsite de electricitate 12 ore pe zi, iar rata şomajului atinge 45% din populaţie.
Banca Mondială a realizat un raport din care reiese că circa 37% din locuitorii provinciei Kosovo trăiesc sub pragul sărăciei, cu mai puţin de 1,5 euro pe zi. 15% dintre aceştia trăiesc cu mai puţin de un euro pe zi. „Mai mult de un kosovar din zece se scoală dimineaţa flămând şi se culcă seara tot flămând”, a declarat Frode Mauring, şeful reprezentanţei din Kosovo a Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.
Analistul Muhamet Mustafa este de părere că „un Kosovo independent ar beneficia de încrederea investitorilor străini şi am avea totodată acces la pieţele financiare internaţionale”, adăugând că populaţia tânără din regiune vrea să muncească. Conform analiştilor, sectorul energetic este promiţător. Rezervele de cărbune din Kosovo sunt estimate la 15 miliarde de tone, iar cele de minerale la mai multe miliarde de tone. „Rezervele de aur, nichel şi crom ar putea fi peste estimări”, potrivit unui studiu realizat de o comisie independentă pentru mine şi minerale din Kosovo, conform căruia a fost identificată şi prezenţa aluminiului, cuprului şi zincului.
Kosovo, o provincie disputată
Kosovo a fost, de-a lungul istoriei, un teritoriu al cărui control a fost revendicat, succesiv, de sârbi şi de albanezi. Disputa asupra provinciei, veche de câteva secole, a ajuns până în zilele noastre. În secolul al XII-lea, Kosovo făcea parte din imperiul sârb. A fost perioada în care dinastia Nemanjic a construit numeroase mănăstiri şi biserici, pentur a impune credinţa creştină. Balanţa etnică începe să se încline în favoarea musulmanilor şi albanezilor după înfrângerea sârbilor de Imperiul Otoman în bătălia de la Kosovo Polje, în 1389. Dominaţia turcă durează mai multe secole.
În 1913, Serbia preia controlul asupra provinciei, după războaiele balcanice. 33 de ani mai târziu, este integrată în Federaţia Iugoslavă comunistă a lui Tito. Ajuns lider la Belgrad, Slobodan Milosevic se erijează în apărător al sârbilor minoritari din Kosovo şi reduce considerabil autonomia proviciei printr-o revizuire a Constituţiei.Acesta este şi momentul în care albanezii kosovari pun la cale planul de independenţă.
În 1992, Ibrahim Rugova este ales lider la Priştina. El proclamă rezistenţa pasivă pentru a obţine independenţa şi organizează instituţii paralele. Cinci ani mai târziu, se înfiinţează Armata de Eliberare a Kosovo -UCK, armată care porneşte războiul de gherilă împotriva forţelor sârbe. Preşedintele Slobodan Miloşevici nu rămâne, însă, pasiv. La începutul lui 1998, peste 10.000 de albanezi din Kosovo sunt ucişi, în doar două luni. Văzând proporţia catastrofei umanitare, comunitatea internaţională intervine.
În 1999, din martie până în iunie, NATO bombardează teritoriul sârbesc. Belgradul este obligat să-şi retragă trupele din Kosovo, care intră sub adminsitraţia ONU. În vara aceluiaşi an, 200.000 de sârbi fug din provincie, de teama represaliile separatiştilor albanezi. În 2005, parlementul kosovar adoptă o rezoluţie pentru crearea unui stat independent. La finalul anului, fostul preşedinte finlandez, Martti Ahtisaari, mandatat de ONU, începe o misiune pentru stabilirea statutului definitiv al Kosovo. Planul său, care prevedea o independneţă condiţionată şi controlată, a fost prezentat acum un an. La Consiliul de Securitate al ONU, americanii şi europenii l-au spirjinit. Rusia s-a opus, însă, susţinând Serbia, iar proiectul a fost abandonat.
PORTRETUL ECONOMIC AL STATULUI KOSOVO
Antena3.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu